COVID 19-Modelul suedez. Sau cum orice întreg poate avea două jumătăți: Una plină, alta goală

Un politician dâmbovițean, al cărui nume mă feresc să îl aduc în prim plan, din considerente multiple (în primul rând din cauză că suntem bântuiți prea agresiv de părerologii politici, ce nu își văd decât interesul electoral, în această perioadă) amintea astăzi, 17 septembrie, anul de “grație” 2020, că ar fi trebuit să urmăm și noi, adică România, modelul suedez de abordare al pandemiei de COVID 19. “Uite că la ei s-a putut și au mai puține cazuri decât noi, și nici nu au suferit la fel de mult ca noi (n.m. românii adică), din cauza coronavirusului”.

Asta a declamat, cu aproximație, dar cu o superioritate arogant-electorală, a celui ce le știe el mai bine pe toate, politicianul de care am amintit. Dincolo de discursul politic, în care, din dorința de a arăta acuzator înspre un adversar electoral sau altul, subliniind faptul că adversarul politic a fost “impotent”, atunci când îl comparăm cu alții, discursul, cu și despre cât de bun a fost/este modelul suedez de abordare a epidemiei de COVID 19, nu este singular. Evident ca apologeții modelului suedez au mai trecut prin etape de admirație și a modelului britanic sau olandez, în fapt cam același cu modelul suedez, ce presupune așa numita imunizare de turmă, fără a se lua măsurile drastice de distanțare fizică sau prevenție medicală (măști, mănuși purtate obligatoriu, etc), măsuri adoptate de aproape totă lumea, în lupta contra COVID 19. Între timp, Marea Britanie și Olanda au renunțat la modelul libertătii absolute și doar a recomandărilor, așteptând imunizarea de turmă a populației, în ceea ce priveste COVID 19 ( autoritățile locale s-au speriat de creșterea exponențială a numărului de cazuri și de decese).

Suedia a rămas (cel puțin momentan) singurul stat ce a adoptat măsura relaxării absolute. În Suedia nu au fost închise nici restaurante, nici hoteluri, nu s-a intrat în lock down, iar oamenii au avut voie să facă cam tot ce au vrut, cam ca înainte de pandemie. Doar un set de recomandări, între care cele de igienă și distanțare fizică, au reprezentat măsurile adoptate de guvernul suedez, ce a mizat pe o rapidă imunizare a populației împotriva noului coronavirus (minim 60% din populație încă de la începutul pandemiei, s-a sperat), cu pierderi minime în plan social-economic.

Între lunile martie-iunie 2020, Suedia, cum era și normal, a cunoscut o rată de îmbolnăvire a populației explozivă (chiar si în condițiile în care conformarea voluntară, în ceea ce privește recomandarea privind distanțarea fizică a fost exemplară, fiind specifică nordicilor, în general), dar era un efect asumat, ce făcea parte din așa numita imunizare de turmă.

În ciuda faptului că nordicii au ajuns la cea mai mare rată a mortalitații din Europa (spre comparație, la momentul actual România are o rată a mortalității de 223 cazuri la 1 milion de locuitori, iar Suedia are o rată de 579 de cazuri, la 1 milion de locuitori) politica imunizării de turmă nu a fost abandonată. În afară de țările mari din Europa, puternic afectate în primul val al epidemiei COVID 19, Spania-647, UK-613 și Italia-590, <dar si Belgia cu o rată de 856 de decese la 1 milion de locuitori, cea mai mare din Europa>, Suedia este țara ce stă cel mai prost la acest capitol.

De la finalul lunii iunie, statul nordic a început să raporteze din ce în ce mai puține cazuri (n.m. pentru a introduce, din nou, în ecuație afirmațiile pe care politicul le face, fară prea multă analiză, România are 107.000 de cazuri confimate, la momentul actual, în vreme ce Suedia, cu o populație aproximativ la jumătate din cea a României, are 87.000 de cazuri per total, la momentul actual). Totuși, Suedia nu mai raportează, de câteva luni, decât parțial datele cu privire la noul coronavirus.

Numărul de cazuri active fiind estimat la 59.000, în momentul de față, în lipsa altor date. Dealtfel, Suedia este trecută pe lista roșie, în ceea ce privește restricțiile de calătorie, în și dinspre aceasta țară, în mai toate celelelalte țări de pe bătrânul continent, inclusiv de către vecinii acesteia, Norvegia, Filnlanda sau Danemarca, țări unde distanțarea voluntară face parte din ADN-ul populației, dar și măsurile de prevenție împotriva noului coronavirus, ce au fost impuse gradual, spre deosebire de Suedia unde nu au existat.

Suedezii, statul, și-au asumat, însă, chiar și acest lucru, dar și numărul record de decese (n.m. procentual) înregistrate (aproximativ 5860 până acum), în general în rândul persoanelor în vârstă (în special din locurile aglomerate, azile de bătrâni, etc. Au fost, se pare, si cazuri unde au decedat toți rezidenții), ce au fost cel mai afectate de noul coronavirus. Pe de altă parte, suedezii se pare ca au fost încurajați a merge mai departe, cu această strategie, de diminuarea progresivă a numărului de cazuri (dar si de decese) înregistrată în lunile de vară.

Debutul lunii septembrie, până acum, a adus, și în Suedia, o creștere, deocamdată aproape nesimnificativă, a numărului de cazuri și a celui de decese (2099 de cazuri si 26 de decese în ultimele 2 săptămâni, 1-15 septembrie), asta după ce se apropiase de zero, la ambele capitole, la final de august. Foarte adevărat este că Suedia nici nu mai testează (sunt aproximativ 7000 de teste zilnic efectuate în lunile de vară, comparativ cu cele peste 21.000 pe care le efectuau înainte de această perioadă, tot cotidian).

Modelul suedez presupunea o imunizare a populației prin îmbolnăvirea (imunizarea de turmă) unei bune părți a populației active, ce, odată imunizată, după ce a trecut prin boală, nu ar mai fi transmis virusul mai departe, către categoriile mai vulnerabile (bătrânii și bolnavii, cu alte boli). Până la momentul actual nu există date certe cu privire la imunizarea realizată în Suedia. Nici experții suedezi, ce mai degrabă se arată sceptici cu privire la imunizarea realizată pe un procent mare din populatie, și nici cei din afara statului nordic, nu au anunțat, până acum, un succes remarcabil, în acestă privință, ceea ce poate sugera că nu sunt rezultate prea îmbucurătoare. Tot ceea ce au realizat suedezii a fost , deocamdată, să își asume niște riscuri (decesul unui număr mare de persoane în vârstă, ce aveau si alte boli asociate) dar și o relaxare în fața virusului, atitudine ce nu a stresat, probabil, populația, la nivelul la care acest lucru s-a întâmplat în alte state, ce au adoptat măsuri mai restrictive. Adevăratul test va fi cu siguranță în această toamnă, când deja este anunțat al doilea val al epidemiei de COVID 19.

Pe de altă parte :

Își mai asumă cineva modelul suedez? Și dacă se va întâmpla acest lucru oare vor fi prezentate și riscurile?

Râmâne de văzut, atâta timp cât, deocamdată cel puțin, întrebările legate de COVID 19 pare că ramân cu mult mai multe, față de răspunsurile pe care omenirea a reușit să le ofere, legat de același subiect.