Un “vaiet prelung” se aude prin toată clasa politică românească, ce pare că încearcă să înțeleagă unde a greșit. E doar o aparență. În realitate, cei mai mulți dintre ei, nu vor să înțeleagă că au greșit. Fundamental, pe alocuri. Au greșit când au crezut că politica lui “las-o mă că merge așa” va funcționa și la scrutinul din 6 decembrie, ce, dincolo de rezultate (mai mult sau mai puțin surprinzătoare, prin aducerea în prim-plan a unui nou actor politic, și ieșirea în decor a altora) , arată o realitate pe care mai toți (de politicieni vorbesc) se pare că vor să o ignore. O bună parte a românilor a ales să nu-i mai pese. Sătui de minciună și de promisiunile veșnic neonorate, votul din 6 decembrie reflectă, mai mult ca niciodată, eșecul lamentabil al clasei politice românești. Mai bine spus absenteismul ridicat, influențat, ce e drept, și de actualul context epidemiologic, ce a determinat mulți dintre români să aleagă propria persoană și să nu mai riște propria sănătate, doar în speranța unui iluzoriu (veșnic neîndeplinit) mâine mai bun.

A fost o întâmplare.

E doar consecința unei stări trecătoare.

Absenteismul de la urne, dar în bună măsură și votul acordat unora ce “nu există” (adică AUR), vine din neinformare.

Sunt tot atâtea afirmații și scuze, din ultimele zile, post 6 decembrie 2020, ce au fost aruncate în spațiul public pentru a estompa propriile neputințe, pe care actorii politici actuali ( de până mai ieri, de fapt) încearcă să le transforme într-o perdea de fum, cu pretenții de oratorie prețioasă, pentru a nu da răgaz cifrelor să fie așezate față în față și a reflecta…Adevărul.

Iată măcar o parte din el.

În 2019 la Alegerile Europarlamentare: Au votat, în total 9.352.472 de români (51,2%)

Tot în 2019, la alegerile prezidențiale, la care câștigătorul, Klaus Iohannis, a strâns mai multe voturi decât au fost în total la alegerile parlamentare din 2020, au votat 10.031.762 de români (55,7%)

În 2020 (condiții pandemice) la alegerile locale au votat: 8.414.953 de români (45,57%)

Tot în 2020, la alegerile parlamentare au votat: 6.058.625 de români (33,3%). Adică minimimul istoric, de după revoluția din 1989.

Poate nu s-a înțeles. De la alegerile prezidențiale din 2019 (maximul ultimilor doi ani, în materie de prezență la vot, adică aproximativ 10 milioane de voturi) și până la parlamentarele din 2020 ( aproximativ 6 milioane de voturi) este o diferență de 4 milioane de voturi. 4 milioane de români ce, din diferite motive, au ales să nu se mai prezinte la vot. Până și între alegerile din 2020, adică localele din 27 septembrie și parlamentarele din 6 decembrie, există o diferență de aproximativ 2,4 milioane de voturi. Adică tot atâția români ce au ales să nu mai voteze (era pandemie și în septembrie si în decembrie) pentru că s-au săturat. De voi!

AUR e doar conjunctural în ecuație (doar 541.000 de voturi, la nivel național, la scrutinul din 6 decembrie). Sunt milioane, 2-3-4 milioane, de români ce nu au mai vrut să voteze, acum. Erau milioane (mult mai puțini decât apare în numerele oficiale, cele 18 milioane de posibili votanți ) ce nu votau nici înainte. Și atunci? Mai puteți să vă uitați în oglindă și să spuneți că n-aveți nicio vină?

Întrebarea era retorică, evident. Sigur că puteți să vă uitați.

Când mulțimea tăcută e mai mare ca mulțimea vocală (indiferent ce variabile sunt introduse în ecuație) problema nu rămâne pe “silent” multă vreme. Și încă ceva, mulțimea tăcută nu reprezintă același lucru cu mulțimea vidă, pentru a putea fi ignorată. Nu la nesfârșit cel puțin.