Libertatea presei – Un “Fake News” cu aniversare?

Cu ceva mai bine de un an în urmă, scriam despre “un fragment al unui război despre care mulți dintre noi nu știm nimic sau, mai bine spus, nu vrem să știm nimic”, vorbind despre bilanțul tragic al unui război ce se poartă lângă noi, un conflict în care crima a ajuns să fie soluția cel mai des folosită, în care victimele sunt jurnaliștii ce încă mai au curajul să spună ceva. Din perspectiva evoluției, la nivel european, dar nu numai, a unei situații ce amenința să se cronicizeze, spuneam că viitorul nu este nici pe departe unul ce să îndreptățească la speranțe prea mari, aducând și câteva argumente în acest sens. Pentru cei pe care nu am reușit să “îi plictisesc”, la vremea respectivă, cu niște amănunte ce cu greu fac audiență, dar și pentru cei ce nu au avut ocazia să se plictisească, la lecturarea respectivului articol, aici puteți găsi materialul amintit – <Dulăul, câinele sau potaia, sau cine stă de pază la “poarta” democrației>)

Am readus în discuție subiectul pentru că astăzi, 3 Mai 2019, este Ziua Mondială a Libertății Presei. Un bun prilej de a regăsi în spațiul news toți ariviștii, întreaga pleiadă a politrucilor internaționaliști, politicul de tarabă, ce vinde urări de viață lungă și sănătate, jurnaliștilor din România sau de aiurea, în  vreme ce varsă lacrimi de crocodil, amintind de sacrificiul celor ce s-au luptat chiar cu sistemul din care ei înșiși fac parte.

Libertatea Presei este, acum, în 2019, doar un Fake News, cu aniversare. Există doar oaze de autentic și fragmente de libertate a presei. Din ce în ce mai puține, din păcate.

Libertatea presei supraviețuiște doar temporar și sporadic, într-un spațiu dominat de oficine ale politicului și elitei economice, evident cointeresată partinic. În rest, adevărul este diluat într-un amalgam de fake news și no news, menit a disimula eventuale scăpări ale unui adevăr subiectiv, dar nu mai puțin adevăr, ce ar aduce atingere interesului economic partizan.

O radiografie excepțională a ceea ce înseamnă libertatea presei o găsiți aici (www.diepresse.com). Cum articolul este în limba germană mi-am permis să alătur și traducerea acestuia, din portalul românesc www.g4media.ro

Pentru că știu că este oarecum complicat a baleia între mai multe link-uri și a citi foarte mult, pe marginea aceleuiași subiect, iată doar un fragment ce vizează România și Ungaria, ce sper să fie suficient de incitant, pentru a proceda la lecturarea întregului material.

“În România, care prezidează în prezent UE, mass-media critică a fost obligată,

făcându-se uz de o falsă referință la Regulamentul UE privind protecția generală a datelor GDPR,

să pună la dispoziție numele persoanelor care le oferă informații.

 În Ungaria, peste 400 de ziare au intrat anul trecut sub controlul unei singure fundații de antreprenori

din cercul primului-ministru Viktor Orbán.”

Dincolo de dezastrul anticipat, și de către cei de la diepresse.com, în ceea ce privește chiar existența așa numitei libertăți a presei, în anii ce urmează, nu ar trebui să constituie neapărat o surpriză faptul că “azi” este mai negru decât “ieri”, iar “mâine” se anunță a fi dramatic. Iată două declarații ale oamenilor politici din România, la ani buni distanță una de cealaltă, care zugrăvesc modul în care privește, de fapt, elita politică și economică a României libertatea presei. Deși aparent diferențele sunt semnificative, nuanțele sunt de fapt aceleași.

Sursa foto 1: amosnews.ro

Ioan Mircea Paşcu, ministrul Apărării Naţionale(cabinet Năstase):

„Viaţa ziariştilor e scurtă, iar sănătatea este şi pentru ei un bun prea de preţ

care nu trebuie pus în pericol prin lansarea unor dezbateri cu înalt consum emoţional, stresant”.

Călin Popescu Tăriceanu (3 mai 2019) ( sursa foto-wikipedia)

“am ajuns ţara din care ziarele aproape au dispărut, avem o stranie inflaţie de televiziuni de ştiri, nu mai există săptămânale generaliste, în schimb şi-au descoperit vocaţie de jurnalişti cetăţeni specializaţi mai degrabă în trageri de noapte, filaj şi operaţiuni sub acoperire”. “O ţară cu o presă slăbită e o ţară vulnerabilă, iar acest lucru e mai grav decât căderea bursei sau o epidemie. Iar dacă presa românească e momentan slăbită, nu e pentru că s-a nimerit, ci pentru că s-a dorit”

Nu este chiar fără speranță această bătălie a supraviețurii, chiar fizice uneori. Chiar dacă, de la an la an, aniversarea Zilei Mondiale a Libertății Presei seamănă, dincolo de discursul sforăitor al politicului și de laudele motivate partinic, adresate jurnaliștilor, cu un necrolog aproape fără sfârșit.

În data de 23 mai, la Varșovia, vor fi decernate premiile European Press Prize, pentru anul 2019 (detalii aici). Dacă aveți urări de făcut, cel mai bine le-ați îndrepta în această direcție. De remarcat ar fi faptul că, în 2019, la cele patru categorii de nominalizări se regăsesc și români.(mai jos îi regăsiți așa cum apar în nominalizări)

Category: Innovation

The Drums of Democracy’ by Cătălina Dumbrăveanu, Ramin Mazur, John Donica, Victoria Colesnic and the Edges of Europe team (published by Are We Europe, International, and 360 Magazine, The Netherlands)).

Endgame’ by Maximilian Popp (published by Der Spiegel, Germany and The Black Sea, Romania).

Category: Opinion

‘Use article 7 against my country’ by Radu Dumitrescu (published by The New Federalist, Romania)

1 Reply to “Libertatea presei – Un “Fake News” cu aniversare?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *