Chindia Târgoviște: Între lacrimi și “silentio stampa”!

E minutul 1 al meciului de după meci, pe “Eugen Popescu”, la Târgoviște, adică meciul acela ce poate să țină o eternitate sau doar un an, meciul acela în care locuitorii Olimpului local cad în Infernul, tot local, celui mai iubit dintre sporturi și încep să umble, bâjbâind, după lumina pierdută a drumului de primă ligă ( Superliga, cum pompos și balcanic ne-a prea plăcut să botezăm “competiția supremă din fotbalul românesc“).

Privind în gol, după un 2-2 cu Voluntari (n.m. – Chindia mai avea nevoie de un gol, doar de un gol, unul ce părea că nu ar fi venit nici dacă se mai juca “preț” de încă o eternitate) echipa locală s-a reîntors în Liga a II-a , acolo de unde “evadase” în 2019.

După prăbușirea în abis, pe terenul noului “Eugen Popescu”, de la Târgoviște, atât la propriu cât și la figurat, au urmat lacrimile și apoi…apoi nu a mai urmat nimic.

• 

• 

De fapt, tot a urmat ceva. După uluiala celor ce au fost convinși că scenariul cu “primul meci acasă, pe un stadion nou (aproape nou și aproape stadion), după 4 ani, și, totodată, ultimul meci în prima ligă, recte retrogradare pentru Chindia”, nu este decât <plăsmuirea unor minți bolnave, ce n-au legătură cu realitatea și, în general, cam cu ce se întâmplă în fotbal> ( un loc în care, aceiași uluiți, s-au regăsit cu expertiză de netăgăduit, dobândită însă după “5 meciuri” vizionate, doar, pe vreun stadion, eventual doar la vârsta a II-a sau a III-a), așadar, după această uluială, a urmat tăcerea. De mormânt, ar spune unii.

• 

• 

Conform unor protocoale, din fotbalul românesc, “retrogradații” au fost nevoiți să spună (la TV) câte ceva, și numai de bine n-au spus, dar tot cu frâna de mână trasă, parcă. Nici Neguț, nici Dani Popa, nici Moldovan și nici chiar Anton “Toni” Petrea, nu i-au iertat pe cei despre care se spune nu e bine să vorbești, dacă nu-i lauzi, pentru că, nu-i așa, <nu-ți tai singur craca de sub picioare>, chiar dacă ea este mai mult teoretică. Până la urmă, se pare că, cei amintiți anterior, au decis că acea ancoră, creangă, cracă, spuneți-i cum vreți, nu prea mai există. Cel puțin nu în cazul lor. Totuși, a fost mai mult decât marele nimic anterior.

A mai urmat ceva, “trompete și trompeți”, mai mult sau mai puțin antamați, s-au trezit să ceară “sânge”, în numele suporterilor, al gloriei locale, al așteptărilor înșelate, poate chiar și doar în numele unui categoric și sentențios “c-așa vreau eu!”.

Argumente?

Cine se mai încurcă în argumente.

Argumentele, totuși

Înainte de toate, poate că ar trebui să înțelegem, cei care nu au înțeles încă, că această construcție, AFC Chindia Târgoviște, este, în linii mari, o structură eminamente publică, componenta privată fiind aproape ignorabilă, iar, la liga a II-a spre exemplu, în lipsa fondurilor din drepturi tv( 1-2 milioane de euro anual), aceasta, componenta privată adică, devine aproape inexistentă.

Este necesar ca acest eșec (fără dubiu, un eșec de proporții chiar) să fie “taxat”? Cu siguranță. Asta pentru că altfel, într-o altă ipoteză de lucru cu alte cuvinte, s-ar crea impresia că este posibil ca păgubosul și românescul “las-o, mă, că merge așa!” să devină regulă de necontestat. Dar, “taxarea” este de-a dreptul obligatorie și pentru că vorbim de fonduri publice, adică acei bani, deloc puțini, de care dispun unii sau alții, aleși temporar în fruntea unor administrații ( n.m.- de multe ori dispun după bunul plac, de aceste fonduri, click pe link pentru câteva detalii exemplificative, în acest sens).

