Undeva la granița dintre județele Argeș și Dâmbovița, într-o zonă deluroasă, la poalele munților Leaota, se află comuna dâmbovițeană Pucheni. Dâmbovițeană acum, dar nu mereu, iar asta pentru că, istoric, localitatea s-a aflat mai aproape de județul Argeș sau defunctul județ Muscel. Asta, oricum, are mai puțină importanță. Ce este mai important, inclusiv pentru cei ai locului, este poziționarea geografică, într-o zonă cu peisaje, adesea, parcă rupte dintr-o poveste. Cu alte cuvinte, de poveste, de poveste, dar, din păcate pentru localnici, într-o zonă a pauperității parcă eterne.
Foto: Imagini din zona localității Pucheni
Asta și pentru că, pur și simplu, comuna…nu ar trebui să existe. Conform ultimului recensământ, cel din 2021, la Pucheni, în Dâmbovița, mai sunt doar 1558 de suflete, la limită cum s-ar spune, pentru a se conforma rigorilor legii. Cea care spune că, o comună, pentru înființare/ ființare, are nevoie de minim 1500 de locuitori, un prag care, la Pucheni, cel mai probil, acum, în 2026, nu mai este trecut, dată fiind evoluția demografiei în România.
Foto: Biserică Pucheni
Ca să nu mai vorbim de propunerile de reorganizare administrativă, ce ar impune un prag minim de 5000 de locuitori pentru o comună. O propunere ce, dacă ar deveni lege (n.m.– cum ar fi, poate, normal, pentru a limita cheltuielile administrative inutile și nesustenabile ale statului), ar face ca nici măcar în asociere cu UAT-ul învecinat (Râu Alb) Pucheniul să nu atingă pragul minimal de populație.
Foto: DJ 724, Pucheni-Malu cu Flori ( investiție realizată de CJ Dâmbovița, prin programul “Anghel Saligny”)
Momentan, se poate, în România, cam orice, adică după cum vrea “mușchiul administrativ” local, astfel că, a întâlni aberații administrative, precum comune sub 1000 de locuitori, sau chiar sub 100, entități ce nu pot plăti salariile angajaților și apelează la ajutorul de stat, pentru asta, nu mai reprezintă excepția, ci, în multe locuri, chiar regula.
Foto: Listă cu entitățile comerciale ce au beneficiat de cele mai mari alocări din partea comunei Pucheni (Dâmbovița), în ultimele 12 luni, raportat la luna mai 2026
Și la Pucheni, în Dâmbovița, situația este cam la fel. O simplă căutare (în SEAP) pentru a găsi investiții și proiecte în comună, nu “întoarce” vreun rezultat spectaculos. Cu alte cuvinte, mai nimic. De fapt, pentru exactitate, contractul cel mai mare, la investiții, este de doar aproximativ 40.000 de euro, pentru o firmă de construcții, Sc Group Concif SRL. A doua cea mai mare cheltuială a comunei, în ultimele 12 luni, însă, este cea care ridică multe semne de întrebare.
Foto: Captură (n.m.- din SEAP, via sicap.ai) contract de promovare activitate Primăria Pucheni, semnat în data de 7 mai 2026 și ulterior anulat
Primăria a dat (n.m.– până la urma a anulat contractul, dar, inițial, a făcut alocarea) suma de aproximativ 62.000 de lei (două contracte) către firma SC Mipado Web Media SRL, pentru, atenție!, promovarea activităților admnistrative de la Pucheni. Și mai concret, primăria voia să dea (n.m.-contractul a fost publicat în SEAP în data de 7 mai 2026) nu mai puțin de aproape 1000 de euro lunar (4800 de lei), în următorul an, pentru ca activitățile administrației locale să fie amintite în online.
Foto: Primar Pucheni, Nistor Corneliu (sursa foto – captură postare Facebook)
După ce informația a ajuns în spațiul public, iar primăria a fost întrebată despre acest contract, de o publiciație din Dâmbovița (db-sport.ro, detalii aici) edilul șef al comunei, Corneliu Nistor, a reacționat spunând că…“a fost o eroare”.
A fost o eroare. Fata de la Achiziții a trecut greșit sumele în SEAP. Eu efectiv nu i-am înțeles. (…) Le-am spus să anuleze tot. Nici eu nu am 1.000€ pe lună, ca primar, de unde să îi dăm băiatului ăstuia atâția bani!?
Declarație Primar Pucheni, Corneliu Nistor, conform db-sport.ro
Foarte rapid, ulterior, inclusiv în SEAP, contractul de 1000 de euro lunar, pentru promovarea activității primăriei, a fost anulat, lucru înregistrat deja și in sistemul electronic de achiziții publice.
Foto: Imagine din Pucheni, Dâmbovița
Nu mai puțin adevărat este faptul că, probabil, fără o semnalizare independentă a anomaliei (n.m.– o întâmplare până la urmă, găsirea contractului în SEAP, acesta fiind, în fapt, o achiziție directă, de care știau doar cei implicați în “afacere“), s-ar fi mers înainte cu acest contract, cel mai probabil.
Foto: Rezultate alegeri primar, la Pucheni, în 2024. Edilul șef, de la PSD, este ales cu doar 768 de voturi, iar în comună au fost doar 2 candidați la postul de primar ( și în consiliul local sunt dar două partide, PSD și PNL)
Foto: Rezultate alegeri primar, la Pucheni, în anul 2020. Candidatul Pro România, clasat pe locul 2, a fost desemnat de un partid ce s-a reîntors la PSD, câțiva ani mai târziu, iar candidatul Voica Adrian a încercat, din nou, în 2024, din partea PNL, pierzând, convenabil, din nou, în fața candidatului PSD la funcția de primar
La Pucheni, în Dâmbovița, unde totul are marca unicității, în sensul în care și la alegeri, spre exemplu, lumea votează, mai mereu, un singur partid, lucrurile nu se întâmplă…. întâmplător. Niciodată!
Foto: Imagini din Pucheni
Este, cel mai probabil, doar o obișnuintă, în sensul în care, în mica comunitate locală, ce nici nu ar trebui să existe (administrativ vorbind) lucrurile se fac aplicând principiul: pentru noi ș-ai noștrii. Că banii nu sunt suficienți mai niciodată, pentru nimic, nici nu mai contează. Atâția cât sunt, cel mai important asta, ajung unde trebuie!
Din această perspectivă, Pucheniul, o aproape idilică localitate, din Dâmbovița, la limită de istorie (administrativă) este, poate, un exemplu concludent pentru România. O țară, mai mereu, la limita dintre ideal și grotesc, dintre inutil și absolut necesar, dar, în același timp, o țară unde resursele, indiferent cât de mici, se duc mai mereu doar către… noi ș-ai noștrii!!!