Despre Referendum, la modul general, ați putut avea ocazia să “întâlniți” și aici, în spațiul Valahia Media, mai multe considerații și opinii, în special privind utilitatea acestui tip de demers. Despre Referendumul de modificare a Constituției, ce tocmai a fost declarat inutil (n.m. lipsa cvorumului de 30% îl invalidează, conform legii) am scris în urmă cu două săptămâni (aici) că nu va modifica nimic, nici pe termen scurt, nici pe termen lung. Mai mult chiar, am avansat ideea că nu se va “buluci” prea multă lume să voteze, din considerente poate ușor diferite de cele emise acum, post factum, de mulți dintre analiștii ce umplu spațiul media.
În orice caz, emițând, la vremea respectivă, ipoteza unui “boicot” plecat chiar din rândul celor ce au susținut, aparent cu tot arsenalul din dotare, această inițiativă. Mă refer la o bună parte din parlamentari,cei ai puterii (PSD) in corpore, dar și ai opoziției (PNL), doar parțial. Nu reiau ipoteza ce a determinat această predicție (poate fi regăsită aici).Câteva considerații de ordin tehnic, însă, mă determină să afirm că de pierdut am pierdut toți și, fără a relua supoziții, păreri și afirmații, cu un caracter mai mult sau mai puțin sentențios, ce deja au suprasaturat spațiul public, am să mă rezum la un studiu de caz, nonexaustiv, aplicat asupra unui singur județ: Dâmbovița (nu întâmplător ales).
Printre fruntași și nu prea
Cu un procent al participării la vot de 28,98%, Dâmbovița s-a plasat pe locul doi la nivel național (n.m. după Suceava 30, 67%) și pe locul opt, d.p.d.v. al numărului de voturi exprimate. De fapt, poziționarea fruntașă trebuie privită și prin prisma alegerilor anterioare și a dinamicii de vot din județ, unul ce, mai mereu, s-a plasat în prima treime, atunci când a fost vorba de vreun scrutin la nivel național.
[icon type=”vector” icon=”momizat-icon-bullhorn” size=”32″ icon_color=”#1e73be” hover_animation=”border_increase” ]O conștiință civică diferită, față de alte zone? Nicidecum. Vorbim doar de dependența de administrație și “sfaturile” acesteia, a celor aproximativ 430.000 de alegători dâmbovițeni, în bună măsură tributari unui mod de acțiune caracterisc ruralului, chiar dacă vorbim de persoane ce, în buletin, figurează ca aparținând de zona urbană.
Spre exemplu, ultimul scrutin național (alegerile parlamentare din 2016) a scos din case 246.000 de votanți (nu a fost nicidecum cel mai popular scrutin), însemnând 57% din populația cu drept de vot, a județului.
La referendumul din 6-7 Octombrie 2018 au fost, în Dâmbovița, doar 124.349 de voturi (28,98%) cam jumătate față de 2016, atât procentual cât și ca număr de voturi. Cum principalele partide, în special PSD (n.m. ce a obținut peste 50% în Dâmbovița, la precedentele scrutine) nu au anunțat vreun boicot, în condiții normale, procentul de participare ar fi trebuit să fie asemănator (chiar dacă mai mic, prin efectul boicotului promovat la nivel național) și acum. Dacă ar fi fost repectate “standardele de implicare” aplicate anterior.
[icon type=”vector” icon=”fa-icon-minus-sign-alt” size=”32″ icon_color=”#dd0606″ hover_animation=”border_increase” ]Mobilizarea activului de partid, prin primarii din rural în primul rând, ce aveau mijloacele de “convingere” necesare și suficiente, pentru a mișca înspre urnele de vot o mare masă de alegători ce reacționează, oricât de mult ar durea comparația, pe baza principiului reflexului condiționat (“câinele lui Pavlov”), nu s-a făcut, de această dată, decât la nivel declarativ și cu totul izolat (n.m. stau mărturie rezultatele, cu prezențe masive doar în zone ce au o importantă comunitate săracă și pe deasupra formată din minorități).
Putând fi amintite, în cazul de față, zonele Răcari, Cojasca, Gura Foii, Cornățelu, Costeștii din Vale, etc. (unde procentele au depășit chiar 70%, în unele secții la Răcari și Cornățelu).Cel mai mare procent 77,49% a fost înregistrat la secția 202 din Cornățelu (232 de voturi din 299 de înscriși pe liste).
În partea de urban a județului (foto 1) și în special la Târgoviște procentele de participare au fost extrem de reduse, în condițiile unui vot desfășurat pe parcursul a două zile.
