Din “dulăul democrației” a mai rămas doar o potaie ce schelălăie. Cum au cumpărat PSD și PNL “presa” din România, cu banii tuturor românilor

Pandemia și situația economică actuală au transformat, probabil ireversibil, un segment important al vieții sociale (una normală, în tot cazul) într-un surogat, un fel de nechezol (pentru cei care cunosc termenul), a ceea ce a fost. Mass-media, nu numai în România, suferă un proces accelerat de disoluție și transformare într-un ceva ce cu greu poate fi comparat cu definiția clasică a termenului, și asta nu de ieri de astăzi, fără a avea legătură neapărat cu ultimii doi ani ( cei ai pandemiei covid-19).

Apariția social-media și ulterior inflația canalelor de comunicare în masă a dat dreptul tuturor de a emite păreri și sentințe, fără a mai proba în vreun fel afirmațiile făcute. Fără posibilitatea de a controla și eventual sancționa eficient derapajele din social-media, statul (oricare ar fi el) încearcă să se adapteze și să contrabalanseze influența social-media, răspunzând fie cu aceleași arme (inundarea rețelelor sociale cu eventuale contraargumente, la toate inepțiile ce apar fără opreliște în acest spațiu, sau doar inundând același spațiu cu propriile inepții), fie prin canalele așa numit clasice de comunicare (media main-stream sau consacrată, în special televiziune si radio).

Pe de altă parte, fondurile de care dispun (totul costă) sunt dirijate, de multe ori, într-un amplu proces de manipulare (făcut de autorități) prin canale media sau pseudo-media (cu patalama la mână) ce sunt convinse să renunțe la autonomie și, practic, să se transforme doar în oficine de partid și de stat, în care jurnalismul nu mai există decât în statutul de funcționare a societății. Întrebarea, dubiul, confimarea autenticității afirmației (din surse cu adevărat credibile și dincolo de orice suspiciune), dar și, până la urmă, prezentarea adevărului, se rezumă doar la un inept: “Nu-i așa că aveți dreptate?!”, adresat celui ce plătește.

Era inevitabil, dar disoluția media este și mai mult accelerată acum, adică în momentul în care mass-media a devenit dependentă covârșitor de ceea ce statul, politicul, poate să ofere la capitolul finanțare. Sectorul economic (publicitatea, ce ar trebui să asigure, în teorie, supraviețuirea financiară) nu a mai fost dispus, în ultimii ani ( cei ai pandemiei) să ofere mare lucru (financiar vorbind), iar supraviețuirea media (fizică, chiar) a rămas o chestiune legată ombilical de stipendiile asigurate generos de lumea politică, dar doar în condițiile în care acestea vin la pachet și cu tăcerea media, cu privire la subiectele sensibile. Practic, orice dubiu exprimat public, cu privire la deciziile politicului, devine pasibil a fi sancționat cu tăierea finanțării unice, deci echivalentul decesului, în lipsa fondurilor. Asta în condițiile in care, așa cum aminteam, criza economică mondială, din ultimii ani, a lăsat segmentul de publicitate economică în mare impas.

Precum animalul de pradă, ce simte mirosul sângelui, și politicul (acum vorbim de România) a speculat pentru propriul interes această situație. În următoarele rânduri puteți regăsi o analiză de moment, făcută de cei de la Europa Liberă, ce au avut răbdarea de a pune cap la cap câteva informații, în general cunoscute dar nemediatizate, în România, din considerente ce au legătură directă cu argumentația prezentată anterior. Precizând că analiza celor de la Europa Liberă este, din păcate, doar vârful aisbergului, ar mai fi de adăugat doar că, în măsura posibilităților, Valahia Media vă va prezenta, și de acum înainte, câteva exemple suplimentare, legate de acest subiect (cel al cumpărării tăcerii media) dintr-un spațiu ceva mai restrâns (județul Dâmbovița), dar și care este realitatea, bazată pe argumente, în subiecte sensibile din spațiul local dâmbovițean ( așa cum, cel mai probabil, nu le veți regăsi în altă parte).

Asta doar din dorința de a face puțină lumină, într-o lume ce pare că a uitat că întodeauna, dincolo de “negura” declarației politice, există, măcar, o rază de lumină. Dacă există.

