În general, societatea civilă va privi cu amuzament și vădită neîncredere orice declarație sau opinie prin intermediul căreia, în secolul 21, este anunțată (re)întoarcerea la epoci de mult apuse, după cum se spune, precum epoca cuprinsă între 1965 și 1989, adică aceea ce, cel mai adesea, este definită ca fiind perioada comunismului ceaușist românesc.
Foto: Nicolae Ceaușescu, 21 decembrie 1989, București
O perioadă, mai ales cea din anii´80, a partidului unic și a dictaturii partidului unic. “Nu există posibilitatea (re)întoarcerii, în acele vremuri, indiferent că unii își doresc asta sau nu” ; “Într-o societate liberă, în care libertatea de expresie și asociere politică este statuată constituțional, avansarea, mai ales in spațiul public, unor astfel de teorii, frizează absurdul”, ar fi (au și fost, de fapt) doar două dintre eventualele comentarii și reacții ce ar însoți, mai mereu, astfel de enunțuri, unele în care, tot eventual, cineva va fi evocat posibilitatea întoarcerii, de bună voie, adică prin alegeri așa numit libere, la punctul în care întreaga putere de decizie, destinul administrativ local, și, până la urmă, soarta unei întregi comunități (un județ, spre exemplu) să fie decise discreționar, de către membrii unui singur partid, ce, cel mai probabil, urmează o singură voce centrală, fără obiecțiii. Adică, cu alte cuvinte, o dictatură a grupului (poate chiar individual-unică) exercitată printr-un număr restrâns de decidenți politici, aparținând cu toții însă unei singure entități politice, dar, cel mai important, într-o societate în care există libertate și, aparent, chiar opinii diferite. De cele politice vorbim aici. Cei care neagă aceast scenariu, al posibilei reîntoarceri la dictaturi politice, invocând argumente precum cele anterioare, au, în general, dreptate!
Este greu de acceptat scenariul acesta, al reîntoarcerii la unicități politice. Și pe bună dreptate.
Dar dacă, totuși, există această posibilitate? Ei bine, nu numai că posibilitatea există, dar, după cum arată unele sondaje, a devenit o posibilitate extrem de plauzibilă, în chiar mai multe scenarii de lucru. Acum, în anul de grație 2024.
Cazul Dâmbovița, “județul roșu”
Pentru a înțelege de ce amintita situație excepțională, enunțată anterior, este posibilă, măcar teoretic, în anul electoral 2024, trebuie știut de unde se pleacă.
Ei bine, județul Dâmbovița a fost considerat, întotdeauna (după 1990), pe bună dreptate, județ roșu, în sensul în care, cu foarte rare excepții, PSD-ul, și precursorii actualului Partid Social Democrat, au câștigat mai fiecare scrutin electoral.
Foto: Târgoviște (66.000 de locuitori, cel mai mare oraș din Dâmbovița), zona centrală (2022), singurul oraș din județ ce se încadrează în categoria de zonă urbană de dimensiuni medii.
Caracterul rural al județului Dâmbovița (spre 70%), deci lipsa caracteristicilor (și a tendințelor de vot) specifice urbanului mare (n.m.– localități cu minim 100.000-150.000 de locuitori), și a urbanului mijlociu, cu o singură excepție(n.m.– localități cu 30-100.000 de locuitori), mai apoi îmbătrânirea populației, în general dar și a celei cu drept de vot (mai ales prin migrația excesivă a forței de muncă), au transformat județul Dâmbovița în terenul cel mai favorabil pentru discursul de tip socialist-paternal-social democrat (de tipul “statul are grijă de voi, dacă și voi aveți grijă pe cine votați”).
