Articolul următor, de fapt doar o poveste, este, într-un fel, o datorie de onoare față de cei care încearcă să privească spre mâine nelăsând să fie uitat ce a fost ieri. Fără alte comentarii, ce poate ar fi de prisos, veți putea citi, în cele ce urmează, despre un episod din istoria “fotbalului mic”, din România. Un episod ce poate fi multiplicat de sute, poate de mii de ori, la nivel național. Este însă vorba doar despre cum a luat ființă CS Târgoviște, echipa ce astăzi poartă numele de Chindia Târgoviște (doar din perspectiva faptului că este singura echipă de fotbal din vechea cetate de scaun a Târgoviștei). Nu este neapărat despre fotbal, ci mai curând despre vremuri și despre cum se schimbă ele. Vremurile.
<<Au trecut 40 de zile fără Constantin Titi Ionescu. Slujba Parastasului de pomenire a fost oficiată la Biserica Albă din Târgoviște de către preotul profesor doctor Gheorghe Manole, urmată de slujba de la mormântul din Cimitirul Simuleasa.
Titel s-a stins din viață în 06 decembrie 2019, la vârstă de 83 de ani nu înainte de a povesti așa cum numai el știa o întâmplare din fotbalul târgoviștean care are protagoniști alți mari dispăruți, între care îi enumerăm doar pe Constantin Tzietzicles, Constantin Motoroiu, Florin Rădulescu și Vasile Pârvu-Silade.
Este vorba de ediția 1971-1972 și de întâmplarea de pomină din retur care va conduce la trecerea echipei de la Uzina de Utilaj Petrolier care finanța formația la municipalitate, o situatie relatată cu mult umor de conducătorul formației, Constantin Titi Ionescu: ,,Știu că sărbatoream ,,Constantin și Elena”.
Era după un meci cu o echipă străină, nici nu mai contează partida și rezultatul, problema e ne-am adunat cu toții la vestitul restaurant ,,Dunărea” de pe centrul vechi la o petrecere strașnică, în condițiile în care sărbătoriții erau directorul uzinei-un mare om!-Constantin Tzietzicles și Constantin Titi Ionescu.
Așa că după meci, toată secția de fotbal a clubului Metalul, în frunte cu președintele ei, Gheorghe Tănase, cu Tudor Marcel și cu Arsene, dar și cu casierul, un nene Mihai era prezentă la petrecere.
Atmosfera frumoasă, șpriț alb și rece, fleici la grătar și mici si muzică… Dar o parte dintre jucători ne-au văzut la masă, iar dintre ei Silade Pârvu s-a dus glonț la primul secretar al Târgoviștei, Constantin Motoroiu, nea Costică, cum l-a știut tot orașul și i-a spus franc: ,,Tovarășe prim secretar, echipa nu mănâncă, dar mănâncă toată conducerea! De unde bani? Păi au furat banii din încasările de la meci!” Și ce să vezi? Nea Costică Motoroiu a sunat la poliția economică care a ordonat sigilarea birourilor și o anchetă ,,la sânge” pentru a se constata dacă membrii secției de fotbal în frunte-culmea!- cu directorul uzinei petrece și benchetuiește din sudoarea poporului muncitor. Care au fost constatările? Reclamație eronată, acuzații eronate și nefondate: controlul la bilete a stabilit că săculeții erau depuși de fiecare casier, sumele de bani erau intacte, iar ,,finanțele” erau corespunzătoare biletelor vândute, care aveau cotoarele aferente depuse.Totul era în regulă! Dar noi știam că este asa, astfel că nimeni nu a răsuflat ușurat,așa cum s-ar putea crede deoarece banii alocați petrecerii erau de la fiecare dintre noi.
Problema era că echilibrat și demn, directorul Constantin Tzietzicles nu a acceptat o asemenea situație umilitoare și a decis ca uzina să renunțe la fotbal. Asa ca i-a transmis primului secretar al Târgoviștei că ar fi bine ca orașul să preia echipa,deoarece ,,Upetul” refuză să mai finanțeze acest sport. Iar toți conducătorii formației, secția de fotbal să revină la locurile de muncă din fabrică. Atunci, ,,Țiți” așa cum i se spunea, m-a chemat și mi-a zis. ..Titi, tu rămâi. Nu are rost să pleci și tu. Ocupa-te tu de echipă, ceilalți din sectia de fotbal renunță, rămâi tu!” Și eu eram angajat la uzină, iar ordinul era ordin, așa ca l-am pus în executare. Atunci s-a început colaborarea cu secretarul primăriei din Târgoviște, Florin Rădulescu, iar la insistențele mele s-a pus problema să avem un cantonament pentru echipă, cu o cantină și camere de recreere, în condițiile în care până atunci formația se caza și mânca la centrul școlar, de lângă Piata 1 Mai. Era iulie 1972…Așa s-a înființat Clubul Sportiv Târgoviște !
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toți cei fără de care fotbalul târgoviștean nu ar fi avut identitate și performanțe!>>
Gabriel Degeratu