A “plecat” un OM! Ivan Patzaichin vâslește în altă lume. Pagaia ruptă ne-a lăsat-o nouă

Ivan Patzaichin, s-a stins, în dimineața zilei de 5 septembrie 2021, într-un spital din București, după ce a suferit, timp de 3 luni, pe patul de spital, având o boală incurabilă.

Sursa foto- COSR

Scurt, sec și fără nimic deosebit, așa sună știrea ce anunță că o parte din România a murit. Pentru mulți din cei de astăzi, Ivan Patzaichin este doar un nume, necunoscut probabil, și nici nu ar avea de ce să fie altfel. Ivan a fost în primul rând un OM, care a tăcut. Care a vrut să facă și pentru care imposibilul nu a existat în vocabular. Lipoveanul, de la Mila 23, a lăsat Delta Dunării și unica șansă pe care i-o oferea destinul locului, la acea vreme, aceea de a fi pescar, în veacul al 6-lea din secolul XX, pentru a deveni sportiv. Pentru a fi primul din lume, în ceea ce face.

Ivan este unic nu pentru că a reușit să fie primul, pentru România, în mai multe rânduri chiar, ci pentru că a făcut-o întotdeauna în tăcere. Și după ce s-a retras din activitatea sportivă, Ivan Patzaichin a continuat să facă ceea ce știe, tot în tăcere. Orice lauri va fi primit, de-a lungul timpului, acceptându-i cu o modestie și o naturalețe ce îl fac să fi fost unic. Cu siguranță nu i-a plăcut să fie în lumina reflectorului. Toma Simionov, alături de care a câștigat două titluri olimpice , pentru România, a declarat ( conform gsp.ro) la auzul veștii plecării lui Ivan:

JO Moscova-1980

Doamne, ce om! Ce suflet! Niciodată nu se certa cu nimeni, când era vreo problemă, vreo discuție în contradictoriu, el pleca. Inima mi-e zdrobită. Nu pot să cred că Ivan nu mai e – Toma Simionov, coleg de canoe la JO 1980 și 1984

Ivan a fost omul care, la JO de la Munchen, în 1972, a concurat fără ca să aibă cu ce să vâslească, unicat în lume. A terminat ultimul cursa, dar a făcut contestație ( așa erau regulamentele la cea vreme, iar dacă vâsla se rupea , în primii 25 de metri, se relua cursa) și ulterior a avut șansa de concura în recalificări. Cu pagaia în mână a câștigat tot, recalificări, semifinale și finală (aur olimpic), dar dincolo de toate este singurul canotor din lume ce s-a încăpățânat să concureze, vreodată, cu un băț, în loc de vâslă. Pur și simplu nu a acceptat că există și posibilitatea de a ceda.

Ivan Patzaichin, a fost cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară, din 1968, 1972, 1980 și 1984, pentru România. Sigura sincopă, din cele 5 participări la JO, a fost în 1976 când, în finală, era atât de mult în fruntea cursei și a adversarilor încât s-a panicat, a crezut că a greșit ceva, i s-au blocat mușchii spatelui și a fost nevoit să abandoneze.

A dominat lumea canotajului mondial într-o vreme în care doar munca și efortul personal făceau diferența.

Sursa foto- COSR

Ivan a fost unicat și, probabil, că a luat cu el o lume întreagă, ce nu mai are șanse să repete. Lipoveanul de Mila 23, născut cu vâsla în mână , între oamenii Deltei, pe vremea când barca cu motor nu exista ca opțiune, a plecat aproape în tăcere.

O tăcere precum a statuii ce îl întruchipează, și care este amplasată în fața stadionului Dinamo din București. Ne-a lăsat nouă pagaia ruptă, ca să vâslim prin apele timpului. Ambiția și puterea de a “vâsli“, știind că și dacă ieși pe ultimul loc, mâine vei avea șansa să câștigi, într-o cursă cu condiții egale pentru toți, probabil că le-a luat cu el. Ele sunt parte din lumea care pleacă odată cu Ivan Patzaichin.

Drum bun, Ivan!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *