Cu siguranță, pentru foarte mulți dâmbovițeni, ziua de 30 octombrie 2022 va fi fost una specială. Asta pentru că altfel nu s-ar fi bulucit, de-a dreptul, la un eveniment religios, unul la care, însă, și cam tot ce înseamnă clasă politică în Dâmbovița a fost prezentă ( sau aproape toată lumea). Ca de obicei, pentru că așa spune “datina” locală, acel “obicei al pământului” (n.m.– așa le place lor să creadă) ce spune că cine nu se înghesuie cu electoratul (n.m.- vorba vine, că ei nu se înghesuie cu prostimea), la sfințiri de biserici și pupat de moaște, n-are nicio șansă la alegeri.
Acum, că s-au înghesuit toți (unii mai în prim plan, alții mai din rândul 10), rămâne de văzut ce și cât a înțeles, din “pioșenia” lor, electoratul dâmbovițean. Și pe nea Nelu, liber cugetătorul, l-a votat lumea , cu toate că el se închina tot la manifestul Partidului Comunist. În fine, asta este cu totul altă poveste.
Ce este cu adevărat remarcabil, la evenimentul din data de 30 octombrie, de la Viforâta (comuna dâmbovițeană Aninoasa), este mulțimea de enoriași ce au venit să pupe o masă (.n.m.– nu, nu este o glumă, la orice sfințire/resfințire de biserică se intră în Altar și se pupă, ca la moaște, așa numita Sfântă Masă).
N-ar trebui să mire pe nimeni și nici să stârnească vreun sentiment, poate doar pe cel de uimire, dar și aceasta este o altă poveste, una ce nu face obiectul vreunei analize în actualul articol.
Mii de credincioși ortodocși s-au îmbulzit , la propriu, pe parcursul zilei, după slujba de sfințire a lăcașului, pentru a intra în biserică, mulți având nevoie de îngrijiri medicale, la fața locului. Până înspre miezul nopții sute, poate mii de oameni au stat la coadă pentru a pătrunde în interiorul lăcașului de cult.
Captură postare facebook/ Vlăduț Niculae 
Cel mai remarcabil este însă faptul că nimeni, absolut nimeni, nu a amintit despre ce a fost vorba cu adevărat la evenimentul din 30 octombrie, de la mănăstirea Viforâta. Mai bine spus despre ce ar fi fost nomal să fie, măcar anunțat. Oficial s-a încheiat un proiect, finanțat din fonduri europene (aproximativ 8 milioane de lei), de reabilitare a unui monument de patrimoniu cultural.
Dacă Biserica s-a mulțumit cu a aminti că a fost vorba de o strădanie de 7 ani, în care evident doar beneficiarul s-a ostenit, nici clasa politică sau, din păcate, mass-media nu s-au obosit să amintească altceva decât selfi-urile de rigoare și redarea anunțului făcut de biserica dâmbovițeană. De fapt:
„Restaurarea şi consolidarea Bisericii Sfântul Gheorghe – Mănăstirea Viforâta, comuna Aninoasa, județul Dâmbovița este un proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – „Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural”, Prioritatea de investiții 5.1 – „Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural”.
Obiectivul general al proiectului a vizat valorificarea potențialului turistic al Mănăstirii Viforâta, pe piața turistică națională și internațională, prin restaurarea și introducerea acesteia în circuitul turistic, precum și consolidarea și modernizarea infrastructurilor conexe.
Durata de implementare a proiectului a fost de 89 luni, în perioada 1 iulie 2015 – 30 noiembrie 2022, iar bugetul investiției a avut o valoare totală de 8.628.327,28 lei, din care peste 6.5 milioane de lei este valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR, aproximativ 1 milion de lei este valoarea eligibilă nerambursabilă din Bugetul Național, iar 154.879,92 de lei este contribuția din UAT Comuna Aninoasa și Mănăstirea Viforâta, în calitate de beneficiari.
Sursa informație https://2014-2020.adrmuntenia.ro/
Pentru a fi în ton cu evenimentul, ca dracul de tămâie s-a ferit mai toată lumea, de un anunț în care să se precizeze că fără fondurile europene, adică acei bani gratis de la UE ( pe care mulți îi contesta atât de mult, pentru că sunt mai greu de înstrăinat în lucrări fictive, decât în oricare alt tip de alocare financiară), nu ar fi avut loc niciun eveniment la Viforâta, cel puțin nu acum. În schimb, și-au dat diplome și s-au felicitat pentru tot ce au făcut în toată perioada de reabilitare, unii dintre cei cadorisiți cu laude neavând chiar niciun merit evident.