Sportul de performanță: Între “pomana” de azi și votul de mâine

Linia subțire a percepției publice, ce delimitează  performanța adevărată, de promisiunea fără acoperire, scandalul asurzitor, al vorbelor fără conținut, de  tăcerea faptelor, cu adevărat importante, face ca atunci când analiza statistică, bazată pe argumente, eventual matematice (aici e  mai greu de mințit),  își croiește drum către spațiul public, să fie prea puțin atractivă, din perspectiva audienței. Aceasta ar fi o primă constatare.

O a doua constatare ar fi aceea că, indiferent de conținut și importanță, “100″ de voci sterpe pot produce cu mult mai multe efecte, decât o singură voce, chiar dacă cea din urmă este cea care recită “adevărul”.

Cu speranța ca măcar  păguboasa autosuficiența individuală, generată de jumătățile de adevăr propagate public, prin sutele de voci sterpe, să fie zdruncinată, măcar din când în când, am decis că poate nu este inutil a vedea, în continuare, câteva adevăruri, ce cu siguranță nu sunt  parte din categoria inofensivă-profitabilă a succesului, de audiență măcar.Cum, în urma unei analize personale, nonexaustive (dealtfel demonstrate statistic), am constatat că lucrurile complicate, încărcate de conținut, nu produc un impact semnificativ, porțiile mici de adevăruri dureroase vor constitui abordarea de acum înainte. Tot în urma unei constatări individuale, am remarcat că subiectele de interes  major, comunitar, pot fi cu totul altele decât cele anunțate pe toate canalele de propagare a informației (până la urma conviețuirea pornește de la nucleele locale, iar tiparele sunt generate la nivel micro, înainte de generalizarea macro). Așadar:

Un subiect fierbinte

Pentru târgovișteni, mai mult sau mai puțin amatori de sport, subiectul stadionului local a generat mai mult interes decât orice altceva în ultima vreme. Bătrânul “Eugen Popescu”, arena unde până de curând a evoluat echipa de fotbal Chindia Târgoviște ( în liga a II-a de fotbal) este  de departe subiectul cel mai interesant. Asta pentru că politicul, administrația locală și județeană au avut câte ceva de spus. Totul pleacă, evident, de la confuzia generată de pribegia echipei locale de fotbal, ce dispută meciurile, considerate pe teren propriu, în liga I de fotbal, la Ploiești.

Asta pentru că, la Târgoviște, stadionul local nu corespunde normelor minime pentru a găzdui competiții de fotbal, măcar la nivelul ligii I din România. În altă ordine de idei, subiectul construirii unei noi arene sportive, cu fonduri de la CNI(Compania Națională de Investiții) a ajuns aproape desuet, prin vechimea sa (de prin 2012 este promisă demararea construcției). Iată ce spuneau “actorii”:

PNL Târgoviște (20 iunie 2019)

Primar Târgoviște (Daniel Cristian Stan-PSD)-10 iulie 2019

Supliment- Demolare stadion “Eugen Popescu”-10 iulie 2019

Indiferent că ați avut răbdare să urmăriți materialele video anterioare și că ați reușit să înțelelegeți “perspectivele” , sau nu. Indiferent că subiectul vă era cunoscut sau nu. Realitatea arată în felul următor:

Acces interzis (șantier în lucru) pe stadionul “Eugen Popescu” din Târgoviște- 19 iulie 2019.

Stadion “Eugen Popescu” (19 iulie 2019)-imagini surprinse prin poarta (închisă) a stadionului.

Imaginile sunt surprinse prin poarta/gardul de la intrarea de acces principal în arenă. Se pot observa utilajele (oprite) ce au realizat demolarea. De fapt, procedura de demolare (tribuna a II-a și peluză +vechea tabelă de marcaj) este finalizată. Despre construcție, deocamdată, există promisiunile (vezi video anterior), plus o machetă.

Proiect stadion reabilitat Târgoviște

De ce  “Sportul de performanță: Între “pomana” de azi și votul de mâine.”?

Titlul acestui articol este justificat din perspectiva marelui, poate singurul, adevăr pe care, în general, lumea se ferește să îl rostească. Investiția de la Târgoviște (ceea ce am prezentat anterior) este realizată cu fonduri publice. Mă refer mai mult la echipa de fotbal Chindia Târgoviște, principalul beneficiar al construcției (dacă va fi finalizată) stadionului (nou sau reabilitat). Echipa este susținută de Primăria Târgoviște și Consiliul Județean Dâmbovița. Performanța sportivă este doar un apendice al discursului politico-administrativ.

Asta pentru că, în absența unei investiții private orice construcție sportivă beneficiază doar de bunăvoința temporară a celor ce împart fondurile publice. Atâta timp cât o construcție sportivă poate genera voturi aceasta rămâne de actualitate. Când raportul nu mai este rentabil (fonduri/voturi) se procedează, fără regrete sau explicații, de cele mai multe ori, la lichidarea construcției, argumentul lipsei banilor fiind imbatabil. Din acestă perspectivă, orice construcție, fără aport privat, este sortită, mai devreme sau mai târziu, dispariției, pentru că interesul nu este perpetuu. Pentru cine se îndoiește am să ofer doar un alt exemplu târgoviștean: CSM Târgoviște, echipa de baschet. O entitate sportivă ce este în pragul desființării, în momentul de față (n.m. am să revin asupra subiectului). Evident este vorba de un club susținut exclusiv din fonduri publice. Și nici măcar nu ar fi prima oară, când cu serenitate este privit viitorul, ce nu arată decât neantul, în locul în care a fost o idee generoasă, în cazul de față echipa de baschet. Lăsând la o parte ipocrizii temporare și mercantilismul politic cvasigeneralizat, este evident că susținerea din fonduri publice, a performanței sportive, este, în momentul de față cel puțin, o condiție sine-qua-non a supraviețuirii sportului de perfomanță, dar confiscarea, fără criterii, a sportului, de către segmentul public, într-o economie de piață, este sinonimă cu falimentul, atât teoretic cât și faptic, a ideei de performanță sportivă.

P.S.

În condițiile în care lecturarea acestui material nu a plictisit prea tare, îndrăznesc să recomand un articol ce a apărut, tot aici (Valahia Media), în septembrie 2017 (detalii aici) sub titlul “Picioarele de lut ale sportului românesc”. Am încercat atunci să explic un mecanism și să arăt cum funcționează un sistem, generalizat aproape, ce, pe termen lung, nu poate duce decât către un singur rezultat- falimentul sportului de performanță românesc. Și nu numai. Din păcate nu s-a schimbat nimic.