Dacă ai început să citești aceste rânduri, cred că ar fi bine să citești până la capăt. Este mai important decât Teleormanleaks, decât scandalul cu miniștrii de justiție și procurori șefi și, infinit mai important, decât cine și ce va face în CEx-ul PSD. De ce e mai important? Pentru că s-ar putea să realizezi că este posibil ca, în curând , să nu mai poți să afli despre ce se întâmplă lângă tine sau, mai bine spus, să afli doar ceea ce vor unii sau alții să afli.
Fapte, nu vorbe
13 parlamentari (n.m. deocamdată numele are mai puțină importanță, dar este aproape sigur că nu lipsesc Varujan Vosganian și Steluța Cătăniciu, cei care au cerut autorităților statului, public, să ia măsuri,în această speță) au depus o plângere, împotriva unei agenții de publicitate (vezi facsimil). De fapt ,conform IGPR: “petiția a fost depusă de 13 persoane la Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție (ANPDCA), care a declinat-o către IGPR, Direcția de Investigații Criminale, la Serviciul Delegări Judiciare, care se ocupă și cu drepturile copiilor.”
Ce vor petenții? Ca agenția de publicitate “Papaya” să fie anchetată (eventual amendată și închisă) pentru că a avut insolența și tupeul de a realiza un clip anti-participare la Referendum. Un clip, atenție!, cel mai important, ce a circulat doar în spațiul internetului (n.m. nu și în spațiul TV, unde, conform constrângerilor impuse de legislație și CNA, nu a fost posibil). Despre ce “crimă” este vorba. Păi, urmăriți:
http://www.facebook.com/PapayaAdvertising/videos/2448204978537803/
Sunt convins că, pentru privitorii în premieră, ai acestui clip, nelămuririle și întrebările( n.m. ce pleacă de la “Ce e asta?” și merg până la revolta partizană, aprig-dogmatică) s-ar putea să fie destul de comune. Sper să nu, dar asta e o altă poveste.
Ce e asta? Este o idee, în primul rând. Un clip încărcat de simboluri, ce pleacă de la o altă poveste. Un film, un serial american, mai bine spus. Unul de succes (Premiul Grammy,pentru cel mai bun serial dramatic,de televiziune, în 2017, aici amănunte). “The Handmaid’s Tale” ( Povestea Slujitoarei, în traducerea românească) este o distopie, a unei societăți ce, sincer să fiu, nu pare să fie chiar imposibilă sau foarte departe de momentul actual. Dar, mai bine priviți, pe scurt, despre ce este vorba:
http://www.youtube.com/watch?v=hx-fU_DAbYU
Pentru cei familiarizați cu subiectul, similitudinile cu clipul “Papaya”, cred că erau evidente, pentru cei ce abia acum au aflat despre ce este vorba, sper că a fost, cât de cât, revelator.
Revenind însă la subiectul pricipal. Agenția, ce a realizat clipul românesc, este acum “invitată” la Poliție (IGPR), pentru că există “suspiciuni rezonabile”, că minorii din clip au fost abuzați, că nu a fost luat acordul părinților pentru folosirea acestora în clip sau pentru că au fost folosiți (minorii) în campanii politice. Nu, nu sunt prostii, este exact ce au găsit “revoltații”, ce au cerut anchetarea. Scopul, evident, fiind sancționarea agenției de publicitate. O sancțiune cât mai drastică, exemplară. Nu cred că este nevoie de un “desen” pentru a explica ce este, de fapt, această inițiativă.
Libertatea de expresie. Un lux ce nu și-l mai permit.
Putem să fim de acord sau nu, cu modul de acțiune al celor de la “Papaya” (n.m. cred că găselnița este una excepțională). Ideea este alta. Libertatea de expresie, în forma s-a actuală, în mediul virtual,în special, reprezintă scopul final. De fapt, limitarea acesteia.
“-Exagerez?
