Prin februarie 1893, “Moftul Român” publica schița “Justiție” a lui nenea Iancu (n.m. I.L Caragiale). La sfârșit de secol 19, conu´ Caragiale imortaliza o societate, cea din Țara Românească, așa cum era ea la vremea aceea. Repede doritoare a declanșa închipuite furtuni, din nimicuri cotidiene, și, la fel de grabnică, a invoca Onoarea, în orice dispută, chiar și acolo unde preopinenții nu aveau legături substanțiale cu principiul onoarei. Pentru cine nu știe despre ce este vorba, schița “Justiție” poate fi regăsită extrem de ușor și în spațiul virtual. Ce a rămas ștanțat, cu fierul roșul al timpului, în memoria colectivă, rămâne o replică, chiar de final, din respectiva schiță. Personajul principal, Leanca (proprietar de cârciumă, ce își caută dreptatea în Justiție, în fața unui client rău platnic și injurios) spune, către judecătorul ce judecă cauza:

Leanca: Da, domn’ judecator, onoarea mea, saru’ mana, nereperata, cum remane?

După 128 de ani de la publicare schiței “Justiție”, România are aceleași “probleme fundamentale”. Își caută dreptatea și, mai presus de toate, vrea despăgubiri, pentru onoarea nereperată, într-un război cu sine, mai ales. Pierduți în mize minore, de multe ori, aleșii timpurilor actuale, declanșează furtuni de proporții epice, cred ei, plecând de insipide, prost înțelese, nimicuri declarative. Din păcate, războaiele lor nu sunt altceva decât mari consumatoare de energii, dar și cheltuitoare de timp, ingrediente cu care nu au fost niciodata foarte atenți, cu toate că le-au fost mai mereu… pe sponci.

“Piatra” aruncată

Primarul Iașului, Mihai Chirica, un personaj deloc hotărât în multe momente ( doar trecerea sa de la PSD la PNL spune multe în favoarea afirmației de mai devreme) a “aruncat”, la nervi, cel mai probabil, în spațiul public (conferință de presă) o declarație ca o piatră. O piatră de moară ar spune unii. Edilul din capitala Moldovei, supărat pe fotbaliștii de Poli Iași, echipă susținută financiar de Primăria Iași, a declarat:

Ce pot să le spun? Să mă lase. Așa pot să iau și eu bătaie. Mă duc și eu să joc un meci, că și așa se ia bătaie aici. Ce te pui că e 3-0 sau 4-0. Stau și eu și iau bătaie cu 4-0. La vârsta mea și la ce știu despre fotbal, iau și eu bătaie de la Voluntari, Chindia.Tot felul de echipe din astea de mă doare capul când mă uit pe hartă. Eram bunișor la geografie, dar nu par a fi nicio capitală de nicio regiune. Sunt niște comune care gravitează în jurul unor orașe mai mari. Și când îi prind pe moldovenii ăștia vrednici îi ard de le sună apa în cap.Și după ce iau bătaie… Dacă joacă în deplasare nu poți da vina pe teren, ci că e deplasarea lungă. Dacă joacă acasă pierd din cauza primarului. Persiflez un pic pe marginea lor pentru că merită.

Că are dreptate să fie supărat primarul Chirică, pe jucătorii echipei de fotbal Poli Iași (ultima din clasamentul actual al ligii I de fotbal), aproape că nici nu mai are importanță. Ce a reținut mai toată lumea este că primarul Iașului persiflează comunități mai mici, de prin România. Mai întâi “marele” oraș Voluntari și mai apoi comunitatea ce găzduiește echipa Chindia. Spun comunitatea și nu municipiul Târgoviște, așa cum ar fi normal, pentru că nici Chirica nu spus Târgoviște, fie că a știut, fie că nu, care este locul de origine al echipei Chindia. Fără a intenționa să îi iau apărararea (n.m. oricum ar trebuit să știe) cel mai probabil Chirica, confuzat, ca multă lumea din țara asta de altfel, de faptul că cei de la Chindia joacă, ba la Ploiești, ba la Giurgiu, ba la Buftea (niciodată la Târgoviște), dar și de faptul că , anterior declarației cu doar câteva zile, Poli Iași și Chindia Târgoviște se întâlniseră la Buftea (cu cei de la Chindia în calitate de gazde, rezultat 1-1), a gândit logic: Buftea, Voluntari, “tot un drac”, comune de pe lângă București, în momentul în care a făcut afirmația amintită anterior.

Onoarea “nereperată”

Mai întâi au reacționat cei de la Voluntari, ce, printr-un comunicat de presă, i-au amintit primarului Iașului că sunt Cineva, nu niște comune. Pe deasupra, în încercarea de a își repera onoarea, cei din Voluntari supralicitează, amintind “legiunile de închinători la moaște” ce, în fiecare an, fac traseul Voluntari-Iași, la Sfânta Parascheva, evident, astfel,contribuind la gloria Capitalei Moldovei:

Faptul că ați pierdut cu 4-0 partida cu FC Voluntari, nu trebuie să constituie o surpriză pentru dumneavoastră, deoarece clubul ce reprezinta orașul pe care-l păstoriți, iar aici facem referire atât la cel fondat în 1945 cât și la cel nou reînființat în 2010, nu au atins performanțele clubului FC Voluntari, promovări succesive din liga 4 în Liga 1, câștigarea Cupei și a Supercupei României, menținerea 6 sezoane consecutive pe prima scenă a fotbalului românesc.

