3 mai 2021 – Ziua Libertății Presei – Ziua când politicul a ratat, încă o dată, ocazia să tacă

De 30 de ani, ziua de 3 mai este declarată, de UNESCO, Ziua Internațională a Libertății Presei.

O libertate ce, în continuare, în multe locuri din lume, este plătită chiar cu viața. Doar în ultimul an (2020) mai bine de 50 de jurnaliști, la nivel mondial, au fost uciși.

Mulți jurnaliști au decedat, în perioada 2020-2021, din cauza covid-19.Până în luna mai 2020, erau înregistrați 127 de jurnaliști decedați, după ce s-au infectat cu noul coronvirus (detalii aici). Statistica actualizată( pentru anul 2021) nu este disponibilă deocamdată (datele sunt contradictorii).

În România, libertatea presei înseamnă, mai curând, o chestiune de supraviețuire economică, atentatele, ce ar viza viața celor ce au îmbrățișat această profesie, fiind mai degrabă inexistente. Din acestă perspectivă, ziua de 3 mai este aminitită, când este amintită, ca una în care media, presa, jurnaliștii sunt felicitați, din complezență, de unii sau alții, pentru munca depusă. O “felicitare” cointeresată, mai ales atunci când vine dinspre lumea politică. Ca și în alți ani, politicul nu pierde ocazia a adresa felicitări. Într-un șir nesfârșit de platitudini, oamenii politici, mai mici sau mai mari, se întrec în adresa felicitări. Iată 2 exemple:

Într-o lume în care informația corectă este vitală, rolul presei libere este nu doar important, ci și garant al unei democrații sănătoase.

De ziua libertății presei, le mulțumesc jurnaliștilor pentru munca lor din timpul pandemiei, în aceste vremuri dificile, și pentru ei. Informația verificată și corectă despre efectele Covid-19 trebuie să ajungă la public, pentru protejarea sănătății cetățenilor. Iar lupta jurnaliștilor pentru adevăr este vitală mai ales acum, pentru a combate tot ce înseamnă fake-news despre Covid-19 și vaccinare în pandemie.

Dincolo de felicitări, merită a fi menționat că, practic, acolo unde libertatea presei exclude apriori omorul, ca măsură extremă de reducere la tăcere, adică ceea ce numim lumea civilizată, alăturarea celor 2 termeni (presă- liberă) este aproape un non-sens. Mai bine spus vorbim de o libertate limitată, ce este condiționată de puterea economică și de, din păcate, fondurile mai mult sau mai puțin publice, ce sunt alocate, pentru reliefarea unor variante oficiale, ale unor adevăruri complexe și controversate. O supraviețuire ce este cu atât mai dificilă în actualele condiții pandemice (restricții de mișcare ce afectează și activitatea jurnalistică).

În 2019 aminteam ( în spațiul Valahia Media) despre ceea ce însemnă libertatea presei, în România.

Libertatea Presei este, acum, în 2019, doar un Fake News, cu aniversare. Există doar oaze de autentic și fragmente de libertate a presei. Din ce în ce mai puține, din păcate.

Libertatea presei supraviețuiște doar temporar și sporadic, într-un spațiu dominat de oficine ale politicului și elitei economice, evident cointeresată partinic. În rest, adevărul este diluat într-un amalgam de fake news și no news, menit a disimula eventuale scăpări ale unui adevăr subiectiv, dar nu mai puțin adevăr, ce ar aduce atingere interesului economic partizan.

Nu s-a schimbat nimic. Din păcate nici nu are cum să se schimbe. Pentru mai multe amănunte, din trecutul recent al libertații presei, click pe link-uile următoare:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *