Totul e “pe bani”.Că vrem să credem sau nu.

Acesta nu este propriuzis un articol. Nu conține nici dezvăluiri, nici date statistice, nici măcar informări “dezinteresate”. Asta pentru că, toate cele amintite, nu există! Există, în schimb, aparența adevărului. Unde? Peste tot. Adevărul nu este decât acolo unde spun cei mai mulți că se află adevărul. Sintagma anterioară nu reprezintă o teoremă (departe de mine gândul), ci doar o concluzie logică, asumată, atâta timp cât orice minciună repetată, la infinit, devine adevăr imuabil, în vreme ce realitatea, izolată în doar câteva colțuri, fie ele și doar virtuale, riscă să devină anacronică, blamabilă și, în consecință, respinsă apriori. Pentru simplul motiv că nu are suficient de mulți adepți, susținători, urmăritori, “donatori” de like-uri, etc. Minciuna e mai convenabilă, nu-i așa?, pentru că, adesea, îi are părtași pe cei mai mulți. De fapt, nu e vorba decât de omisiune, adică adevărul prezentat doar pe jumătate sau sfert, sau cine mai știe în ce proporție. După cum spuneam,acest Nearticol nu este decât atât: Un pseudo semnal de alarmă. De ce acum? Pentru că…

Asaltul fake-ului

Din punctul nostru de vedere (de România vorbesc) urmează perioada în care sunt activate toate resursele manipulării. Adică momentul acela repetabil, cel puțin o dată la patru ani, în care fiecare descoperă ce a făcut, ce nu au făcut alții, sau ce și-a imaginat, el sau alții, că au făcut ceilalți. Și, ca să vezi potriveală, împărtășește și cu alții. Totul, campania de “împărtășire”, este “pe bani”, mulți bani. Cum, care bani? Ai tăi, în cazul în care nu ți-ai dat seama. De fapt nici nu sunt ai tăi, sunt tot ai lor, iar acum nu fac decât sa îi recupereze. Șocant? N-ar trebui, pentru că așa gândesc. Unii dintre “ei” cel puțin. Cum așa? Care ei? Puțintică răbdare. Deocamdată doar câteva exemple, pentru momentele în care, dacă interesează pe cineva, voi încerca să prezint și câteva, hai să le zic așa, adevăruri personale. Adică alea pe care nu prea se înghesuie nimeni să le aplaude virtual, cu like-uri sau distribuiri. Asta pentru că nu aduc beneficii. Ba din contră. Nu aduc nimănui beneficii pentru că nimeni nu este dispus să accepte greșeala semnalată, chiar atunci când “poza de grup”, cea făcută pentru votul asigurător de beneficii ulterioare, trebuie să fie fără de greșeală.

• 

• 

• 

• 

Doar îngeri, ce să mai vorbim, demonii au pierit de mult. Între timp, într-un asalt, aproape de nestăvilit, al fake news-ului sau, și mai grav, al no news-ului ( un concept ce probabil că ar trebui aprofundat și explicat, atât ca definiție cât și ca importanță distructivă) România este inundată, de spațiul media vorbesc, de fracțiuni de adevăr, înecate în manipulare și minciună. De la pesta porcina africană, la virusul chinezesc, până la crize economice locale și mondiale sau pur si simplu sondajele, comandate de către Napoleoni imaginați, din fecare colț uitat de lume, și statistici ce sfidează nu numai logica dar și bunul simț, totul este acceptabil într-o campanie ce nu are decât o singură regulă. Vorbim de binele comun, dar contează doar binele personal.Asta pentru că, în primul rând, “ei” cred că toți (restul) sunt…proști.

Șocant? N-ar trebui.Am mai spus că totul e “pe bani”, mulți bani? Cred că da. (va urma)