Și totuși, 9 nu poate fi egal cu 9,4 milioane!

Am auzit de la ” Mai bine nu mai spunem nimic de acum înainte, că nu e bine” și până la “acum e gata, începe Revoluția!”, cam tot ce se poate spune, după decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din România. De la furie și înjurături cât cuprinde, până la mângâieri pe capul Justiției, dar și aplauze la scenă deschisă, pentru gestul făcut, cu alte cuvinte cam tot ce încape în arsenalul uman, al manifestării unei stări de spirit, s-a revărsat în spațiul public (cel mai adesea), după amintita decizie, una ce a bulversat România (pe bună dreptate), dar nu numai. Evident că extremele, cea cu autocenzura de acum înainte și cea cu prea-plin de acțiune, Revoluția adică, nu sunt de dorit. Totuși, pentru că există și lucruri mai rele decât cele întâmplate, am considerat obligatoriu a fi scrise și următoarele rânduri:

Gestul fără precedent al CCR (document mai sus) trebuia însoțit de o explicație. O motivare a deciziei, cu alte cuvinte.

Foto: Sala de plen a CCR (Curtea Constituțională a României are 9 membri)

Pentru întreaga motivare click, mai jos, pe download.

Pentru cine nu are răbdarea a lectura cele 10 pagini ale motivării, iată cele mai importante pasaje de aici (n.m.- cele mai importante în viziunea autorului acestui articol, evident)

• „caracterul liber exprimat al votului a fost încălcat prin faptul că alegătorii au fost dezinformați prin intermediul unei campanii electorale în cadrul căreia unul dintre candidați a beneficiat de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral și prin exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social-media”.
• ,manipularea votului a fost cu atât mai evidentă cu cât materialele electorale de promovare a unui candidat nu au purtat însemnele specifice publicității electorale”.
• Curtea reține că a fost afectată egalitatea de șanse a competitorilor electorali, ceea ce reflectă o alterare a însuși dreptului de a fi ales.
• utilizarea tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale, atât de către candidați ori competitori electorali, cât și de către partide politice, susținători ori simpatizanții lor trebuie să fie transparentă pentru a garanta integritatea și imparțialitatea alegerilor.
• declarațiile depuse la Autoritatea Electorală Permanentă ale unuia dintre candidați referitoare la bugetul său de campanie, pe care l-a raportat ca fiind 0 lei, sunt în contradicție cu datele prezentate în „Notele de informare” ale Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală de Protecție Internă și a Serviciului Român de Informații.
• A fost, astfel, încălcat principiul transparenței finanțării campaniei electorale, fiind induse suspiciuni cu privire corectitudinea desfășurării alegerilor”
•  trebuie exclusă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală”

Bun, am înțeles, un candidat nu a respectat regulile jocului (evident asta) și și-a creat, ilegal, un avantaj. Corect! Statul român a fost suficient de inept încât să nu reacționeze din timp și să prevină asta. Asta pentru că tot Statul a politizat excesiv toate structurile sale (inclusiv CCR), și în funcții au fost parașutați oameni al căror unic scop a fost doar să numere banii încasați, cel mai adesea nemeritat. Nu să și facă ceva. Un ceva cea ar fi deranjat, sigur asta, alți “amploaiați”, aduși în funcții folosind aceleași criterii – același criteriu, de fapt- : carnetul de partid. PSD, secondat de PNL, a desăvârșit dezastrul acesta, în ultimii trei ani. Să nu ne ascundem după deget. Iar acum, după decizia CCR, tot aceste partide sunt chemate să repare asta, până la următorul scrutin prezidențial (WTF!).

Oricât de paradoxal ar suna asta, să spunem că în fața alternativei (n.m.– predarea cu totul a României în brațele anarhiei și a naționalismului extremist, dar și cu influențe estice, bolșevic-iliberale-dictatoriale) este de preferat această variantă, oricât de greu realizabilă pare.

Doi la mână, cu doi candidați calificați în turul doi de la la prezidențiale, ce nu erau anticipați a câștiga această calificare în finală, este cert că, dincolo de argumente și declarații oficiale, la luarea deciziei de anulare a “prezidențialelor”, a cântărit mult și această aversiune a partidelor de la Putere, de acum, față de calificații din finala “prezidențialelor” (n.m.– să nu ne facem iluzii, atât PSD, cât și PNL, liberalii în mai mică măsură, totuși, nu ar fi votat, decât în foarte mică măsură, cu singurul reprezentant digerabil, din punct de vedere democratic, din această finală prezidențială, adică Elena Lasconi). Pentru cine nu crede partea cu dualitatea fapte – declarații, în cazul PSD (dar și la PNL), e suficient să arunce un ochi pe delirul propagandistic asigurat de mai nou dâmbovițeanul Victor Ponta, după rezultatul de la primul tur al prezidențialelor (pentru cine are chef, toate declarațiile lui pot fi găsite ușor, în mediul virtual).

