Se spune că roata se învârte și istoria nu rămâne niciodată datoare, ba chiar are plăcerea, oarecum perversă, de a ne aduce aminte, atunci când greșelile noastre se repetă, că și deznodământul poate fi același. La Târgoviște, în 19 Mai 2019, am retrăit, pe alocuri, senzațiile unui august de la mijlocul anilor ’80. Atunci când, unicul partid (PCR, pentru cei mai tineri, ce nu au apucat să trăiască experiența) scotea în stradă, și pe stadioane, la manifestări mamut, clasa muncitoare, de 23 august.
Pe o vreme de august (25 de grade Celsius) la Târgoviște, în 19 mai 2019, am retrăit aceleași senzații. De această dată însă în vremurile capitalismului sălbatic ce, în principiu, a aruncat la gunoi metehnele trecutului și nu mai mizează pe unicități. Oare?
Mitingul electoral (pentru alegerile europarlamentare din 26 mai) organizat de PSD, în vechea cetate de scaun a Țării Românești a fost așa cum, din păcate, am presupus că va fi. Fără pretenția unei obiectivități fără cusur, vă prezint câteva imagini (însoțite și de explicațiile aferente) ale unei zile ce m-a determinat să folosesc titlul pe care l-ați regăsit anterior.
Așadar:
Încă de la primele ore ale dimineții, străzile orașului au fost blocate, iar traficul auto interzis, pe mai multe artere, transformând Târgoviștea într-un oraș interzis, pentru șoferi cel puțin.Chiar și pentru pietoni. Participanții la miting, sosesc per pedes, pentru că accesul în zonă se face doar pe bază de recunoaștere. Nu știu dacă a fost vorba și de parole.
Se poate pătrunde, în zona mitingului, restrictiv. Nici chiar media nu are acces. Dincolo de aceste bariere a fost nevoie de o “acreditare specială din partea organizatorilor”, așa cum l-au informat jandamii și pe semnatarul acestui articol, refuzându-i accesul în zonă, chiar și după prezentarea documentelor ce atestau calitatea de reprezentant al media. Ce e drept, acreditarea specială de mers prin orașul ce brusc a devenit proprietate privată, pentru cel puțin câteva ore, n-am avut. În imagini puteți obseva un “dușman” declarat al organizatorilor, căruia, evident, nu i s-a permis accesul în zona mitingului.Nu am să precizez nume pentru că sunt convins că nu mai are nevoie de reclamă.
Autocarele cu susținători au tot venit și au fost aduse până lângă scena unde au fost prezenți liderii.Am uitat să precizez că pentru ei nu era intrezis accesul auto în oraș, așa cum era pentru restul lumii, pe programul anunțat de autorități.
În același timp (mitingul programat cu începere la ora 12.30), la ora 12.00, pe stadionul “Eugen Popescu”, aflat la câteva sute de metri distanță, echipa locală susține un meci capital pentru promovarea în liga I de fotbal (Chindia Târgoviște versus Metaloglobus București). Lume, “ca la manifestație”, intrare liberă, acces auto, în zona stadionului, interzis, ca și în o jumătate de oraș, după cum am amintit. Cam ce a scandat galeria echipei gazdă, în tribunele stadionului, nu este greu de imaginat. Totuși, am ales să nu public imaginile, din considerente ce țin de decența limbajului. Mai bine spus de lipsa acestuia. În schimb, iată imaginile bucuriei, sincere, de la finalul meciului, câștigat de gazde.
Bine că finalul de meci nu s-a suprapus cu finalul de miting.Pentru că tot vorbeam de bucurie. În același timp (aproximativ), la câteva sute de metri distanță, mitingul electoral are parte de o altă “bucurie”, cu strigături.
În loc de concluzie.
19 mai 2019– Târgoviște, România, o țară ( un oraș de fapt) și mai multe realități.
Cum au văzut organizatorii evenimentului ce s-a întâmplat?
Imaginea de mai jos (colajul foto) prezintă câteva instantanee, publicate de PSD Dâmbovița, pe pagina de facebook, oficială.
Cum s-a văzut din afara partidului?
Chiar dacă pare că sunt lucruri diferite ele reprezintă jumătăți ale aceleiași realități.
dar cine și-a bătut joc de noi și a dictat starea de asediu în oraș pentru ca un infractor, condamnat cu suspendare să prostească mulțimea în liniște, aflăm? 🙁
De aflat, nu am aflat nici cine este vinovat de evenimentele din 10 august 2018, ca să mergem aproape. Nu vreau să compar cu alte “necunoscute” istorice și să merg până la “asasinarea lui J.F.Kennedy”, din 1963. Putem spera să nu treacă la fel de mult timp, până când va fi și oficial stabilit cine și-a bătut joc, și în ce fel, de Târgoviște. De știut, bănuiesc că știm toți, ce s-a întâmplat la Târgoviște și cine poate fi arătat cu degetul. În lipsă de concluzii oficiale, însă, putem doar să speculăm.