România: “No news”, “fake news” sau “Breaking News”

Ce e cu adevărat important? Ce merită a fi comentat? De fapt, ce merită a fi amintit? Sunt doar câteva dintre întrebările ce au făcut ca, pe parcursul ultimelor luni, spațiul acesta să nu găsească și o ilustrare a cotidianului. Ar fi mai mult decât atât, dar, pentru a nu plictisi cu explicații, aceasta este cel mai pertinent argument, ce merită a fi aminit.

Cum un răspuns categoric și exhaustiv, la întrebările enunțate anterior, nu există am să spun doar că este cu adevărat important doar ceea ce ne interesează individual. Din păcate, aria de interes este limitată, de multe ori, în ceea ce ne privește pe noi, ca români (identitate colectivă), iar importanța este identificată doar în lucrul din imediata vecinătate, uitând, cu prea multă ușurință, să privim și peste gard. O greșeală fundamentală pentru că, fie că ne place, fie că nu, fie că vrem să acceptăm asta, fie că alegem ochelarii de cal ai unei existențe comode, interdependența globală ( ca să nu folosesc termeni precum globalism, geo stategie planetară, etc., poate pe nedrept maculați) reprezintă o realitate, iar existența locală, fie și ca stat, nu poate fi disociată de ceea ce se întâmplă în afara globului de sticlă (adesea destul de opacă) în care căutăm să ne izolăm.

Valahia Media

Acestea fiind zise, am ales să introduc astfel o concluzie ce avea nevoie de un preambul, revenirea la cotidian, în spațiul Valahia Media, va fi, începând de acum, o abordare ce privește lumea în ansamblu, un ansamblu pe care l-am ilustrat în două colaje fotografice ce sunt sugestive (sper). Pe de o parte, o realitate globală, în care din păcate (sau poate din fericire) România aparent nu se regăsește.

O lume unde, de la funeraliile generalului iranian ucis de o rachetă americană, la poluarea mortală din China (foto 2-3), la orașele din India sufocate de smog (foto 4), la omul momenului (Donald Trump), nu neapărat în sens pozitiv, la fluctuațiile bursiere mondiale, ce anunță iminenta prăbușire a lumii financiare (un fel de cataclism financiar precum cel din 2009, dar la puterea a 10-a, probabil), la apocalipsa australiană (foto 7-8), ce a lasat țara-continent, din emisfera sudică, îngropată în cenușă, și până la avioanele ucrainiene ce pică din senin în Iran (foto 9), așadar o lume ce pare că nu are decât tangențial legătură cu noi. De fapt este exact invers. Suntem absolut dependenți de orice bătaie de aripi de flutur, din capătul celălat al planetei (ca să folosesc o parafrază a unei idei celebre, ilustrate de literatura sf).

Asta în timp ce, aici, ne măcinăm neuronii încercând să înțelegem de ce. De ce toate discuțiile se poartă în jurul banilor? De ce vorbim doar ce nu avem și nu despre ce am putea avea, căutând mereu scuza lui nu se poate, mai mult?

Nu se poate să avem un deficit până în 3%, pentru că mereu alții sunt de vină. Nu putem să ne împrumutăm, acoperind goluri din bugete, decât “noi”, făcând exact ceea ce altora le-am refuzat politic. Nu putem să trăim decât clipa, promițând dreptate socială, dar transformând puterea, asupra bunului public, într-un rapt generalizat, organizat în găști, ce odată ajunse în fruntea bucatelor nu își văd decât propriul interes? Nu putem să vorbim despre necesități fundamentale, pentru dezvoltarea generală (atragerea de fonduri europene, infrastructură, echitate și contributivitate), decât atunci când îi criticăm pe alții, chiar și pe bună dreptate, “uitând” apoi totul?

Întrebările (ultimele, cronologic) sunt de fapt răspunsul, măcar parțial, a ceea ce enunțam încă din începutul acestui articol. Pentru că pot, pentru că, în general, au fost lăsați să poată, pentru că sub clopotul de sticlă (mată), sub care am ales să stăm, a intrat, de ceva vreme, parcă tot norul de fum al Australiei, obturând și mai mult orizontul, exterior autoclaustrării noastre. De fapt, ceea ce percepem este un no news. Mai mult chiar, este un fake news, autoasumat. Nu de toată lumea. Din această perspectivă, chiar dacă poate părea mai curând o luptă a cavalerului de La Mancha, am considerat necesar a reveni, de acum înainte, cu o viziune poate mai nunațată a cotidianului, privit ceva mai de la distanță, nu numai dinpre înăuntru spre afară, ci și invers. Din perspectiva unei lumi ce poate că nici nu știe prea bine că existăm și, din păcate, ne tratează ca atare.


< România nu mai este de mult un Breaking News, decât intern și exagerat. Este mai degrabă un “No news” cu parfum de “Fake News”. Din păcate. >

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *