Undeva între Pontus Euxinus, Carpați și Balcani s-a născut Europa. Nu, nu este nicidecum o afirmație gratuită, născută dintr-un naționalism, eventual, anacronic și păgubos. Ci, mai degrabă, o realitate istorică (între 7000 Î.C. și 4.000 Î.C., din Neolitic până la marile migrații indo-europene, populațiile ce au format Europa, au migrat spre vest plecând din acest spațiu).
Nici n-ar avea cum să fie vorba de o identificare nostalgică, cu o populație originală europeană ce, la ora actuală, după atâtea mii de ani, evident că nu mai are legătură cu prezentul. Cum, însă, o informație atât de “gratulantă” nu putea să nu fie speculată, am ajuns să credem, unii dintre noi, că avem dreptul de preempțiune asupra Europei. Dreptul de revendica “adevărul absolut”, pe principiul “Eu te-am făcut, eu te omor!”. Sună familiar, nu-i așa?
Mai abitir decât vecinii din sud-estul Europei (grecii spre exemplu) ce la rândul lor își revendică paternitatea construirii Europei, ne-am trezit noi, aici, între Carpați și Dunăre, să protestăm, că:
Europa nu ne mai ascultă. Nici păsurile, nici necazurile, nici măcar soluțiile, la toate problemele lumii, reale sau doar imaginate.
Protestăm, adesea în noi înșine, că nu vrem să trăim în sclavie (vorba aia avem experiența, traumatizantă, a privitului prin golurile din Cortina de Fier). Simțim, mai abitir decât alții, că o dictatură medicală, de proporții planetare, încearcă să ne pună botniță, la toți, si să ne transforme într-un cip, fără personalitate, fară libertate. Noi știm, deja, că străinii vor să ne cumpere țara, dar, de 30 de ani, ne-am grăbit să fugim în țările altora, adică ale alora de vor să ne tot cumpere “acasă” al nostru.
14 septembrie 2020-România
Mai știm să ne răstim birjărește, la “gardienii” și “torționarii” din școlile patriei, ce ne chinuie copii, când le îngrădesc dreptul fundamental de a da buzna, la grămadă, în curțile și sălile de clasă, la fel ca oricând altcândva, dar acum (2020) în condițiile speciale al pandemiei de COVID 19. Șțim să înjurăm, eventual poliglot, că nu avem măști sau dezinfectați pentru copii, mai ales atunci când sudalma pornește “din toți plămânii”, către adresant, fără ca măcar o minimă protecție să acopere eventuală “ploaie”, ce însoțește reproșul. Nu credem în nimic, dar vrem să fim siguri că nu scapă nimeni neînjurat, pentru că ei, eventual, ne-au sfătuit pe noi, cei care știm tot si mai bine decât alții, că poate ar fi bine să încercăm să ne protejăm. Pe noi și mai ales pe alții, împotriva a ceva despre care nu știm mare lucru (COVID 19).
Nu am vrut să știm, vreo 30 de ani, că am îngropat și sistemul educațional dar și pe cel de sănătate, pe care și așa le moștenisem cu un handicap, sau mai multe, comparativ cu ceea ce se întâmpla pe la rudele bogate din Europa. Nu știm, nici măcar, să cerem ceea ce credem că n-i se cuvine. Așteptăm ca, după 3 decenii de aproape neantizare socială, în care am produs analfabeți funcționali și un exod aproape generalizat, al celor ce au călcat și pe la școală, să avem aceleași rezultate (în educație și sănătate) precum cei din Franța sau Germania. Asteptăm ca un sistem bolnav, până la cangrenă, ce nu a funcționat decât pe principiul “spune-mi cu cine ești prieten (de partid), ca să îți <citesc> viitorul“, acum să performeze, dar cu pseudoprofesioniști, ce ar putea să ne salveze atât pe noi cât si pe cei apropiați nouă. Pe toti și fără dubii.
Mai știm că toți ne vor răul, că există o conspirație mondială, Dictatura Pharma, că, probabil, vor să ne omoare pe toți și ar fi bine să ne revoltăm acum, ca să nu ne pară rau mai târziu. Nu știm, sau ne facem că nu știm, că Diktatura Petrolului, Dictatura Armelor Mai Multe, Dictatura FOOD (alimentele procesate ce, nu-i așă, ne-au îmbolnăvit pe toți), etc., au apărut cu mult înainte, într-o lume în care războiul este unul constant și contează doar cine produce mai mult, pentru a putea deține Puterea.
Mai știm să ne potrivim măștile doar peste ochi, pentru că, dacă nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru, cu siguranță va fi mai safe, pentru noi. Știm și să îndreptăm acuzator indexul, către oricine are o părere contrară nouă, dar si să copiem, de la alții, doar ceea ce ne convine, pe moment, ridicând pe piedestale figurile triste ale abjecției umane, iertând nejustificat toate derapajele și, cu pseudoargumentele precare, generate de mintea supusă doar corvoadei unei educații rudimentar-lacunare, să facem mereu si mereu aceiasi greșeală: “Mai bine cu răul pe care-l știm, decât cu cel pe care nu-l cunoaștem”.
Mai știm să proclamăm rituos că viitorul nostru, copii, merită mai mult și mai multe, dar folosim doar un stereotip găunos, ce, de fapt, nu însemnă nimic. O fomulare împrumutată, din limbajul de lemn al unei epoci anacronice, acum, pe care am patentat-o personal, pretinzând că justifică orice acțiune prezentă și viitoare.
Nu știu însă dacă vom învăța vreodată să folosim măștile doar pentru a îi feri pe alții, de un posibil rău potențial. Și nu doar pentru a ne ascunde propriei priviri și conștiințe, dacă există, fapte și acțiuni ce, în mod cert, nu prea ne face plăcere să le privim în față.
A bon entendeur, Salut!