Atenție!, acesta nu este un articol propriu-zis și nici publicitate electorală (plătită sau nu), ci doar un îndemn la rațiune. Unul pe care l-am considerat obligatoriu a fi făcut, în acest spațiu. Mai ales acum.
ValahiaMedia.ro a militat, de ani de zile deja, pentru principiile democrației participative și, mai ales, nevoia stringentă de a nu aluneca către o societate de tip dictatorial, una în care majoritățile sunt absolute, iar vocile celor puțini, minoritari la un moment dat, nu numai că nu se mai fac auzite și nu mai sunt ascultate, dar chiar sunt suprimate.
Majorități covârșitoare, de tipul 80-90%, în forurile de decizie, dobândite în urma unui proces democratic, precum alegerile libere, cu participare pluripartită deci, sunt, poate, cel mai nociv lucru. Mai ales în societățile cu democrații tinere, cum este și România. Din această perspectivă, rezultatele înregistrate la recentele alegeri, cele parlamentare, atât la nivel național cât și în Dâmbovița, adică spațiul a cărui reliefare este preponderentă în paginile valahiamedia.ro, sunt îmbucurătoare. Pericolul revenirii la o societate “monolit”, cu o unică voce, este aparent exclus, acum. Iar asta indiferent de calitatea celor ce au acum ocazia să se exprime în forurile de decizie, una ce, tot evident, poate fi oricând adusă în discuție (una cu temei chiar). Cu alte cuvinte, am scăpat de “blestemul” unicei voci (politice).
Din păcate – iar aceasta este și rațiunea acestei luări de poziție – fragila normalitate democratică românească (recent restabilită, din perspectiva valahiamedia.ro) este pe punctul de a fi făcută țăndări, iar asta, atenție!, fără ingerințele vreunei puteri externe. Nu că nu ar fi fost cazul de asemenea ingerințe până acum, Dar, .acum – decembrie 2024– demolarea va veni, dacă va veni, doar cu ajutorul democrației, adică al românilor. Desigur, este dreptul și chiar obligația, am considerat asta întotdeauna, ca fiecare dintre cei care au un vot de dat să o facă. Mai ales în cunoștință de cauză, una educată. Din păcate, acesta este doar o utopie, iar într-o societate precum cea din România, una în care educația a fost doar o “Cenușăreasă a poveștii”, în ultimele decenii, este imposibil a cere un vot întemeiat pe argumente raționale. Se și vede asta, în multe cazuri.
Nevoia de schimbare însă, una justificată, folosită ca argument (perfect îndreptățit) de mulți dintre cei care au votat, a fost dusă aproape de paroxism, astfel că, din păcate, există acum pericolul alunecării către un totalitarism de tip nou (n.m.- de fapt vechi, pentru că s-a mai întâmplat, ce e drept nu foarte recent).
E dreptul oricărui candidat să aibă îndoieli, cu privire la decizii politice anterioare, chiar să și propună variante ce pot fi văzute ca radicale (ca ultimă soluție), să nu se alinieze, și să promită, chiar și ” O Românie ca mândrul soare de pe cer”, chiar să spună “azi”, ceva, iar “mâine” să spună altceva, spunând că am înțeles, noi, ceilalți, greșit, că suntem prea proști, de fapt, ca să înțelegem ce a vrut să spună. E dreptul susținătorilor lui să creadă, despre ei și favoritul lor, că sunt lumina lumii, că doar ceilalți manipulează.
Dar, NU e deloc dreptul, nimănui, pentru nimeni, să susțină că știința ne minte (că apa nu e apă, că omul n-a ajuns pe Lună, că vaccinurile ne ucid, etc), că istoria ne minte și de fapt e alta ( Că Vlad Țepeș, nu era Vlad Dracul, ci Vlad Dragul, că-l iubea poporul ???, că Mișcarea Legionară a adus civilizatia în România), că sistemul economiei de piață liberă este criminal și trebuie înlocuit cu unul controlat de stat . În fine, nu e dreptul nimănui să ne spună că trebuie abolită democrația (“partidele vor dispărea”), folosind, pe deasupra, și un citat răstălmăcit.
E dreptul meu, al nostru, probabil chiar obligația, să-i spunem “NU”!
De ce? Pentru că am mai văzut / citit/ documentat și alte cazuri, de același fel, în istorie. Atunci când cineva a venit și le-a spus celorlalți că nu știu nimic. Nici ei, nici cei dinaintea lor. Că doar el știe, și cei care îl susțin, care e ” calea, adevărul și viața”.
Nu s-a terminat bine, NICIODATĂ, pentru nimeni!
Desigur, în 8 decembrie, e dreptul oricui, în România, să aleagă ce vrea. Încă. Totuși, nu cred că e cazul să votăm “aroganța” celor care neagă, cu orice prilej, istoria umanității, spunându-ne că știu ei mai bine. De asemenea, nu cred că e cazul cazul să acceadă, chiar și temporar, în posturi de decizie, cei care încep prin a ne spune cine și ce nu vom mai avea voie să facem. Nu e cazul să ne amăgim, nu dărâmarea a tot ce a fost construit până acum ne va aduce “Binele” sau “Mai Binele”. Ba din contră.
P.S.
Aceasta luare de poziție nu își propune să schimbe opțiuni electorale neapărat (ar fi inutil, probabil), și nici nu e cazul de asemenea naivități în acest spațiu, ci doar să atragă atenția asupra faptului că, măcar câteodată, opțiunea tuturor contează, iar rezultatul final, ce reiese după exercitarea opțiunii, liber exprimate dar poate mai puțin informate, nu este neapărat ceea ce s-a sperat.
P.S. 2
Această luare de poziție nu conține nici nume proprii și nici link-uri către probări ale celor afirmate anterior, iar asta pentru că am considerat că cititorii acestui spațiu au, cu siguranță, capacitatea să discearnă singuri și să înțeleagă, la adevărata sa dimensiune, mesajul anterior. Nefiind necesară și o “traducere”. Pe de altă parte, chiar și fără ” probe”, am considerat a fi obligatoriu a reafirma misiunea de credință asumată de acest spațiu, încă de la începutul său: Aceea că cel mai important câștig al democrației, în general, dar și al democrației românești în particular, este acela al libertății de exprimare. Poate și singurul cu adevărat important.
Iar atunci când acest câștig al democrației ( N.m.- libertatea de expresie) este pus în pericol, oricât de puțin (chiar și sugerat, prin atitudini, gesturi sau cuvinte), este obligatoriu a reacționa. Este, de altfel, și singura promisiune a acestui spațiu.