Foto 1
Existând situații de-a dreptul ridicole când voturile înregistrate (după prima zi, de scrutin) erau mai numeroase în comunitatea românească din Castellon de la Plana (zonă populată cu aproximativ 15.000 de dâmbovițeni) decât ce înregistrau statisticile la Târgoviște (în două secții de vot din Castellon erau mai multe voturi decât în oricare opt secții, adunate, la Târgoviște)-(foto 2)
Foto 2
O altă situație de-a dreptul hilară o reprezintă următoarea statistică: La Târgoviște, conform newsweek.ro au fost strânse 13.421 de semnături, pentru demersul ce susținea referendumul de modificare a art. 48 din Constituție. La vot, la Târgoviște, s-au prezentat 13.359 de votanți. Cu tot cu cei care au votat “NU”. O situație mai mult decât jenantă pentru cei care au “colectat” semnăturile, dar care demonstrează că și pe acest segment nu a existat o implicare consistentă.
Dealtfel, nici la nivelul întregului județ Dâmbovița, ce era bombardat cu informații despre “colectarea” a 155.000 sau 130.000 de semnături (cele mai multe din țară) pentru susținerea Referendumului (n.m. este vorba de inițiativa celor din “Coaliția pentru familie”,susținuți de cultele religioase), situația, post factum, nu este diferită.
În DB au votat 124.349 de cetățeni, doar vreo 110.000 punând șampila pe “DA”. Cu alte cuvinte, o diferență semnificativă, în minus, față de ceea ce era amintit ca un succes, ante Referendum. Presupunând că era vorba de informații reale ( nu pot fi verificate decât foarte greu și cu multă bătaie de cap). Denotă, totuși, scorul general înregistrat în DB, că “bătălia” pentru Referendum au purtat-o singuri. Cei care au colectat respectivele semnături, fiind abandonați în demers de cei care anunțau, pe de altă parte, că îi susțin(n.m. din lumea politică).
O bătălie în care orgoliile au învins
[icon type=”vector” icon=”brankic-icon-number11″ size=”32″ icon_color=”#2677bf” hover_animation=”border_increase” ]O dată pentru că s-au cheltuit mult prea mulți bani (43 de milioane de euro) bani ce ar fi găsit o mult mai bună utilizare aproape în oricare alt domeniu, mai ales că, așa cum spuneam, era de așteptat ca Referendumul să nu fie validat, dar chiar și în condițiile validării nu ar fi schimbat fundamental nimic.
[icon type=”vector” icon=”brankic-icon-number12″ size=”32″ icon_color=”#2677bf” hover_animation=”border_increase” ]În al doilea rând pentru că războiul intern din PSD s-a reflectat în statistica prezenței la vot. Se vede și în rezultatele din Dâmbovița, un județ unde social democrații ascultă de Adrian Țuțuianu (șeful PSD Dâmbovița) și nu de șeful partidului Liviu Dragnea, ce a făcut din Referendum (n.m. Liviu Dragnea) o miză personală, doar pentru a își găsi un alibi pentru gesturile personale ce le pregătește, în viitorul imediat.
[icon type=”vector” icon=”brankic-icon-number13″ size=”32″ icon_color=”#2677bf” hover_animation=”border_increase” ]În al treilea rând, pentru că opoziția parlamentară sau extraparlamentară are deja tendința de a se cocoța pe piedestalul învingătorului, asumându-și merite pe care nu le are în boicotul Referendumului. Un piedestal pe care Puterea (PSD-ALDE) nu îl va nega, doar pentru a îi lasă să se îmbete cu apă rece, pentru ca mai apoi să îi lase să cadă cât mai dureros, de pe piedestal, la scrutinurile care cu adevărat contează, această tactică riscând să ducă România către majorități absolute (60-70%) ce vor avea tendința de a nega chiar și principiile democrației.
De fapt, în primul rând pierdem toți pentru că, uriașele energii, consumate în bătălia Referendumului-eșec, din 6-7 Octombrie, ar fi putut fi canalizate în alte direcții. România a pierdut, oficial, în acest timp, vreo 2 miliarde de euro, fonduri europene, bani neaccesați, și aproape a pus “+” altor 800 de milioane de euro ce vor fi dezangajați (din suma aferentă României, pentru perioada de implementare 2014-2020). Guvernul, prin Ministerul de Finanțe, se împrumută pe piețe externe, cu ramburs pe termen lung, la dobânzi peste limitele fezabilității, etc, etc, etc. (dar despre asta într-un articol viitor).