Atenție! Urmează stația “Prăduiala”, cu peronul pe partea stângă

Pe cât  de împlinit, de rotund și aproape european se percepe, auditiv cel puțin, sintagma “bugetare participativă”, pe atât de păguboasă poate fi aplicarea principiului, în spațiul neaoș balcanic. Aaa, nu ați auzit de bugetare participativă? Nu aveți de ce să vă faceți probleme. Veți auzi, cât de curând. Asta pentru că e în trend, iar când o administrație locală vrea să mai transfere niște fonduri, către prieteni, va apela, cât de curând, la acestă formulă, prin care cetățeanul, de rând, nea Gheorghe, nea Ion și țața Leana,  va fi consultat, se spune, despre ce e bine, pentru comunitate. Mai democratic, transparent și fără dureri de cap, legal-penale, nici că se poate.

 

Principiul

 

O administrație publică hotărăște ca, din bugetul de investiții, al anului ce vine, să aloce un procent, pentru proiecte ce vor fi propuse de cetățenii respectivei comunități. Se realizează o platformă on line (foto), unde se pot depune proiecte, există un calendar de depunere a proiectelor și unul de votare a acestora. Se stabilește, de la început ,valoarea maximală a sumei de bani, alocate per proiect, domeniiile vizate și formula standard a proiectului depus, pentru a fi declarat eligibil. Totul, după cum spuneam, se face on line.

În partea a doua urmează votarea (foto,bugetare participativă Cluj Napoca), pe secțiuni, fiind alocări pentru fiecare secțiune (numărul de proiecte, ce vor fi declarate câștigătoare, este stabilit anterior). Există și varianta votului direct, din ușă-n-ușă, dar doar pentru comunitățile uitate, deocamdată, în secolul XX, ca să nu spunem Evul Mediu.După vot, se procedează la atribuire, în funcție de voturile înregistrate. Cam asta e tot. În România (n.m. spun România pentru că, evident, nu au inventat dacii și “roata” asta) primii ce au apelat, la această variantă, au fost clujenii, mai bine spus administrația locală din Cluj Napoca. Programul are deja o vechime de 5 ani iar pentru 2018 sunt finanțate 15 proiecte, a câte 150.000 de euro fiecare (valoare maximală). Un total de aproximativ 2,25 milioane de euro. Oraș mare, își permite. 

 

Partea plină a paharului

Au urmat și alții. Cea mai mare comună din țară, Florești, județul Cluj, a adoptat la rândul său acestă inițiativă.Pentru 2018 au pus la bătaie aproximativ 1 milion de lei. La Sibiu sunt 10 proiecte a câte 150.000 de euro fiecare, propuse spre finanțare în 2018. La Oradea 10 proiecte, pentru care este alocată suma de 1,5 milioane de euro.Comunitățile locale, din zonele amintite anterior s-au implicat în votarea proiectelor, cele mai multe dintre aceste proiecte schimbând vizibil arealul urban. Evident nu a umblat nimeni cu “urna” după cetățeni ca să îi roage să își exprime opțiunea. Chestiune de mentalitate, până la urmă. Spiritul civic nu s-a născut neapărat la…Videle.

 

Jumătatea goală a paharului

Nu totul este pe perfect nici în aceste orașe unde a fost implementat principiul bugetării participative. La Sibiu, spre exemplu, au votat un proiect, ce a și fost finanțat ulterior, pentru dotarea școlilor din oraș cu săpun. Da, ați citit bine Săpun. Sunt multe alte proiecte ce au au vizat obiective ce făceau parte din “fișa postului” administrației locale, ce au fost transferate, prin votul popular, la finanțare din bugetul de investiții. Dar, per total, excesele sunt compensate de realizări. Asta dacă este să vorbim de Cluj Napoca, Sibiu, Oradea, Florești. Zona cred că este deja identificabilă vizual, pe harta României. Există însă și un alt exemplu. Contraexemplul, de fapt. Bucureștiul. În 2017 se stabilea un cuantum de 4 milioane de euro, pentru un total de 20 de proiecte (finanțare maximă per proiect, de 200.000 de euro). Sume mari (n.m. își permit, au un buget de 1,2 miliarde de euro anual), mai mari decât oriunde în țară, dar, în principiu, și posibilitatea de a realiza ceva semnificativ.

