“Războiul porcilor” – schimbarea lumii

Contrar uzanțelor (poate), de data aceasta, o să încep cu concluzia. În toată povestea cu (porci, boală, virus, apocalipsă) – Pesta Porcină Africană (prescurtare – PPA în românește și ASF în engleză) va fi mai rău, mult mai rău decât este, în momentul de față. Acestea fiind zise, în materialul următor  veți găsi doar date, mai mult sau mai puțin cunoscute, și foarte puține concluzii (ale autorului). Așadar…

 

Ce se întâmplă?

 

 Se întâmplă că, „atacați” de PPA, reacționăm de parcă am fi loviți de blestem, dăm vina pe soartă și afișăm un fatalism ( de autorități vorbesc) moderat, de genul “las-o, mă, că merge (și) așa”. Chiar dacă e rău. Pentru cine nu știe: PPA (ASF– African swine feaver, în engleză) nu reprezintă nici o noutate și nici măcar o invenție a coorporațiilor internaționale (n.m. am văzut abordarea aceasta), menită să pună pe butuci România și să ne facă sclavi ( din punct de vedere al dependenței de produse) ai Vestului corupt și decadent.

Până în 1950 PPA a fost localizată, după cum îi spune și numele, doar în Africa.

Virusul, pe continentul african, a pornit de la porcii sălbatici (warthogs și bush pigs) – în imaginile de mai jos,(foto 1-2)

foto 1: (warthogs)                                                                                                                                                                 foto 2: (bush pigs)

ce nu au prezentat semnele clinice ale bolii, dar au funcționat ca un rezervor al virusului (alături de căpușe). Boala a juns în Europa în 1957 în peninsula Iberică (Portugalia-1957) apoi, până prin 1986 (Olanda) a ajuns prin toată Europa vestică. Au scăpat de ea (mai puțin Sardinia unde este prezentă și acum, din acea perioadă) doar prin măsuri radicale. Spania este cel mai concludent exemplu. În tot sudul țării, s-a procedat la eutanasierea tuturor porcinelor, plus măsuri complementare în ceea ce privește creșterea acestora (de atunci doar în ferme) și totul cu mari eforturi (pentru amatori de lecturi, aici veți găsi întreaga poveste,în limba engleză). Abia în 1995 Spania și Portugalia au fost declarate țări libere de PPA (sau ASF). Costuri, evident că enorme. Numai că există și reversul medaliei (puțin mai jos despre acest lucru). Revenind, între 1978-1980 PPA a ajuns pe continentele americane. În insula Hispaniola (republica Dominicană și Haiti) au omorât tot ce poate semăna cu porcul (domestic sau sălbatic), pentru a scăpa de virus (se pare că au reușit). În 2007 PPA ajunge în spațiul ex sovietic. Iată un timelapse, în prezentare grafică, cu răspândirea bolii (primul până în 2015 iar al doilea până în 2017)

Asta pentru a lămuri eventuala justificare cu “nu am știut”. De fapt, au știut, dar nu au făcut nimic, adică nu au luat nicio măsură. De ce nu au anunțat? Aceasta este o întrebare ce are prea multe răspunsuri, pentru a încerca un răspuns în acest spațiu. Așadar, după cum se observă, încă din 2017 (n.m. prin intermediul porcilor sălbatici, resturi de animale, căpușe, orice este posibil) PPA ajunge la granițele României.

 

Ce am făcut noi?

 Păi,iată cea mai actuală hartă (furnizată de CE) cu zonele unde PPA este deja instalată (roșu) și cel cu potențial crescut de infectare, în perioada următoare (albastru). La începutul anului erau doar câteva focare în Delta Dunării.