Să spunem că e de înțeles și asta. tot în numele apărării democrației. Pentru că nu putea fi scos din cursă, un candidat calificat în turul al doilea și proclamat învingător celălalt, fără contracandidat în bătălia pentru prezidențiale “practic” (n.m.– nu prevede Constituția o astfel de variantă). Statul Român, inept după cum spuneam, putea să vadă de mult ce se întâmplă, în rețelele de socializare, mai ales că erau exemple și la alții, chiar recente.

Sursa foto: www.nytimes.com

Nu i-a interesat faptul că jumătate din populație, probabil, se încarcă constant cu frânturi de adevăr, amestecate cu multă minciună și fake news, într-un spațiu nereglementat legal, unul în care însăși ideea de presă și informație calificată este negată, iar asta pentru că presa, cea clasică, a fost cumpărată, în mare măsură, de același stat ce a considerat că este suficient pentru a-și asigura liniștea.

Și, ca atare, rețele de socializare și-au făcut “presa lor”, una ce nu are nicio legătură cu termenul, evident asta, în fapt un șir nesfârșit de manipulări și fake news-uri , ce se înghit pe nemestecate de către doritorii de informație simplă, restrânsă în maxim 30 de secunde, livrată video, cât mai colorat, una ca să nu solicite prea mult capacitățile intelectuale (n.m. partea cu capacitatea, poate fi tratată ca o hiperbolizare, în multe cazuri, să fim sinceri). Ce mai conta, în viziunea lor, a Statului Român adică, că unii zburdau liberi în spațiul rețelelor de socializare, vânzând propagandă de tip comunistoid – legionar – conspiraționist, într-o avalanșă de fake-news fără număr, Statul Român era sigur că nimic rău nu se poate întâmpla, atâta timp cât trăia într-o realitate paralelă, în care împărățea fondurile comune, ce aparent erau suficiente, pentru îndestularea clientelei de partid.

Rezultatul acestei indolențe s-a văzut la vot.

Să spunem că și asta poate fi de înțeles. Greșeala făcută adică, una ce de acum va fi reparată. Se speră cel puțin.

Problema adevărată însă este cea cu DEMOCRAȚIA.

Foto: Coadă la votarea de la primul tur al alegerilor prezidențiale (24 noiembrie 2024), în București (sursa-captură, știrile PRO TV)

Indiferent de cât de multă manipulare a încăput și cât de multe ilegalități au comis unii sau alții, în actualele scrutine electorale (cele din 2024), se uită prea ușor că la scrutinul prezidențial au votat 9,4 milioane de oameni. LIBER! Democratic, cu alte cuvinte. Admitem că manipulați, măcar o parte dintre ei, dar aceasta catalogare este de un subiectivism desăvârșit.

Un scrutin care a fost ulterior contestat, dar și validat, după constatarea că nu se susține contestarea (cea cu renumărarea voturilor). Asta până când judecătorii (cei 9) de la CCR au anulat votul de la “prezidențiale”, la a doua încercare.

Sunt inamovibili, știu, deciziile CCR-ului nu pot fi contestate, dar, totuși, parcă ne dă cu minus.

Foto: Coadă la votarea de la primul tur al alegerilor prezidențiale (24 noiembrie 2024), în București (sursa-captură, știrile PRO TV)

9,4 milioane de oameni au decis, liber, ceva, iar alți 9 au decis că nu e bine ce au decis cei 9,4 milioane.

Pe asta cum o explicați?

Nu e nici război, nici stare de urgență națională, ca să intervină legi cu un caracter special. Sau, dacă e ceva de această natură, când ne informați?

Altfel, singura constatare, ar fi prea mult spus o predicție, ce ar mai putea fi adăugată, este aceea că decizia CCR poate fi una de salutat, dar doar dacă este justificată coerent și amănunțit, pe înțelesul tuturor. Până acum, ea este lacunară și îngroapă ideea de democrație în România, lăsând cale liberă pentru un mai rău iminent, dar aproape inimaginabil, în România, nu mai târziu de iunie 2024.

Va fi greu, foarte greu, să ieșim din acest scenariu al catastrofei, totuși,

Să speram că încă se mai poate.