PSD și PNL bani “fără număr” pentru presă și propagandă, în 2021

Partidele votează anual să primească mulți bani ca subvenție, peste 45 milioane de euro, apoi ele plătesc spații în mass-media. Costurile cresc pentru că și mass-media cere mai mulți bani pentru promovarea formațiunilor politice, iar partidele revin și își realimentează anual conturile. Acesta este cercul vicios, în care cotizația de partid aproape a dispărut, iar toată finanțarea se bazează pe banii publici. Dacă în anii electorali era de înțeles de ce partidele folosesc mulți bani pentru promovare, noutatea o reprezintă 2021. Este anul în care partidele au dat cei mai mulți bani pentru promovare în presă și propagandă.

Sursa romania.europalibera.org

PNL și PSD au depășit împreună pragul de 10 milioane de euro, fără luna decembrie. De precizat că, în timpul crizei politice din lunile octombrie și noiembrie, cele două partide au aruncat în piață aproape 20 de milioane de lei(4 milioane de euro).

Datele oferite de Autoritatea Electorală Permanentă dezvăluie discrepanța între sumele folosite de diferite partide pentru promovarea în presă și propagandă.

Liderul detașat rămâne PSD, care, spre exemplu, în luna noiembrie, a alocat 5.3 milioane de lei, în timp ce USR a folosit 167.357 lei. Un raport de 32 la 1 în favoarea partidului din Kiseleff.

Pe locul al doilea se află PNL, care, tot în noiembrie, a plătit 2.4 milioane de lei.

Un calcul pentru cele două luni de criză politică, octombrie și noiembrie, indică următoarele aspecte legate de banii pentru presă și promovare.

• PSD – 10.784.272 lei
• PNL – 7.952.012 lei
• USR – 292.548 lei

Partidul Național Liberal a răspuns solicitării Europa Liberă privind sumele cheltuite în primele șapte luni ale anului 2021.

• Agenția de presă RNews (ianuarie – iunie) – 5.000 euro / lună (PS News)
• Ancore Media (martie – iulie 2021) – 75.000 euro / lună (B1 TV)
• DBV Media House (ianuarie – iunie) – 100.000 euro / lună (Realitatea PLUS)
• GKM Global Publishing SRL – 20.000 lei / lună
• GKM Global WEB SRL – 15.000 lei / lună
• Facebook Ireland Limited – aproximativ 20.000 lei / lună
• Truezone – 4.165 de lei
• HB Media Advertising Company – 3.000 euro / lună (Dan Bucura)
• News International SA – 5.000 euro / lună (Newsweek)
• Macondo Gabo Press – 16.500 lei / lună
• Soma Social – 3.000 euro / lună (colaborare cu stiripesurse.ro)
• Stalex PR & Media Events (iunie – iulie 2021) – 84.000 euro / lună (firma băiatului primarului din Cornu, Nanu Ștefan Alexandru, RTV, gândul.info, cancan.ro)

PSD a refuzat (spun cei de la Europa Liberă) să precizeze entitățile media către care au mers banii trecuți la “cheltuieli pentru presă și propagandă” în raportul de control publicat de AEP.

Articolul integral poate fi regăsit aici

P.S.

PSD este partidul care alocă cel mai mult din sume pentru “presă și propagandă”, urmat de PNL. Cei de la USR, a treia forță politică din Parlament, au preferat să își plătească activul de partid, cu banii proveniți din subvenția de la Bugetul de Stat, în vreme ce AUR îi lasă la bancă.

Deși aceste fonduri, din bugetul de stat, ce erau inițial destinate partidelor pentru campaniile electorale, reprezintă ( în anii în care nu există campanii electorale, precum 2021) cea mai mare bătaie de joc la adresa românilor, în actualele condiții economice, în care argumentul “nu sunt fonduri” revine obsesiv în discursul politic, atunci când este vorba de populație, sunt extrem de mari (și nejustificate) ele cresc, totuși, în fiecare an.

În plus, nu sunt singurele fonduri publice de care beneficiază politicul pentru propria promovare ( fiecare parlamentar dispune de alte fonduri pentru promovare politică, prin cabinetele parlamentare, iar administrațiile publice locale, tot politice până la urmă, sunt generoase cu asupră de măsură doar cu cei care le transmit, “neobturat” de păreri personale sau contraargumente, când este cazul, mesajul triumfalist). Cea mai mare problemă rămâne însă ipocrizia și duplicitatea politicului. NICIODATĂ, în cazul fondurilor aminitite anterior, beneficiarii, media românească, nu au prezentat articolele pentru care au fost dați banii, amintiți anterior, ca pe materiale publicitare (o simplă marcare cu P-ul publicitar măcar) preferând să inducă publicului senzația că cele spuse sunt și concluzia jurnalistului sau a canalului media ce transmite informația.

(Va urma)