Într-un sport, cum este voleiul, ce, în ultimii ani, cei ai pandemiei covid-19, interesul s-a prăbușit (nici înainte audiențele nu erau grozave) evenimentele, atunci când ele se întâmplă, au anvergura unor furtuni dintr-un pahar. Dramele sau “perfuziile” cu serotonină (hormonul fericirii) se consumă departe de ceea ce generic obișnuim să denumim ca publicul larg. În România, voleiul , cel feminin în mod special, trăiește doar local și cu multe, prea multe, grefe de import. Cu alte cuvinte, un sport aflat permanent la ATI, într-o încercare de resuscitare aproape perpetuă, dar “pe un tratament” pentru o altă “boală” decât cea reală.
În ultimele zile, la Mioveni, a avut loc Final Four-ul Cupei României (ediția 2021-2022), o competiție, ca de altfel toate competițiile interne ale voleiului feminin românesc, ce a fost influențată de o decizie de prin aprilie 2021. Atunci, FRVolei a luat decizia de a nu mai permite echipelor din România să evolueze în competițiile interne fără a avea în permanență doi jucători/ jucătoare de origine română în teren.
Este o decizie bună (n.m.- părere Valahia Media) din pespectiva faptului că, anterior acestei decizii ( din 2016), se ajunsese la situații absurde, în care, în campionatul românesc, să existe echipe ce să nu aibă nicio jucătoare de origine română în teren, pe parcursul unui meci întreg. Nu este vorba de îngrădirea dreptului la muncă, ci de viitorul în sine al unui sport, precum voleiul, ce, în România, risca să se transforme într-o afacere a banilor publici și nimic mai mult, fără șanse acordate viitorului ( tinerilor sportivi din România). (Despre subiect detalii și aici, Valahia Media- articol despre CSM Târgoviște, din aprilie 2021)
La Mioveni, în perioada 19-20 martie 2021, s-au întâlnit în Final Four-ul Cupei României la volei feminin, echipele ce dețin supremația în voleiul feminin românesc (Alba Blaj și CSM Târgoviște), favorite certe la câștigarea trofeului/ trofeelor voleiului românesc, în ultimii ani, alături de două outside-ere evidente, CSO Voluntari și Rapid București. Diferența o face, nu doar la acest turneu, nivelul investiției financiare, adică cât de mult este dispus clubul să plătească pentru “stranieri” (n.m.- cvasitotalitatea echipelor de volei, din România, au în spate doar administrații locale, din cauza că banii “din privat” lipsesc aproape cu desâvârșire, slaba audiență a acestui sport, ce nu mai este de multă vreme unul de masă, fiind principalul motiv pentru această stare de fapt). Toată acestă situație a făcut ca lupta pentru trofeele voleiului, în România, să rămână doar o bătalie a orgoliilor locale, ceea ce privează sportul românesc de perspectiva unei ridicări a nivelului acestui sport, în mod real, la nivel de reprezentare românescă în confruntările internaționale( rezultatele de la nivel de echipe naționale, unde “România nu există”, dovedind acest lucru).
Așa cum era de așteptat, după CSO Voluntari – CSM Volei Alba Blaj 1-3 și CSM Târgoviște -Rapid București 3-0 (25-16; 25-15; 25-21) , în semifinalele competiției, în Marea Finală au ajuns echipele din Blaj și Târgoviște (ce ocupă, în aceiași ordine, și primele locuri în actuala ediție de campionat).
În Marea Finală, Alba Blaj s-a impus cu 3-1, la seturi, după ce emoțiile meciului și ale câștigării unui nou trofeu, pentru ardelence, au fost doar în primul set ( pierdut de Alba Blaj, în prelungiri, scor 28-30).
Pentru ambele echipe, ce au participat în Finala Cupei României, bătălia pentru supremația internă va continua, în actualul sezon, în campionat. Pentru voleiul feminin românesc însă, bătălia se duce în altă parte, și în mod cert acest “altă parte” nu este nici la Blaj și nici la Târgoviște (mai ales), asta pentru că niciuna dintre echipe nu pare prea dornică să-ș schimbe paradigma de funcționare de acum- Bani mulți pentru jucătoare din import și prea puțin investit în viitor (copii și juniori).