Anunțul anului: Centrală nucleară (SMR) la Doicești, lângă Târgoviște. Nu “aplaudați” prea tare, vestea nu e chiar cea mai bună

De mai bine de 12 ore o veste face valuri, în special în județul Dâmbovița, dar și în general, în România: Ministerul Energiei a anunțat că, la Doicești, în județul Dâmbovița, pe locul de amplasament al fostei termocentrale, va fi construită o centrală nucleară de mici dimensiuni ( SMR– small modular reactor), într-un parteneriat româno-american. Dincolo de entuziasm (creare locuri de muncă, energie curată ce va fi produsă în zona Dâmboviței, dezvoltare economică a zonei, etc) sunt, ar trebui să fie cel puțin, câteva semne de întrebare. De fapt, ca să fim corecți, sunt întrebări cât se poate de serioase la care, din păcate, nimeni, atenție. NIMENI!, nu poate oferi un răspuns. De ce? Pentru că ce se intenționează a se construi, la Doicești, cel puțin declarativ, nu a fost încă finalizat nicăieri altundeva în lume. Așadar, iată despre ce este vorba:

Anunțurile oficiale

Ministrul Energiei Virgil Popescu a anunțat luni, 23 mai, într-o conferință de presă alături de secretarul adjunct american al Departamentului pentru energie David Turk și Charge d”Affairs al SUA David Muniz amplasamentul primului reactor modular mic (SMR) din România, care va fi amplasamentul fostei termocentrale de la Doicești, județul Dâmbovița.

Amplasamentul a fost identificat în urma unui studiu aprofundat realizat cu fonduri în valoare de 1,2 milioane de dolari primite de Nuclearelectrica la începutul anului 2021, în cadrul unui grant oferit de USTDA pentru a identifica și evalua diferite amplasamente pentru implementarea reactoarelor modulare mici în România.

“Comunitatea din Doicești are, de asemenea, potențialul unor beneficii multiple, în timp ce NuScale și Nuclearelectrica fac pași spre implementarea în România, în acest deceniu, a primei centrale electrice NuScale cu 6 module, de 462 MWe. Se estimează că centrala electrică NuScale cu 6 module va genera 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcții, 2.300 de locuri de muncă în producție și va ajuta România să evite producerea a 4 milioane de tone de emisii de CO2 pe an.„

Au anunțat cei de la Ministerul Energiei.

Mai multe amănunte pot fi regăsite și pe site-ul Ministerului Energiei.

Concluzinând: O centrală, ce folosește principiul centralelor, să le numim clasice, atomo-electrice, dar la dimensiuni mai mici, va fi construită la Doicești, la doar 10 KM distanță de Târgoviște. Capacitatea (puterea) este de a genera, la momentul finalizării investitiției, 462 MWe (megawați electrici), în sistemul energetic național, printr-un proces în care vor fi folosite materiale radioactive (uraniu), dar în cantități mai mici decât la centralele clasice (precum cele folosite la cele două reactoare ale centralei de la Cernavodă, spre exemplu), acolo unde și puterea este mai mare ( peste 700 de MW pentru fiecare din cele două reactoare de la Cernavodă). Tot spre comparație, fosta termocentrală de la Doicești, la momentul de maximă putere, producea aproximativ 400 de MW, dar folosirea cărbunelui (chiar unul inferior calitativ, precum lignitul, în acest caz) genera poluare imensă și nici nu se putea vorbi de cine știe ce rentabilitate. Termocentrala Doicești a “murit” în anul 2009, când ultimul din cele două grupuri de 200 de MW a fost scos din funcțiune, din cauza costurilor prea mari de operare și a problemelor imense de mediu (pe lângă cărbune, ca suport de ardere, erau folosite păcură și gaz)

Dilemele tehnologiei SMR

Deși tehnologia SMR este folosită de multă vreme, construcțiile fixe, precum centrala ce se intenționeaza a fi construită la Doicești, nu au fost finalizate, încă, nicăieri în lume. Tehnologia SMR alimentează submarinele nucleare și misiunile spre Marte (tot ca exemplu).

Tehnologia încă nu a fost aprobată pentru a putea fi utilizată pe teritoriul Uniunii Europene și, în plus, nu a fost testată în nicio țară din lume. Mai precis, până acum, NuScale nu a construit nici un mini-reactor nuclear în SUA sau în vreo altă țară din lume. În SUA este în construcție un astfel de minireactor, în Idaho, dar se intenționează/preconizează a fi finalizat abia după 2030 ( finalizarea a fost amânată din cauza costurilor mari, de ordinul miliardelor de dolari). Conform unor calcule, și la Doicești construcția centralei SMR se va ridica la un cost de 1-2-3 miliarde de euro ( nimic nu este sigur momentan, la capitolul preț).

GreenPeace prin Jan Haverkamp, expert senior în energie nucleară și politici energetice la Greenpeace, atrăgea atenția, în noiembrie 2021, asupra câtorva probleme ce pot apărea, în acest moment, la implementarea tehnologiei SMR, la construcții fixe, precum cea ce se intenționează a fi amplasată la Doicești Iată câteve dintre ele, așa cum au fost formulate de expertul amintit anterior:

Modelul reactorului nuclear NuScale de mici dimensiuni nu există decât pe hârtie. Documentația e momentan evaluată de U.S. Nuclear Regulatory Commission  și a fost deja pusă la îndoială în repetate rânduri. Ulterior, NuScale ar trebui să construiască un prototip aprobat de NRC. Pare nerealist ca acest lucru să se întâmple înainte de 2026 sau 2027. Doar apoi pot să înceapă să materializeze acea infrastructură industrială care să permită construirea la scară largă a modulelor reactorului. Practic, acest lucru înseamnă că, dacă totul decurge conform planului companiei, primul reactor comercial nu ar fi disponibil mai devreme de 2030.

Cred că e puțin probabil că vor putea fi livrate la un preț mai mic de 6.000 euro/kWe instalat, ceea ce înseamnă că fiecare modul de 70 MW va costa în jur de 0,5 miliarde de euro, și că 6 unități vor costa în jur de 3 miliarde de euro. Pentru acest preț acesta ajungi să beneficiezi de o capacitate de doar 420 MWe, ceea ce e foarte puțin.Din acest motiv, design-ul NuScale a fost deja upgradat de la 20 MW la 40, 60 și acum la 70 MW. E evident că există probleme de rentabilitate economică. De aceea, nu aș fi foarte optimist cu costul final.

Nu există o diferență esențială între tehnologii, doar că SMR-urile sunt mai mici și prezintă ceva mai multe măsuri de prevenție pasivă în comparație cu Westinghouse AP1000 (2 din reactoarele de acest tip operează în China, iar 2 sunt în proces de construire cu mari întârzieri și depășiri de costuri în Vogtle, SUA). Reactoarele NuScale prezintă aceleași dezavantaje ca reactoarele din generațiile 2 și 3. sunt aceleași riscuri. Momentan sunt supuse testelor NRC, care presupun o combinație între topirea zonei active și depășirea sistemelor de siguranță. Deși acele accidente au o rată mai mică de incidență, nu pot fi excluse în totalitate.

Și pentru că vorbim despre un model nou, pot exista erori de proiectare care pot duce la accidente foarte grave. Aceste reactoare vor avea nevoie de măsuri de precauție de urgență similare cu cele vechi. De asemenea, vor produce aceleași tipuri de deșeuri radioactive. Mai mult, încă nu există o propunere clară care să indice dacă acestea vor fi reprocesate (și apoi, unde, pentru că SUA nu reprocesează deșeuri radioactive în acest moment) sau dacă pur și simplu vor produce combustibil uzat care trebuie gestionat.

Sursa informatie: greenpeace.org

În loc de concluzie

La Doicești a fost anunțată construcția unei centrale unice, în Europa sigur, dacă nu chiar în lume, în momentul de față. Nimeni nu poate garanta siguranța de funcționare ( nu există precedent, practic). Vorbim și de deșeuri radioactive ce vor fi produse, chiar și în cantitate mică. O centrală atomo-electrică din cele existente actual, cele clasice, are un spațiu de sigurață calculat la 10-16 Km, de jur-împrejurul construcției, în care nu există nimic, nu funcționează nimic. La Doicești o măsură de siguranță similară ar însemna că s-ar merge până în centrul Târgoviștei, ca zonă de delimitare, ceea ce este evident nerealist. Nu mai vorbim de localitatea Doicești sau comunele din jur, ca și de DN 71, arteră ce practic este tangențială fostei termocentrale de la Doicești.

Chiar dacă pentru tehnologia SMR se spune că nu ar fi nevoie de atât de multe măsuri de siguranță, ca în cazul centralelor atomo-electrice clasice, totuși, nimeni nu știe care este pericolul real ce ar trebui luat în calcul. Chiar și cu un pericol de avarie extrem de mic, în cazul tehnologiei SMR, acesta nu poate fi ignorat în totalitate, principiul de funcționare fiind aproape identic cu al unei centrale atomo-electrice clasice. Să “aduci”, exagerând totuși, un “potențial Cernobîl” aproape de centrul unui mare oraș (precum Târgoviște, oraș chiar dacă nu foarte mare oricum cel mai mare oraș din Dâmbovița) este totuși o măsură ce ridică, măcar, câteva semne de întrebare. De la Termocentrala Doicești până în centrul Târgoviștei nu sunt decât 10 kilometri!