Ante Scriptum

Aceasta nu este (doar) cronica unui meci de fotbal

Despre “cunoscători”

A scrie/spune ceva, orice, despre fotbalul românesc, în momentul de față, reprezintă, cel puțin, o sabie cu două tăișuri. Indiferent ce vei scrie, te “înjură” cineva. <Ba ești cumpărat, ba ești vândut>. În tot cazul, epitetele adresate celui ce va fi îndrăznit să tulbure, în vreun fel, universul zeilor fotbalului, adică cunoscătorii supremi, cei care “știu ei mai bine, ce și cum”, vor curge în valuri. Cum e libertate și democrație, și prostul satului, adică cel care înainte vreme avea “curajul” a își striga toate frustrările și obsesiile psiho-lingvistice doar în inelul de beton al stadionului ( n.m.- după ce lua “una mică”, ca să prindă curaj, eventual), că, vorba aia, doar acolo era “voie” de la stăpânire, acum aruncă “oala de noapte personală”, poate chiar pe cea a întregii familii, direct în capul celui ce va fi îndrăznit să zgâlțâie câtuși de puțin piedestalul, cel pe care el sau alții și-au cocoțat ( de cele mai multe ori nemeritat) favoriții.

N-ai voie să îi atingi nici c-o floare, ei sunt deasupra oricărui dubiu sau suspiciune. Nu pot greși. Sau, mai este o categorie, cea din care fac parte cei veșnic blamabili, dușmanii primilor, adversarii de moarte, cum ar veni, ce trebuie maculați constant, ocărâți până la limita a ceea ce suportă hârtia. În caz contrar, el, fanaticul, obsedatul tribunei, cel care știe mai bine decât oricine “ce și cum” prin fotbalul românesc, are tot dreptul să-ți pună lumea în cap sau chiar să te îngroape sub ea. Asta doar pentru că i-ai stricat feng-shui-ul sau doar iluzia existenței sale mizere. Chit că modul în care o va face este limitat, de cunoștințele dobândite pe parcursul a celor maxim 10 clase terminate, cu greu, la care, eventual, se adaugă, nu-i așa, documentul suprem al competenței: Diploma de absolvent, “magna cum laude”, la “Școala Vieții”!!

Cum în categorie se înscriu mulți, foarte mulți chiar, concluzia e simplă: Ești masochist, la modul absolut, dacă te apuci să scrii ceva, orice, despre fotbalul românesc, în afară de rezultate seci, fără păreri personale, fără analize de valoare sau de tipul cost-beneficiu. Asta pentru că, așa cum spune peluza, “ți-o furi”. Într-un fel sau altul. La păreri și opinii avizate se înscriu/ au dreptul doar “ei”, adică Sistemul sau cei care au iluzia că sunt parte din Sistem (n.m.– dacă nu știi despre ce e vorba, e clar, nu faci parte dintre “ei“). Acestea fiind zise….

Doar Chindia!?

Un val de optimism și superlative a inundat spațiul public al internetului după cel de-al 5-lea meci fără înfrângere, din 2023, al echipei conduse de Anton “Tony” Petrea. Tot la Ploiești, pe “Ilie Oană”, Chindia Târgoviște a smuls un punct în față celor de la U.Cluj, după ce dâmbovițenii au fost conduși cu 2-0. În fața unei asistențe reduse, Chindia a jucat prost dar a obținut un punct ( n.m.- o asistență parcă din ce în ce mai redusă, de la un meci la altul, în ciuda faptului că rezultatele au fost cât de cât acceptabile. Doar maxim 800 de oameni, la acest meci, conform unor surse autorizate, de la fața locului).

A fost, pe scurt, 2-0 pentru U.Cluj, iar târgoviștenii au egalat în ultimul minut al prelungirilor (Pentru Chindia:  Neguț – pen. 64, Boldor 90+5 iar pentru U Cluj: Thiam 43, Ze Gomes 51). Finalul de meci a adus reacții vehemente din partea clujenilor, ce au amenințat chiar cu retragerea din campionat, pentru că “sunt furați constant”. Ardelenii au reclamat un fault comis de “italianul” Cooper, de la Chindia, unul nesancționat însă de arbitri, la faza ce a dus la marcarea golului egalizator (2-2) al dâmbovițenilor. Reacția nu este una nouă, în campionatul românesc, unul dominat de scandaluri în care sunt implicați arbitrii, ce sunt acuzați de greșeli flagrante și intenționate, dar, în general, și o competiție în care “oamenii în negru” sunt arbitrar transformați în “țapi ispășitori”, pentru a justifica neputința sistemică a fotbalului românesc, unul ce a ajuns să fie transferat în derizoriu, ca însemnătate, în context internațional.

În lumea mică a fotbalului românesc (n.m.– “mică” prin comparație cu ce se întâmplă la nivel european și mondial) Chindia este performeră, dar este o performanță doar conjuncturală, ce nu ar trebui să declanșeze euforii isterice sau un optimism debordant, pentru ce va să aducă viitorul (n.m.- vedem mai toate competițiile importante, ale fotbalului, doar la televizor, România nefiind implicată cu vreo echipă, de club sau națională, în fazele finale, decât în cazul fericit în care suntem organizatori de competiție, dar nici atunci sigur, cum a fost la ultimul European).

Chindia și CS Mioveni sunt singurele echipe din SuperLiga ce nu au cunoscut gustul amar al înfrângerii, în 2023. Dâmbovițenii au două victorii și trei egaluri, în cele 5 partide din acest an. Cu 30 de puncte și cu locul 9 (momentan) în clasament, chiar se vorbește de o clasare pe loc de play-off, la finalul sezonului regulat (n.m.- mai sunt 4 etape) dar acest gând este, mai curând, o speranță, decât ceva realizabil cu adevărat.Echipa lui Tony Petrea rămâne performeră în România, strict din acest punct de vedere, dar este o glorie efemeră și care nu va fi suficientă pentru a duce către performanța adevărată, cea care contează cu adevărat, clubul dâmbovițean.

Cu alte cuvinte: Mai e mult până…departe!

Sursa foto colaj articol: FC Chindia Târgoviște/ Facebook