Foto 3: pesta porcină africană Aug.-2018, România (hartă Comisia Europeană)

În aceste condiții este evident că ceea ce s-a făcut (dacă s-a făcut) a fost ineficient. Este cât se poate de clar că toată România va fi afectată. Singura soluție, identificată până acum, la nivel global, a fost eliminarea totală a populației porcine (n.m. în unele părți ale lumii a fost nevoie de armată pentru acest lucru). Toată povestea, cu limitarea pagubelor, este doar o poveste. Vor (vom) fi obligați să , ca să nu o spun foarte brutal, lichidăm întrega populație porcină (în proprietatea persoanelor fizice sau juridice) din zonele afectate.

Foto 4: PPA în Rusia (mod de lucru)

Despăgubirile, după cum se promite, deocamdată, vor fi pentru cap de animal nu pentru kilogram (rămâne de văzut cât vor ajunge banii, pentru că momentan vorbim doar de sute de mii de suine eutanasiate, dar, la final, va fi vorba de milioane).

Cine sunt păgubiții, cine câștigă?

În Spania, ajunsă, după episodul de 10 ani de luptă cu PPA. cel mai mare crescător european de suine, animalale din gospodării au fost luate și crescute în ferme specializate. După ce, zeci de ani, cu măsuri drastice, s-au luptat ca să scape de PPA. Se poate și fără măsuri drastice dar odată declarat focar de PPA, în România, spre exemplu, adio! , orice fel de export de carne de porc sau produse din carne de porc, din România, izolare totală. Ne suntem autosuficienți ca, ignorând PPA, să consumăm doar produse din interior, păstrând același status quo ca și până acum? Pentru cei ce se grăbesc să spună “da”, mai gândiți-vă (cel puțin încă o dată). Nu vorbim, până la urmă, doar de carnea de porc. În satul global, România nu poate fi închisă și să funcționeze separată de restul lumii, fie că ne place, fie că nu.

Toate afacerile cu carne de porc, din țară, ar trebui închise( în situația amintită anterior, a reacției minimaliste). Crescătorii particulari nu pot acoperi cererea de pe piața internă și, în plus, cei care au investit nu se vor grăbi să plece (nu pot valorifica dacă produc ceva într-un areal infestat cu PPA). Cine sunt ei?  Păi :

• Smithfield România -cu acţionariat chinez WH Group.Grupul Smithfield deţine peste 50 de ferme active şi produce peste un milion de porci comerciali pe an (cel mai mare producător din România)
• Al doilea cel mai mare crescător de porci din România este grupul cu acţionariat danez Premium Porc,
• Al treilea cel mai mare crescător de porcine din România este Europig, companie cu acţionariat româno-italian din Șercaia

Iată un tabel cu primii producători din România (2016) (conform ziarului financiar)(click aici)

Foto 5: Foto fake news (sacrificare porci Africa, a circulat ca exemplu de mod de lucru pentru România)

Trebuie ținut cont de faptul că eutanasierea animalelor, din zonele de focar ale virusului, nu rezolvă problema. Virusul poate rămâne iar epidemia poate reizbucni oricând, chiar transmisă din resturi alimentare, căpușe, populație de porci mistreți,etc.

Soluțiile sunt atât de drastice, pentru a scăpa de problemă, încât nimeni nu are curajul să le amintească. Cu atât mai puțin oficialii statului. Cum să îi spui omului că îi omori porcul din curte, îl despăgubești (dacă o să o faci) dar, de acum înainte, s-ar putea să nu mai poată crește porc? Nu un an-doi, ci, cel mai probabil, mulți ani, de acum înainte. Poate decenii. Nu o vor face și vor încerca să amâne soluția aceasta, până când, oficiali europeni vor spune că statul român este obligat la astfel de măsuri. Numai că, odată virusul instalat “confortabil”, cu fauna sălbatică infestată, chiar și măsurile extreme, amânate inițial, dar adoptate finalmente, tot s-ar putea să fie tardiv și inutil.

Pregătiți-vă! Războiul asta nu are nici un învingător, pe termen scurt.

Pentru un termen mai lung, noi, românii, s-ar putea să nu prea avem răbdare.