În urmă cu câteva ore, la New York, a fost scrisă cea mai surprinzătoare pagină din istoria tenisului feminin. O performanță ce este greu de crezut că se mai poate repeta. Dar, de fapt, nici înainte de a se produce acestă “minune”, nimeni nu credea că se poate întâmpla, așa că… cine poate ști.
Emma Răducanu, o jucătoare de tenis de doar 18 ani, a reușit să câștige US Open. Nu, nu această este performanța (n.m. Maria Sharapova câștiga la 17 ani Wimbledonul, la senioare, undeva prin 2004).
Jucătoarea al cărei nume sună atât de românește, dar care reprezintă Marea Britanie, este prima sportivă/ sportiv din lume ce câștigă un turneu de Mare Slem, venind din calificările turneului, deci care joacă 10 meciuri ( 7 pe tabloul principal și 3 tururi în calificări).
Emma Răducanu este prima jucătoare din istorie cu un clasament atât de prost ( locul 150 WTA) ce îsi adjudecă un asemenea trofeu. Este pentru prima dată când o jucătoare câștigă 10 meciuri consecutiv, la un turneu de Mare Slem, făra să piardă re-un set.
Performanța face deja înconjurul planetei, după ce, în bătălia adolescentelor (n.m.- Emma a învins-o în finala US Open pe canadianca Leylah Fernandez, 19 ani, loc 73 WTA , cu scorul de 6-4, 6-3.) câștig de cauză a avut puștoaica cu nume românesc.
Emma este însă un produs al globalizării, doar conjunctural cu legături cu România, Așa cum ea însăși se prezintă. pe pagina personală de Instagram, Emma este londoneză, în egala măsură revendicându-se și de la Toronto, București sau Shenyang. Ultimele două orașe fiind locurile de proveniență ale părinților ( tatăl român și mama din China).
Tot după cum declara de curând adolescenta britanică ( acolo a crescut și a învățat tenis), în România are doar o “mamaia”, ce îi gătește extraordinar ori de câte ori o vizitează, în București.
Din această perspectivă, Emma ne spune multe despre România. O Românie ce, după victoria fenomenală din finala de la US Open, încearcă să o adopte, descoperind că, de fapt, Emma este mai româncă decât noi toti, doar pentru a își așeza o poză cu succesul Emmei lângă propriul chip, unul uitat de zeița Fortuna.
Ce ne “spune” Emma, de fapt, este că România s-a pierdut de mult, într-un exod în care s-a ajuns deja la a doua generație. Una care nu mai are decât conjunctural legături cu România. Dacă ar fi fost imediat după 1989 i-ar fi cerut să demonstreze că a mâncat salam cu soia, pentru a primi patalamaua de român. Acum, după vreo 3 decenii, de la acele timpuri, mai toți expirații încearcă să se lipească de succesul unei puștoaice cu nume românesc, Răducanu, în speranța că vor fi validați de o lume ce pune preț, mai degrabă, doar pe fotografia unui succes închipuit, decât pe adevăr.
Bravo Emma! Succesul este al tău, în primul rând. Nouă, doar dă-ne voie să ne bucurăm, amăgindu-ne, pentru o clipă, că este și al nostru. Noi știm că nu este așa. Cei mai mulți dintre noi, oricum.