Sigur nu cunoaște distinsul primar al Iașului faptul că în Voluntari avem 2000 de sportivi legitimați și că avem echipe în prima ligă la baschet masculin și volei feminin. Noi la Voluntari suntem oameni modești și nu dorim să înșiruim acum și aici performanțele extraordinare obținute de atleții noștri în sporturi individuale.

Nu vrem să intrăm în contradicție cu edilul orașului care reprezintă capitala Moldovei tocmai că noi, voluntărenii avem un respect deosebit pentru orașul celor șapte coline, deoarece de mai bine de 15 ani intre 7000-10.000 de pelerini vin în mod organizat la moaștele Preacuvioasei Parascheva.

Comunicat de presă FC Voluntari

La câteva zile distanță și Târgoviștea, mai bine spus edilul șef al orașului, s-a revoltat, probabil și empatic, după ce au reacționat cei de la Voluntari. Într-un discurs cu mult mai lung decât afirmația primarului Chirica, edilul șef de la Târgoviște, Cristian Stan, “apără onoarea comunității” pe care o reprezintă (asta am înțeles din luarea de poziție). O comunitate ce era, la rândul ei, pesemne, cu “onoarea nereperată”.

”Domnule primar al municipiului Iași,
Nici nu știu cum să încep, care să fie tonul mesajului meu. Am citit declarația dumneavoastră recentă și trimiterea pe care o faceți la echipa de fotbal Chindia Târgoviște. Nefericit, nervos sau, pur și simplu, ignorant, v-ați referit la Târgoviște ca la o comună banală a României. Acum, nici nu știu pe cine să fiu supărat, pentru că nu am toate datele despre anii dumneavoastră de școală. Nu știu cine v-a fost profesor de istorie, nu știu dacă ați chiulit la orele respective, nu știu din care motiv, pentru numele lui Dumnezeu, nu ați auzit de CAPITALA ȚĂRII ROMÂNEȘTI vreme de 3 secole (!!!), de Mircea cel Bătrân, de Vlad Țepeș, de Neagoe Basarab, de Brâncoveanu. De TURNUL CHINDIEI (măcar aici să vă fi dus gândul când ați pomenit numele echipei noastre).
Păcat că ați ales să vă „motivați” jucătorii printr-un discurs atât de păcătos. Păcat și de echipa de fotbal a Iașiului. Chiar dacă are rezultate net inferioare Chindiei noastre, ea rămâne echipa din CAPITALA MOLDOVEI. O capitală frumoasă, cu istorie bogată și fascinantă, pe care niciodată nu mi-aș permite să o murdăresc în cuvinte de dispreț.
Înțeleg că reacțiile de după discursul dumneavoastră „motivațional” au fost suficient de lămuritoare din punct de vedere istoric, geografic, sportiv etc. Mie nu-mi rămâne decât să vă invit, când veți avea timp, la Târgoviște, să vizitați această „comună” incredibilă, fostă CETATE DE SCAUN. Măcar la Curtea Domnească să ajungeți (chiar, ce comună ați mai auzit să se laude că are o CURTE DOMNEASCĂ?). Veți primi acolo câteva pliante și veți afla, răsfoindu-le, ce greșeală ați făcut când ați vorbit așa de noi”

Postare facebook/ Daniel Cristian Stan, primar Târgoviște

După lecția de istorie, “administrată” primarului din Iași, dar una mai degrabă după modelul de secol 19, “să-i aplicăm o corecție mitocanului”, se prea poate ca târgoviștenii să fi simțit că Onoarea le-a fost apărată, așa cum trebuie, iar “mitocanul” va fi fost pus la colț.

Ce ne facem cu “clondirul cu mastică”, spart încă înainte de declanșarea polemicii, aprope geografice, dintre Moldova și Țara Românească. Undeva, “clondirul” s-a cam spart (ca și în povestea lui nenea Iancu) și, cu tot cu Onoare reparată, au ba, fie la Iași, fie la Voluntari sau la Târgoviște, povestea se consumă, și de acum înainte, tot așa, adică cu mai puține elemente.

În povestea asta nouă, de secol 21, dom`judecător (oricare va fi fost sau va să fie) nu a stabilit/ și nu va stabili niște despăgubiri, pentru clondirul cu mastică spart. Asta pentru că, spre deosebire de povestea de la 1893, a lui nenea Iancu, acum, recipientul ( clondirul va să zică) s-a spart singur.

P.S.

Ce-i, frate, cu clondirul ăsta?

Păi, de fapt, sunt mai multe, toate sunt sparte, de mult, dar despre ele nu o să auziți decât că “așa a fost să fie”, “nu e nimeni vinovat, că s-au spart”. Bine că avem onoarea “reperată”!