-Nu este decât un caz, scos din contextul general, nu se va schimba nimic. Nu au cum să facă asta. “
Oare? Nimic nu este întâmplător și, dincolo de frustrări politice, spirit revanșard sau idiosincrazii pseudo dogmatice, realitatea, “outside the box”, ne arată că îngrijorările sunt și ar trebui să fie justificate.
Freedom House (n.m. da, știu, Soros,dar chiar cred că nu e cazul să mai mizăm doar pe argumentul/contraargumentul marotă, al unui “război” pe care cineva, cu ID, ca să nu spun CNP, îl poartă împotriva noastră) tocmai a publicat un raport, pentru 2018 (îl găsiți aici), intitulat “Ascensiunea Autoritarismului Digital”. Dacă vrem să ieșim din “cutie” cred că este măcar interesant, ca să nu folosesc termeni precum “îngijorător” sau “dramatic”, ce se spune aici. Iată câteva imagini, a ceea ce înseamnă libertatea de exprimare, în 2018, în mediul virtual.Nu au intrat la monitorizare toate statele(nu căutați România, nu există o analiză), iar “verdele” înseamnă relativ bine. orice altă culoare reprezintă intruziunea, controlul, coerciția, limitarea aproape totală, exercitată de stat, asupra mediului virtual al internetului.
Statele Unite
Rusia
Iran
Ungaria
Nu am insistat cu traducerea în română a datelor, ce în imaginile anterioare sunt prezentate în limba engleză. Cred că sunt relativ ușor de “tradus” și de către cei mai puțin familiarizați cu limba engleză. Concluzia, așa cum se regăsește și în raportul “Freedom House”,este că – având ca justificare combaterea “fake news”, a propagandei și a politicilor antistatale, diseminate cu ajutorul internetului, statele lumii , în proporții diferite, au declanșat atacul asupra libertății de expresie. Hărțile anterioare reprezintă câteva exemple.
Ce se mai întâmplă în lumea asta mare?
Egipt – toți utilizatorii de social media, cu peste 5000 de fallowers, trebuie să obțină licență de la “Higher Council for Media Regulation.”. Dacă vor, primești, dacă nu, poți să ajungi după gratii.
Cambodgia– oricine distribuie informații ce sunt considerate “fake news”, de către stat, primește doi ani de închisoare. Poți să spui că “afară plouă” și să fie soare. Pedeapsa e aceiași.
China– postările din anumite rețele sociale se pot face doar cu acordul statului. Orice postare. (foto– Modelul chinez de control, în o imagine grafică, a Freedom House, important pt. că este copiat de din ce în ce mai mulți)
Rusia – orice blog, cu mai mult de 3000 de vizitatori lunar, trebuie să se înregistreze ca “Media Outlet”, responsabilitatea pentru acuratețea conținutului fiind analizată și stabilită de către Stat, iar pedeapsa pentru criticile la adresa Guvernului, catalogate false sau extremiste, fiind, deasemenea, Pușcăria.
Până și Germania a introdus limitări, în ceea ce privește rețelele sociale locale, cu mai mult de 2 milioane de membri.
Aparenta corectitudine, lupta contra “fake news” și prevenirea destabilizării statului, crează practic un nou tip de jandarm. Unul cibernetic, ce decide, după criterii evident partizane, cât sau dacă poți să te exprimi public.
Este practic un război de supraviețuire.
A democrației, până la urmă, libertatea de expresie fiind fundamentul acestui principiu.
Revenind la “Papaya” și gestul chemării pentru explicații, în fața polițiștilor, a reprezentanților Agenției, pentru un clip realizat în luna octombrie, ce a circulat în spațiul virtual al internetului.Nu ar trebui să ne facem iluzii. Este mai mult decât o “toană”. Este simbolic întrutotul. Sunt pașii de început ai limitării de expresie.
Când “dreptul” de a “manipula”, prin așa numitele norme ale libertății de expresie, va rămâne doar al statului, iar orice părere contrară va trebui să suporte “rigorile” legii, pentru infracțiuni, nici măcar amintirea libertății de expresie nu va mai exista.
Deocamdată încearcă. Depinde și de tine dacă vor reuși.