Cu vreo 38.000 de persoane vaccinate complet ( 2 doze, situație din 30 aprilie) Dâmbovița (județul are peste 500.000 de locuitori, în statistici cel puțin) nu stă nici mai bine, nici mai rău, în tabelele vaccinării naționale împotriva covid-19. Mai degrabă, se spune că situația este “sub control”, că tot s-au obișnuit onor oficialii, de aici sau aiurea, să arunce, pe post de bumerang cel mai adesea, sintagma asta ce, de la “Colectiv” încoace, deja face istorie prin România. Evident că nu despre aplauze e vorba, în acest caz, cel cu marota oficială cu “totul e sub control”. Și Vântu inventase ceva asemănător, prin anii 90: “Dormi liniștit, FNI veghează pentru tine”. Parcă așa sună reclama (după dezastrul somnului liniștit, al celor ce dormeau cu gândul la banii personali, bine gestionați de FNI, nu a mai (ră)sunat decât, eventual, “urarea” de ” veghea-v-ar somnul de veci”, de la păgubiți la adresa patronilor FNI). Mă rog , asta e o altă poveste.
Odată stabilit oficial că e “totul sub control”, românul, cel “neoficial”, ca tot omul, mai degrabă grăbit a arunca la înaintare un scurt și cuprinzător “e loc și de mai rău”, a “înțeles” și din criza noului coronavirus doar că nu trebuie să facă nimic, pentru a fi mai bine, ci doar să ia ce e gratis. Cât mai repede și “cât mai primul”, dacă se poate și fără vreun minim de efort. Se rezolvă de la sine oricum, orice criză, așa că ce sens are. După “Apocalipsa” tigăilor, a uleiului și a zăhărului, dar și cea mai nouă, a hârtiei igienice, când Armaghedonul se dezlănțuia la orice inaugurare/lichidare de stoc, la orice supermarket, ne-am trezit, deși nu părea posibil, și cu bătălia pentru vaccin (n.m. vaccinul anti-covid-19). Ce e drept, luptele corp la corp implică contingente armate ceva mai reduse, decât la “războiul tigăilor gratis“, de exemplu, dar tot cu “poșeta” și “pumnii mei carte nu știe” se rezolvă conflictul primordialității.
După mai multe luni de așteptare, pentru o programare la vaccinare, am ajuns și la momentul în care am bifat rapel-ul ( a doua doză). Cum n-am avut noroc, momentul celei de-a doua doze a coincis cu singurul “tempo de bunăvoință maximă”, al autorităților competente, din Dâmbovița. Adică cel în care vaccinul (gratis de altfel) a devenit și “la liber” (1-3 mai vaccinare fără programare, pentru doritori, la centrul de vaccinare de la SJU Târgoviște).
Ce s-a întâmplat? Nimic deosebit. La centrul de vaccinare unde eram programat pentru rapel (singurul din cele 26 existente în Dâmbovița, în momentul de față, unde se face vaccinarea la liber, fără programare), lumea s-a îmbulzit…ca la “tigăi“.
În șirul de vreo 50 de persoane, ce la un moment dat, exact pe rampa de acces în incinta centrului de vaccinare, devenea o grămadă dezorganizată, în care distanța de protecție, de 1,5 metri, era doar un ideal din altă viață, și-au găsit loc, pentru că e gratis și la liber, de la programații la prima doză de vaccin și cei pentru rapel, la toți nerăbdătorii libertății iluzorii. De la doamne de vârsta a doua-a treia, ce sunt convins că au prins cozile la lapte, de dinainte de 1990, când lăsau sacoșa de rafie martor la coadă (n.m. cred ca ar fi lăsat și acum, dar nu mai aveau sticle, probabil), și până la domni ce respirau, prin toți porii, alcoolul consumat cu o zi înainte ( prima zi de Paște, la creștinii ortodocși) nimic nu lipsea din grămada dezorganizată, în care fiecare își exprima “democratic” dreptul de a fi primul.
Cum și în interiorul centrului de vaccinare, dacă aveai norocul să convingi pe cineva că trebuie să existe și un gram de ordine în haos, pentru a putea pătrunde în incintă, agomerația era identică, cu cea de la intrare, se poate spune că, în eventualitatea în care cineva a adus și covid-ul la vaccinat, erau asigurate toate condițiile ca să poți face cunoștință cu virusul înainte de a beneficia de cadoul vaccinului (anti-virus).
Chiar și în aceste condiții nu am abandonat gândul de a efectua totuși rapelul. Măcar oamenii din centrul de vaccinare (personalul medical) reușeau, cu greu ce e drept, să mai plaseze și câte o vorbă optimistă, în vacarmul creat de cei care “își cereau drepturile”. Mărturisesc că, la un moment dat, mă așteptam să aud și deja celebra strigare “Să se dea câte unul, ca să se ajungă la toată lumea.”
De data asta, “emoții” am avut doar până la ieșire, asta pentru că la capătul celălalt al centrului de vaccinare lumea părea ceva mai normală. Ce e drept nici foarte mulți oameni nu erau.
În rest, sănătate la toată lumea!
Și grijă când alegeți ce vreți, vaccinul sau covid-ul. Cu amândouă în “traistă” s-ar putea să nu fie o “afacere”.