Prin noiembrie 2018 abordam subiectul bugetării participative, la vremea respectivă scriind că:
Pe cât de împlinit, de rotund și aproape european se percepe, auditiv cel puțin, sintagma “bugetare participativă”, pe atât de păguboasă poate fi aplicarea principiului, în spațiul neaoș balcanic. Aaa, nu ați auzit de bugetare participativă? Nu aveți de ce să vă faceți probleme. Veți auzi, cât de curând.
Era doar “cârcoteală de duzină”, din perspectiva unora dintre cei ce ce au citit articolul amintit (recunosc, unul poate dur pe alocuri, de la titluri la virgulă, ca să folosesc o figură de stil). Vorbeam despre posibilitatea ca o idee generoasă să fie transformată (aducând și exemple) într-o afacere păguboasă pentru toată lumea. Bine, nu chiar pentru toată lumea, dar, pentru a nu relua întrega argumentație, am ales această variantă, păgubos-generalizantă, a descrierii. Amănuntele le găsiți aici
Pentru cei ce nu au lecturat (la momentul inițial sau acum) articolul amintit anterior, în doar “două cuvinte”, este vorba mai mult despre un sistem cu succesele și eșecurile sale, în exemple, și despre ideea, la momentul respectiv, de implementare a acestuia și la Târgoviște. Dincolo de argumentație și de scepticismul, poate subiectiv al autorului, trebuie spus că proiectul a mers mai departe. A fost implementat urmând toți pașii,respectiv aprobare în consiliul local, bugetare, realizare de platformă on line (amănunte aici www.targoviste-decide.ro), proiect demarat, idei-proiect depuse, voturi de la cetățeni, alegere de proiecte (pentru implementare) și…cam atât.
Stare de fapt
Concret, la Târgoviște, pentru o sumă maximă disponibilă de 1,2 milioane de lei (trei proiecte a câte 400.000 de lei fiecare) nu se va face nimic. Asta pentru că deși a trezit oarece emoție (orgoliul local), și măcar câțiva s-au agitat să facă propuneri, la analiza finală niciun proiect nu a îndeplinit criteriile de eligibilitate. Și mai concret, după evaluarea de la finalul lunii iulie 2019, șase proiecte au fost alese ca fiind eligibile (vezi foto captură site, mai jos)
A urmat votarea (n.m. despre care nu există nicio informație) dar și analiza finală. Analiză la care toate cele șase au fost declarate nefinanțabile, nefiind corespunzătoare din punct de vedere tehnic (în imagin este răspunsul platformei, la acesarea datelor despre situația proiectelor-un fel de general failure al întregului sistem)
La momentul așternerii acestor rânduri proiectele declarate câștigătoare ar fi trebuit deja să fie în implementare. În schimb , la Târgoviște s-a spus doar: Punct și de la capăt.
Ce-a rămas în urmă?
În afara sentimentului inutilității, pe care îl vor fi trăit cei câțiva (probabil 11, câte proiecte au fost depuse) târgovișteni ce au constatat că și atunci când vrei să te implici (benevol, pentru că nu existau, măcar teoretic, beneficii materiale directe, pentru cei ce au realizat proiectele) mai nimic. Au rămas, totuși, niște bani cheltuiți (cei pentru implementare platformă on line și pentru retribuirea celor implicați în desfăsurarea procesului de selecție și analiză pentru proiecte) și alți bani necheltuiți (cei 1,2 milioane de lei, bugetați pentru proiectele ce ar fi trebuit realizate în 2019).
Vinovați?
De ce să fie cineva vinovat? Așa a fost să fie, nu a ieșit de data asta, că doar e și în scripte sau înțelepciunea populară (n.m. nu știu dacă e proverb chinezesc, au ba): Eșecul nu este opusul succesului, ci doar o parte din el.
Pentru cei ce nu sunt de acord cu abordarea din ultimele rânduri (una fictivă de altfel) recomand (re)citirea articolului amintit și în debutul acestei pseudo-analize de caz. Nu de alta dar, păstrând metafora, s-ar putea ca stația de care aminteam să fie una la care au coborât mulți, cei mai mulți.