În această logică a banului public, trebuie înțeles că tot ce se întâmplă acum la Chindia Târgoviște NU ARE legătură cu principiile economiei de piață, cu regulile unui bussines sportiv (n.m.:- cum, oricât de huliți sau aplaudați ar fi cei din aceste cazuri, se întâmplă, spre exemplu, la FCSB, CFR Cluj sau Farul Constanța). În anul 2010 când, la propunerea CJ Dâmbovița, a fost creată asocierea AFC Chindia, în structura clubului existau 4 entități, cea de-a 4-a, cea în plus față de anul 2023, fiind o societate comercială (SC Pimen SRL), adică firma fostului internațional Gheorghe Popescu. Acesta, alături de Ion Crăciunescu (președinte la Chindia Târgoviște în perioada 2010-2011) au asigurat și perioada de maximă vizibilitate la Chindia, dacă de performanță sportivă extraordinară nu s-a putut vorbi în perioada 2010-2014.

Proiectul oricum nu a putut să se maturizeze ( era stabilit pentru 5 ani, proiectul inițial). După plecarea lui Gică Popescu și statutul asocierii a fost schimbat, astfel că privatul a dispărut din asocierea AFC Chindia, iar de decis au decis autoritățile publice. Adică, astăzi unul, mâine altul, iar bugetul clubului a fost unul lăsat la mila …toanelor și pasiunilor sportive, sau nu, ale unora sau altora, unii ce, de multe ori, n-au avut între prioritățile adimistrative și pe cea denumită Chindia Târgoviște.

Trebuie, de asemenea, reținut că CJ Dâmbovița este instituția ce și-a asumat, încă de la început, existența acestui club. Și nu neapărat Primăria Târgoviște, o entitate publică ce figurează totuși în actele clubului cu părți egale cu CJ Dâmbovița (și obligații identice).

După dispariția lui Gică Popescu din structura Chindia Târgoviște( și Academia de juniori a acestuia, ce figura cu jucători în proprietate, dar care evoluau în structura AFC Chindia) nu a mai rămas mare lucru de valorificat la Chindia (n.m..-cazul Alexandru Băluță, jucător junior, crescut de Chindia, ajuns la loturile naționale, plecat gratis la Viitorul, de la Chindia, și mai departe la U.Craiova și vândul, ulterior, la 3 ani de la plecarea de la Chindia, cu multe milioane de euro, chiar record pentru România, în Cehia, dar de U Craiova, la Târgoviște, cel puțin oficial, neajungând vreun cent, este de notorietate, în sensul în care așa “s-au făcut <afaceri> la Chindia Târgoviște). Asta pentru că “afacerea” a fost privită, mai mereu, de toți, doar din perspectiva câștigului personal, adică fiecare a fost patron, cât îl țineau puterile, dar din banii publici.

Promovarea din anul 2019 a fost posibilă, cel mai probabil, datorită și unei conjucturi favorabile, în condițiile în care bugetul nu a fost unul extraordinar. Meritul poate fi, în egală măsură însă, al conducerii clubului, asigurată de Marcel Ghergu, fost jucător de la Chindia și localnic, deci cineva care cunoaște mecanismele fotbalului, dar și ale lui Viorel Moldovan, fost internațional român, antrenor la echipă în acel moment, unul ce se pare că a reușit să capaciteze suplimentar un lot format în mare măsură din dâmbovițeni.

Și evident și al susținerii publicului, unul ce, la acea vreme, nu în puține rânduri a fost șicanat de politicul local (n.m.– adică aceleași structuri politice ce susțineau, prin reprezentanții locali, de la CJ DB și Primăria Târgoviște, și clubul de fotbal .Șicanele poate au fost doar teoretice, dar așa au fost percepute, ca în cazul “parolării “orașului, la un miting electoral PSD, în condițiile în care, tot atunci, Chindia susținea, acasă, un meci capital pentru asigurarea promovarii directe). Șicane ce s-au tradus în primul rând printr-un scor electoral ce a schimbat, într-un fel, și soarta Chindiei. Asta pentru că, spre exemplu, la alegerile europarlamentare din 2019, în luna mai, la Târgoviște, PSD-ul local ieșea pe locul 3, situație nemaiîntâlnită în capitala județului Dâmbovița ( USR câștiga cu aproximativ 25%, urmat de PNL și abia apoi de PSD). În traducere liberă, s-a înțeles, politic, că publicul de fotbal este important să fie satisfăcut, astfel că s-a băgat mâna mai adânc, ulterior, în pușculița publică, pentru asta.