O politică a promisiunii perpetuee, ce a găsit, aici, în Dâmbovița, cel mai fertil teren electoral (nu numai aici). Cu o bază extrem de solidă numeric, a partidului, clădită, așadar, timp de decenii, deja, social-democrații dâmbovițeni au știu să speculeze aceste caracteristici demografico-economice ale județului (n.m. – vorbim și de o anumită dimensiune suplimentară a pauperității, exprimată și statistic, la orice comparație cu vecinii geografici) și din punct de vedere electoral. Indiferent de anvergura liderilor PSD Dâmbovița, votul istoric pentru social-democrați s-a menținut la un nivel ridicat, mai ales prin și cu ajutorul structurilor locale, ale partidului, ce au făcut noi membri pe bandă rulantă, ținând aproape, dar și dependentă, într-un fel sau altul, populația localităților, de șefii locali (primarii și eventual consilierii locali, mai mereu majoritățile fiind de la PSD).
Foto: 31 Octombrie 2019, Târgoviște; Întâlnire a președintelui Klaus Iohannis cu primarii PNL, din Dâmbovița. Între timp, unii dintre cei ce apar în fotografie nu mai sunt în PNL (precum Ludovic Orban, președinte PNL, la acel moment, sau deputatul de Dâmbovița, Gabriel Plăiașu, aceștia părăsind partidul după apropierea acestuia de PSD)
În condițiile în care, de multe ori, mai ales în trecutul recent, până și aleșii locali (primari, consilieri) ce nu erau de la PSD (n.m.- fie independenți, fie PNL sau PRO România, înainte chiar și de la PDL, aparent formațiuni politice adversare, la un moment dat) erau, de fapt, tot de la PSD, dar doar camuflați vremelnic în costume de altă culoare…politică. De fiecare dată, în cazul unei confuntări frontale, cu o întrebare ce viza traseismul politic, al aleșilor locali, fără excepție, a fost invocat argumentul binelui comun, al comunității, precum și cel al abandonării discursului de tip politicianist în favoarea celui administrativ (n.m- de tipul: “Eu nu mai fac politică! Fac administrație!”) Un ideal, desigur, dar care, mai niciodată, nu a avut acoperire în realitate, fiind, de fapt, doar scuza cea mai la îndemână, pentru a masca traseismul politic și duplicitatea (poate chiar fățărnicia) politică dâmbovițeană. Inabilitatea de a îndeplini promisiunea electorală (și inadecvarea cu funcția ocupată) i-a făcut pe cei mai mulți dintre edili să accepte pactul cu cel care promite mai mult, la nivel macro, și trecerea, de multe ori, în barca Puterii. Iar, la acest capitol, PSD-ul nu a avut niciodată rival.
“Scorul” electoral face diferența
Foto: Ilustrație articol Valahia Media, pentru rezultate alegeri locale 2020
În condițiile în care participarea la vot a fost redusă, în 2020, mobilizarea activului de partid, al celor de la PSD Dâmbovița, a adus scoruri electorale de domeniul recordului, pentru social-democrați, indiferent de calitățile celor propuși a fi aleși, de PSD Dâmbovița. Sau, în multe cazuri, de lipsa acestor calități.
Foto: Sediu Primăria Târgoviște, decembrie 2023
Spre exemplu, în 2020, la alegerile pentru primar, de la Târgoviște, reprezentantul PSD obținea peste 65% din voturi, dar asta în condițiile în care la vot participase doar 35% din populația cu drept de vot (calculată la un număr de aproximativ 75.000 de votanți). Cu alte cuvinte, reprezentantul PSD câștiga mandatul de primar cu votul a 17.000 de târgovișteni din totalul celor 75.000 ce aveau drept de vot (n.m.– de fapt erau mult mai puțini, cum avea să dovedească referendumul din 2021, unde populația Târgoviștei (re)ieșea, la calcul, a fi de doar 66.000 de locuitori. Dar asta este o altă poveste, despre “performanțele” administrative, de plâns, ale statului român.
Foto: Rezultate alegeri primar comuna Șotânga (septembrie 2020)
În ruralul dâmbovițean, primarii în funcție au câștigat atunci, în 2020, chiar și cu “scoruri” la granița a 90% din voturile exprimate. Cei mai mulți fiind de la PSD (63, din totalul de 89 de primării din Dâmbovița, fiind câștigate de PSD).