Câte dintre proiecte s-au realizat în 2018?

Ați ghicit. Niciunul. Nu cred că are sens să insistăm cu amănunte despre ce se în întâmplă prin parohia Firea-Pandele. Este relevant,totuși, din perspectiva faptului că am ajuns în alt spațiu geografic românesc. Un  spațiu unde, o altă Primărie, se pregătește să preia, și să implementeze, principiul bugetării participative.

Este vorba de Primăria Târgoviște. Cu un buget de 1,2 milioane de lei, mai puțin decât oriunde altundeva, mai sănătos, prea ca la țară, ca să parafrazez o reclamă deja celebră, bugetarea participativă de la Târgoviște pornește la drum cu gândul de a realiza, în 2019, trei proiecte , a câte 400.000 de lei bucata, aproximativ 87.000 de euro. Fără a insista cu amănunte, poate plictisitoare, bugetarea participativă, așa cum se dorește a fi implementat sistemul, la Târgoviște, este exemplul concret pentru a justifica afirmația făcută la debutul acestui material.

[icon type=”vector” icon=”brankic-icon-number11″ size=”32″ icon_color=”#1e73be” hover_animation=”border_increase” ]Asta pentru că îți propui să mergi din ușă-n-ușă, să întrebi târgoviștenii ce părere au, despre niște proiecte pe care se presupune că tot ei ar trebui să le propună.

[icon type=”vector” icon=”brankic-icon-number12″ size=”32″ icon_color=”#1e73be” hover_animation=”border_increase” ]Pentru că  mergi să colectezi voturi, apelând la  principiul urnei mobile, aplicat pe la scrutinurile politice, că așa e datina, la sud de Carpați, unde trebuie neapărat să voteze toată lumea, până la parastasul de 7 ani.

[icon type=”vector” icon=”brankic-icon-number13″ size=”32″ icon_color=”#1e73be” hover_animation=”border_increase” ]Pentru că  un proiect ce întradevăr să facă diferența este evident că nu se încadrează în cei 87.000 de euro, și vor fi votate  cine știe ce “borduri” și “panseluțe”, ce rezistă două ploi și, poate, o ninsoare.

[icon type=”vector” icon=”brankic-icon-number14″ size=”32″ icon_color=”#1e73be” hover_animation=”border_increase” ]Pentru că dacă nu ai bani, oraș mic buget redus, deh!, nu vrei să păstrezi nici măcar aparența de corectitudine și 1,2 milioane de lei îi împarți în trei, ca să se încadreze sub pragul de 100.000 de euro, pentru care este obligatorie achiziție prin SEAP.

Pentru că, prin adoptare tacită, proiectul de lege a Trecut de Senat, ce coincidență, chiar în luna octombrie 2018 în următoarea formulare:

“(…)autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică decât 132.519 lei, respectiv lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică de 441.730 lei. În cazul în care valoarea estimată a achiziţiei este mai mică de 10.000 lei, fără TVA, autoritatea contractantă are dreptul de achiziţiona produsele, serviciile sau lucrările pe bază de document justificativ, fără utilizarea sistemului electronic de achiziţii publice”.

Pentru toate acestea, și nu numai, îmi permit să mai spun doar atât.

Marea prăduială a început. Așteptați-vă la ce e …mai trist.

Pentru conformitate, proiectul de hotărâre prin care, CLM Târgoviște, urmează să  adopte principiul bugetării participative (vezi fragmente foto), urmează a fi aprobat în data de 28.11.2018. Restul  urmează a fi doar maculatură și birocrație.