Din păcate, pentru fanii echipei de fotbal, chiar și cu bani mai mulți ( și lot pe masură, de acum în liga I) pentru Chindia au urmat 4 sezoane de jucat doar în deplasare, stadionul “Eugen Popescu”, deși promis a fi renovat în 9 luni, intrând într-un proces de renovare foarte scump și anevoios, ce a durat aproape 4 ani (n.m.:- meciul cu Voluntari, din 19 mai 2023, a fost primul la Târgoviște, pentru Chindia, după cel disputat, în liga a II-a, la data de 25 mai 2019).

Totul cuminând cu retrogradarea din 19 mai 2023. La ora publicării acestui material, este foarte posibil ca deja să fi fost identificat și “țapul ispăsitor”, respectiv președintele Marcel Ghergu, căruia i se reproșează că nu a gestionat eficient fondurile avute la dispoziție. Poate că da, poate că nu.

Adevărul este că, chiar și cu o retrogradare și o evoluție, de acum înainte, în liga a II-a, adică acolo unde sunt mai puțini bani, clubul Chindia prezintă și în continuare atractivitate, pentru mulți, sentimentul fiind că, “cu banii publici pe mână, oricum se poate face orice și nu te-ntreabă mai nimeni ce faci cu ei. Unde mai pui că nici nu trebuie să te mai și pricepi la fenomen“. Cum banii se vor da, tot politic, ca și până acum , poate că e mai bine ca cei ce dețin “pâinea și cuțitul” să apeleze și la altcineva, măcar pentru comparație. La Chindia, se anunță, dacă nu exod general, măcar o decimare a lotului, aproape toți jucătorii fiind la final de contract și urmând să plece gratis, de la finalul lui iulie 2023, cel mai probabil.

În condițiile în care s-a jucat pe “burta goală”, în multe rânduri, chiar în actualul sezon, cum acuză jucătorii, deși “patronii” echipei au promis, tot în mai multe rânduri, că nu se va întâmpla asta, cel mai probabil, când se va căuta a se identifica vinovații pentru retrogradarea Chindiei, ar trebui adăugați și “campionii promisiunilor deșarte”, măcar în lista extinsă a vinovaților. De asemenea, dacă este să fie găsiți neapărat vinovați, probabil că de pe listă nu ar trebui să lipsescă nici cei care nu au știut cum să facă/ nu au putut/ nu au vrut ca, Chindia să evolueze acasă, în ultimii 4 ani., măcar “un ceas” mai devreme decât s-a întâmplat.

Cum antrenorii echipei sunt anunțați ca și plecați de la club, în oricare circumstanțe viitoare, despre aceștia nu mai are sens a mai insista a mai fi introduși pe vreo listă. Cum se spune, de obicei : “Ne-am strâns mâna bărbătește și le-am mulțumit pentru ce au făcut “, chiar dacă aceasta nu este decât o sintagmă ce nu o crede nimeni.

Una dintre marotele exibate public, atunci când se identifică vinovații pentru eșecul Chindiei, este aceea că nu s-a reușit atragerea unui sponsor serios la echipă, lucru, ce, se spune, ar fi afectat clubul. La o singură întrebare se pare că, în această poveste, nu vrea să răspundă nimeni:

Cum ar putea fi găsit un “investitor serios”, eventual dispus a cheltui milioane de euro, la Chindia, doar pentru a-și vedea numele pe un tricou și un panou, iar la deciziile finaciare, în club, să i se transmită că n-are niciun cuvânt de spus, că doar nu e patron, ci doar un sponsor generos?

Când îl găsiți să-l arătați și public. În rest, la Chindia, indiferent de nume, momentan ce puțin, după ce trecem și de vinovații și “permutări, plus exmatriculări”, o luăm de la capăt:

Cu bani publici, cu alegeri, cu retrogradări și cu furtuni, în <paharele cu apă ale Dâmboviței>, adică acolo unde orgoliile-s mari și ambițiile pe măsură. Soluțiile sunt cam strâmbe și în contradicție cu idealurile construite doar pe ipoteze. Dar asta e, probabil, o altă poveste.