Nu-i așa că, între câteva runde de proteste, schimbări de guvern, haos administrativ ( a se vedea doar nebunia, elocventa dealtfel, formularului 600) nimeni nu mai are timp să se mai gândească la ziua de poimâine?
Pentru români „poimâine” este unul în care, în mod cert, vor fi mai puțini. Nu e vorba despre sporul negativ de populație și nici de exodul fără precedent, către alte zări, o hemoragie socială ce a atins demult dimensiunea dezastrului. Ne-am obișnuit deja cu gândul că românii sunt pe cale de dispariție, în România. Cel puțin asta spun prognozele, care plasează „evenimentul” într-un viitor mult prea îndepărtat ca să ne stoarcă vreun gând de îngrijorare (celor mai mulți dintre noi).
Vom fi mai puțini începând de „mâine” pentru că „ieri” și „azi” ne-au arătat că atunci când, în România, te întreabă cineva nu cum ai făcut primul milion ( de euro, dolari) ci primele milioane, sau cum au făcut prietenii tăi primele milioane românului (n.m e o generalizare asumată) i se face brusc dor de alte meleaguri. Nu românești, desigur.Atât de dor încât rămâne acolo. O fi bine, o fi rău?
Doar o statistică, neexhaustivă
“Ieri”
Dinu Patriciu
– A înființat prima firmă privată românească, după 1989. Ceva cu arhitectură. A ajuns, așa se spunea la un moment dat, cel mai bogat român. A deținut Rompetrol (acționar majoritar), apoi a vândut acțiunile într-o tranzacție de aproape 2,7 miliarde de dolari. Un dosar de manipulare a pieței de capital, legat de această tranzacție, s-a încheiat cu condamnări pentru 11 persoane și vreo 46 de ani de pușcărie, în total. Început în 2006, procesul, în ceea ce îl privește pe Dinu Patriciu( pe numele căruia mai erau câteva dosare în lucru), se încheie în 2014 când inculpatul decedează puțin, la Londra, unde „zburase” de ceva vreme. A fost înmormântat la București (cimitirul Bellu). Nu l-a văzut nimeni, înmormântarea fiind extrem de „discretă”. Zvonuri au tot fost, că l-au mai văzut unii sau alții și după 2014. Zvonuri. Atât.
Gabriel „Puiu” Popoviciu
Ginerele fostului demnitar ceușist Ion Dincă a emigrat în SUA, în 1990. S-a întors, a făcut bani. Mulți bani. Anchetat într-un dosar în care este suspectat că a păgubit interesele publice cu suma de 3000 de milioane de dolari, sentința la găsit pe la Londra, și asta pentru că a vrut el, pentru că autoritățile române habar nu aveau că plecase din țară. S-a predat autorităților britanice. Cazul este în derulare.
Sebastian Ghiță
Unul, dacă nu cel mai, dintre cei mai de succes tineri afaceriști din România, după cum a fost denumit, este cercetat penal în mai multe dosare, fiind acuzat de spălare de bani, folosire de informații confidențiale, șantaj, mită, cumpărare de influență, conducere fără permis. I s-a stabilit o cauțiune de 13 milioane de euro. Deși avea interdicția de a părăsi țara, fuge în Serbia de unde, din aprilie 2017, când a fost reținut de poliția sârbă, și până în ianuarie 2018, cel puțin, nu „s-a reușit„ extrădarea sa. Nu pare că ar fi prea dornic să revină în România. Pentru a își demonstra nevinovăția, evident. Noi să fim sănătoși, alături de cei pe care Ghiță i-a împrumutat cu milioane de dolari, zeci de milioane, așa… din prietenie.
“Azi”
Alina Bica
Fostă șefă Anti Mafia, judecată în două dosare penale, unul alături de fostul ministru al economiei Adrian Videanu, cu legături cu Elena Udrea, speculate intens de presă, prin 2012, a plecat definitiv, se pare, în Costa Rica, unde, spune avocatul său, a ales să practice meseria de avocat. În spațiul public informațiile în legătură cu posibile atentate la viața sa, ba la Londra, ba în Spania, au fost foarte bine „prelucrate”. Concluzia: Alina Bica nu s-a prezentat la termenele din procesele sale, nici în decembrie 2017, nici în ianuarie 2018. Atâta pagubă. Până la urmă Costa Rica e pe la tropice, cald, plajă, România e departe și nici tratat de extrădare între cele două țări nu există.
Radu Mazăre
Patru mandate de primar al Constanței. Câteva dosare de corupție deschise pe numele său, în 2015, urmate de demisia din funcția de edil șef. Apoi, în decembrie 2017, pleacă în Madagascar, unde cere azil politic!!! Pe rol are mai multe dosare cu prejudicii imense, imputate de procurori, împotriva statului. Ce nu are, cel puțin momentan, este vreun gând să revină în România. Normal.
“Mâine”
Dragnea
Nu, nu Liviu Dragnea. Deocamdată. Ci fiul său, Dragnea Valentin Ștefan. Conform unor surse, acesta retrage sume mari de bani, din bănci, și le externalizează (aici). Este doar un amănunt insuficient, evident, pentru a emite o concluzie categorică. Pe de ală parte, fără dubii, firma Tel Drum, cu care Liviu Dragnea nu are nicio legătură ( așa spune șeful PSD), a făcut cerere de intrare în faliment, în data de 17.01.2018, la exact un an de când fusese declarată insolvența aceleiași firme. Tot fără legătură cu faptul că firma, care nu este a lui Liviu Dragnea, este anchetată pentru un prejudiciu din fonduri europene, de ordinul a zeci de milioane de euro, urmare a unei sesizări venite din partea OLAF. Atât. Deocamdată.
Tot evident, lista rămâne deschisă.
Concluzie
Chiar nu cred că mai este nevoie de încă o concluzie. Totuși.
Suspectați că au adus prejudicii statului și implicit conaționalilor lor, unii dintre români, dintre aceia la care mulți s-au închinat sau încă se „închină” cu ambele mâini, aleg varianta “câștigătoare”, spun ei.
„Sunteți proști, eu am plecat. PA-PA!”
Oare, chiar au dreptate?