După ce am dat de pământ cu 2020, la trecerea dintre ani, și am alungat cum am știut mai bine anul ce a trecut, acum, la vreo 2 zile după euforia trecerii (revenirii) la vechile obiceiuri, poate ar fi bine să tragem adânc aer în piept ( dacă suntem siguri că nu am putea avea ceva probleme medicale) și să reflectăm puțin. Mai bine spus să vedem dacă am învățăt ceva, din anul ce a trecut. Ar fi ceva de învățat? Aceasta este , mai curând, întrebarea, la al cărei răspuns ar trebui să reflectăm.
China
Într-o lume aproape fără granițe, în care se circulă de la un capăt la altul al planetei în doar 24 de ore, prima lecție a anului 2020 a fost că globalizarea înseamnă, înainte de toate, faptul că siguranța enclavizată nu mai este decât o terorie fără suport. China, unul dintre statele acestei lumi ce încă restricționează libertatea de mișcare a cetățenilor proprii (au și de ce la 1,4 miliarde de locuitori) a cadorisit întreaga planetă cu un virus ce, în plan local, a produs mai puține pagube decât era anticipat. Pentru asta există și o explicație. Dincolo de teorii și, evident, de faptul că statul chinez nu este neapărat cel mai de încredere, atunci când vine vorba de prezentarea reală a unor date sensibile. Totuși, iată cam cum a evoluat epidemia noului coronavirus în China.
După o explozie de îmbolnăviri (decembrie 2019, cel mai probabil) în Wuhan se decide carantinarea unei zone cu milioane de locuitori (ianuarie 2020) o măsură fără precedent, Chiar și pentru China. Măsura surprinde pe toată lumea, iar pe la alte margini ale globului, toata lumea spune că este excesivă (în România, dar nu numai aici, experți precum Streinu Cercel spuneau că nu există nicio posibilitate ca problema din Wuhan să ajungă la noi).
Totuși. China impune măsurile și izolează comunități de milioane de oameni. Cifrele ( maximul de 12.000 de cazuri într-o singură zi) arată întregii lumi că deja fenomenul nu mai este unul local și foarte curând va fi exportat întregii planete (era deja exportat dar încă nu știau la vremea respectivă).
Nimeni nu s-a grăbit să aplice măsurile pe care China le-a luat.Wuhan a fost plasat în carantină pentru 76 de zile. Transportul public a fost suspendat. Ulterior întreaga provincie Hubei a suferit același tratament. Deschiderea școlilor după vacanța de iarnă a fost amânată.
În zeci de orașe din provincie a fost adoptat sistemul ca un singur membru al familiei să poată părăsi locuința ( o dată la 2 zile) pentru procurarea de bunuri.În câteva saptămâni chinezii au testat 9 milioane de locuitori din Wuhan, pentru a depista coronavirusul. În doar 8 zile au construit un spital, ce a fost umplut cu bolnavi (cei depistati). Alte câteva zeci de astfel de spitale au fost ulterior construite. China adoptă regula purtării obligatorii a măștii de protecție. După perioada de carantină rata de conformare la noua regulă (masca obligatorie) a fost imensă în rândul populației. A fost introdusă supravegherea cu drone, cei care nu purtau mască fiind avertizați vocal prin difuzoarele dronelor. Pacienții depistați pozitiv la testul pentru COVID-19 au fost transferați în așa numitele “Fangcang hospitals” (spitale construite special în această perioadă, pe stadioane, locuri publice înainte virane, etc-13.000 de paturi).Cei cu simptome severe au fost tratați în spitalele convenționale. Nu au fost lăsați acasă pentru a reduce riscul de îmbolnăvire si în rândul familiilor. În același timp, oricine a intrat pe teritoriul Chinei, din afara țării, a fost testat și carantinat, pentru a reduce riscul de a primi din import virusul. Conform unui calcul probabilistic doar în perioada 29 ianuarie-29 februarie, prin aceste măsuri, s-a prevenit infectarea a aproximativ 1-4 milioane de oameni si aproximativ 56.000 de decese.
În august deja, în Wuhan erau organizate evenimente sociale cu mii (zeci de mii de participanți deja- exemplu un pool party uriaș cu mii de oameni).
Între 17 aprilie 2020 si 1 ianuarie 2021 China nu mai raportat de cât 2 decese din cauza COVID-19 (de la 4632 la 4634 de cazuri)
Este absolut incredibil, nu-i așa? Cel mai probabil situația nu este chiar așa de “roz” dar, totuși, nu poate fi ingnorată această statistică. În momentul de față( 2 ianuarie 2021) cu alte cuvinte la un an de la debutul pandemiei, China este pe locul 82 la nivel internațional (număr de cazuri), cu doar 22 de cazuri înregistrate în ultimele 24 de ore. Ca și ordin de mărime, China (1,43 miliarde de locuitori) a testat 111 locuitori dintr-un milion (160 milioane de teste) în vreme ce România (loc 23 cu 626.000 de cazuri la activ) a testat 251 de locuitori dintr-un milion (4,8 milioane de teste). România are înregistrate 15.841 de decese, iar China, cu o populație de 75 de ori mai mare ca România (aproximativ) are doar 4634 de decese înregistrate. Raportul este similar și cu alte state, din Europa sau de pe continentul american.
În Wuhan anul nou a adus în stradă zeci de mii de oameni, zona fiind declarată liberă de coronavirus de câteva luni (niciun caz înregsitrat). În România sunt restricții (nu vrea nimeni să le respecte) iar pandemia este departe de a fi eradicată.
Asta indiferent de ceea ce ar crede unii sau alții. Fie că se vorbește despre trecerea deceselor la COVID-19 chiar și când nu era cazul sau de testarea pozitivă a unora sau altora chiar și când nu erau bolnavi.
China a testat în tot acest an cinci tipuri de vaccin (create pe plan local) si chiar îniante de Revelion a aprobat utilizarea pe scară largă a unui vaccin produs de (CNBG) Sinopharm China National Biotec Group. 15 milioane de chinezi au fost vaccinați doar în perioada de probă a vaccinurilor. Rata de accepatare a vaccinului în China este de peste 90% (încrederea în eficacitate a populatiei).
De ce nu importă vaccinurile dezvoltate în lumea occidentală sau SUA?./ De unde ar putea să ia 1,4 miliarde de doze de vaccin, ar putea fi răspunsul.
În condițiile în care vorbim de doar câteva sute de milioane de doze de vaccin pe care UE le-a antamat deja pentru proprii cetațeni, la fel și SUA, de la producătorii din Occident. Adică acele vaccinuri pe care multă lume (mai “informată”) din emisfera vestică, inclusiv România, le refuză apriori, pentru că nu sunt sigure. Oricum nu erau pentru toata lumea. Iar aici vorbim deja de o lecție pe care probabil că o vorm învăța abia în 2021.
Cea mai importantă “lecție” a lui 2020
Probabil că lecția cea mai importantă a anului 2020, fie că vrem să acceptăm acest lucru, fie că nu, este că Lumea nu va mai fi la fel. Indiferent de cât de mult “curaj” au unii, în spațiul rețelelor de socializare sau în plan fizic, arătând constant cum ei nu respectă nicio regulă și că, în consecință, fiindcă nu pățesc nimic, ergo –de fapt totul este doar o mascaradă fără de urmări pentru “curajoși”, Lumea nu are cum să mai fie la fel. Pentru nimeni.
Într-o lume dinamică, ce a învățăt să călătorească considerând asta un dat al firii, un drept imuabil, ce nu poate fi “alterat”, fiecare va încerca, post COVID-19, să jongleze cu drepturile universale, într-un spațiu ușor dihotomatic, precum cel al garantării dreptului universal de mișcare și cel al dreptului universal la siguranță (fizică și medicală). Fie că rezolvarea crizei covid 19 va fi una prin vaccinare, fie prin ignorarea unei probleme reale și acceptarea riscurilor, accesul în alte spații decât cel al identității locale, va fi posibilă doar în anumite condiții. “Vizele de călătorie” vor fi , de acum înainte, unele medicale (doar pentru cei vaccinați sau doar cei care prezintă garanții clare, de sănătate de fier). Este foarte probabil ca și local, angajații (ce vor fi nevoiți prin natura muncii lor să interactioneze cu mulți oameni), să fie nevoiți a prezenta garanții medicale de sănătate ( un fel de pașapoarte de vaccinare sau testare a existenței unor boli cu transmisibilitate ridicată la contactul interuman).
Criza lui 2020 nu poate fi rezolvată decât prin garanții solide, altfel 2020 va fi, de acum înainte, doar un an de început , într-o lume Altfel.