Foto: Ședința CJ Dâmbovița (septembrie 2023); Toata lumea votează “pentru”, aproape de fiecare dată, indiferent de ce este pe ordinea de zi
Rezultate înregistrate în 2020 (și pe fondul unui absenteism suplimentar, cauzat de perioada pandemică) au pus bazele a ceea ce astăzi, în 2024, reprezintă un pericol real, anume cel al revenirii, de facto, la dictatura unicității politice. Spre exemplu, în forumul legislativ județean, adică la CJ Dâmbovița, în acest mandat, 2020-2024, nu a existat opoziție!!!
Foto: Rezultate alegeri CJ Dâmbovița, septembrie 2020
Cu un PSD ce a obținut majoritate (și aici) și cu încă doar două formațiuni politice (PNL și Pro România) ce au obținut mandate de consilieri județeni, în urma alegerilor din 2020, forul legislativ județean din Dâmbovița a fost aproape monocolor politic, vreme de cel puțin 3 din ultimii 4 ani de mandat, absolut nicio voce critică nefiind auzită aici. PSD-ul a fost susținut și de PRO România (formațiune politică condusă de Adrian Țuțuianu, fost șef al PSD Dâmbovița, între timp ajuns în guvernul PSD, Marcel Ciolacu, dar și cu funcție de conducere în PSD Sector 3 București) dar și de PNL-ul local, ce a invocat, mai mereu, alianța de la guvernare cu PSD, și deci imposibilitatea de a reacționa în vreun fel, indiferent de care ar fi fost deciziile din local ale social democraților. În plus (vezi mai sus foto) nimeni, vreodată, nu a ales să vorbescă în numele, măcar, celor aproape 12% dintre dâmbovițeni ce au votat în 2020 dar care nu au avut reprezentare în CJ Dâmbovița (n.m.- 8,92% dintre voturile de la “și alții” și cei 3,03% de la cei de la ALDE).
Foto: CJ Dâmbovița, ianuarie 2024, votarea bugetului pe anul în curs. Unul din rarele, dacă nu chiar singurul, momente de opoziție, înregistrat în actualul mandat (reprezentanții PNL au absentat de la ședință)
Asta în condițiile în care prezența la vot a fost una redusă. Practic, PSD Dâmbovița a ajuns să fie singura voce în CJ Dâmbovița, dar nu numai aici (n.m.– încercările PNL, din 2024, an electoral, de a arăta că există, și de a contrazice PSD-ul, nu sunt decât o încercare timidă de a convinge electoratul, așa numit de dreapta, că Partidul Național Liberal mai există, și are și o identitate diferită de cea a PSD Dâmbovița, totodată și o încercare de a evita “neantizarea” politică, la scrutinul din iunie 2024).
Foto: Conferință de presă PSD Dâmbovița (decembrie 2023); În fotografie apar președintele CJ Dâmbovița, primarul Târgoviștei, cel mai mare oraș din Dâmbovița, Prefectul județului, patru deputați și un senator, plus un secretar de stat (Ministerul Transporturilor). Practic, cam tot ceea ce înseamnă putere administrativă locală, importantă, sau cu putere de influență la nivel central al statului, fiind de la PSD
După un 2020 ce s-a dovedit a fi adus, în urma votului liber exprimat, în Dâmbovița cel puțin, și mai multă putere și autoritate PSD-ului, din punct de vedere decizional-administrativ, decât anterior acestui moment, a urmat “răsplata”. Toate deciziile privind alocările de fonduri, locale sau cele venite de la bugetele centrale ale statului, au venit, practic, pe filiera PSD, niciodată acestea fiind contestate (n.m.– nu avea cine să conteste, ceva, nefiind opoziție în aceste foruri administrative, precum CJ Dâmbovița sau multe consilii locale unde PSD-ul avea majorități absolute). Cu alte cuvinte, “cine e cu noi, va avea, cine nu, …mai așteaptă”.
Foto: Primarul de la Brănești (de la USR, în 2020 și alături de PSD, în 2024)
Un mecanism ce s-a dovedit a fi de succes, dar doar pentru PSD Dâmbovița, ce a atras și mai mulți “corifei”, cum ar fi singurul primar venit din rândurile opoziției (USR), din Dâmbovița, cel de la Brănești, la alegerile din 2020. În același timp, partid, PSD-ul adică, ce, în Dâmbovița, a reușit să ocupe mai toate funcțiile administrative, inclusiv de reprezentare guvernamentală (Prefectura, spre exemplu), dar și la șefia deconcentratelor (sunt și de la PNL, dar mult mai puțini reprezentanți).
Foto: În centrul imaginii, primarul Târgoviștei (PSD) și city-managerul orașului, fost primar din partea PDL, anterior (fotografie din anul 2021).
O altă politică aplicată cu succes de social democrați a fost cooptarea vocilor cu potențial, de la contracandidații politicii, în PSD. Principiul aplicat fiind: Mai bine un post ce nu ne costă mai nimic (consilier, angajat prin Primării, o funcție de director la o instituție aflată în subordinea administrației locale, etc), decât un potențial pretendent la posturile ocupate de noi (mai toate plătite din fonduri publice). Cazul Primăriei Târgoviște fiind definitoriu în acest caz (foști candidați la postul de primar al orașului sau doar de consilieri locali, din partea unor formațiuni politice, altele decât PSD, fiind acum încorporați, cu “arme și muniții”, cum se spune, în rândurile PSD Târgoviște).
O politică ce este văzută a fi una a normalității, de către social-democrați, ce, evident, au profitat de “sensibilitățile”, să spunem așa, unor foști adversari politici declarați, adversari ce s-au dovedit a fi foarte sensibili, se pare, la avantajele de moment oferite de câștigătorii jocului politic. O situație ce a făcut ca, și în acest caz, de la Dâmbovița, să vorbim de o (aproape) singură voce politică, la nivel administrativ, o stare de fapt ce, fără îndoială, este dăunătoare procesului democratic. Asta fie doar dacă ar fi să privim din perspectiva faptului că, fără alternativă, măcar la nivel de idee exprimată public, procesul democratic pierde din exercițiu și, în timp, din substanță. Lăsând, eventual, loc ideii că se poate și așa, adică fără nicio opoziție. Exact pasul necesar și suficient pentru alunecarea într-o realitate autocratică, fie de tip bolșevic, fie de democrație rusă de rit nou, “a la Putin”.
Relevante poate, din această pespectivă, sunt și amănuntele de moment, martie 2024, adică cu doar aproximativ 3 luni înainte de alegerile locale din acest an (9 iunie 2024)- vezi, mai jos, postare din pagina de facebook Valahia Media, în acest sens-.
Dacă, la toată această ofensivă social-democrată, adăugăm faptul că, la nivel național, există o adevărată ofensivă (juridică-economică) la adresa oricărei administrații publice ce are altă reprezentare decât cea de la PNL-PSD, tabloul capătă dimensiuni suplimentare.
De asemenea, ar trebui contabilizat și faptul că amenințarea directă, a tuturor celor ce îndraznesc să manifeste o altă opțiune politică, decât a celor aflați la butoanele puterii, momentan, constituie o practică aproape cu statut de cutumă, în Dâmbovița, dar nu numai. Astfel, se poate căpăta și dimensiunea suplimentară a întregului fenomen, o dimensiune ce, cel mai adesea, nu este cunoscută de publicul larg.
Cum, în Dâmbovița, opoziția, la nivel adminstrativ nu mai există, este lesne de înțeles, și anticipat, că 2024 poate fi anul reîntoarcerii la vocea politică unică. În Dâmbovița, cel puțin. Iar în calea acestei tragedii democratice stă doar decizia electorilor, de a alege, sau nu, și opțiuni de dinafara arcului puterii. Măcar pentru contrabalansarea puterii absolute. Una ce, după cum se spune, corupe absolut.