Într-o lume, precum România anului 2024, în care orice gest este calculat și “cântărit”, pentru a i se da greutate politică, aproape nimic nu ar trebui să mai mire. În special într-un an precum 2024, adică unul cu greutate politică, așa se spune, aproape unică, din multe puncte de vedere. – au fost, vor fi, de fapt, patru runde de alegeri, locale, europarlamentare, prezidențiale și parlamentare, de aici și unicitatea – “un an ce va hotărî destinul României pentru 10 ani de acum înainte”, după cum, cu o gravitate exagerată, cel mai probabil, se tot afirmă.
Dincolo de valoarea de adevăr, sau nu, a celor expuse mai sus, o realitate, probabil una îngrijorătoare (n.m.– așa ar trebui să fie), este, de multe ori, trecută cu vederea. O ignorare ce, cu siguranță, nu poate avea efecte benefice. Nu pe termen lung, în tot cazul. Și anume aceea că, în multe locuri din țară, fenomenul autocratic cunoaște o recrudescență aproape incredibilă. Una dublată de o susținere (și) din partea unei categorii de public ce nu a cunoscut dictatura, nici măcar din poveștile părinților (n.m.– vezi sondajele de opinie care spun că aproape jumătate din adolescenți și tineri ar miza pe “binefacerile” unei dictaturi, în România, în detrimentul unui sistem democratic).
Cu un unic partid la butoanele administrativ-politice locale, se mai păstrează doar aparența actului democratic, ca un decor de fundal. Cu alte cuvinte, majorități ale unui unic partid, asigurate de scoruri de 80-90%, obținute electoral, e adevărat. Unele ce fac ca vocile, cele ce eventual ar avea ceva de obiectat, să fie reduse la tăcere, un lucru ce , nici practic, dar nici teoretic, nu aduce beneficii.
La Târgoviște, în Dâmbovița, este unul dintre aceste locuri. Social-democrații, PSD-ul local, dețin majoritatea absolută, politic-administrativ (primărie, consiliul local, conduceri ale instițuțiilor publice), au acces nelimitat, și necontrolat, practic, la resurse (cele financiare), ale sistemelor ce au grijă, teoretic, de banii tuturor (CATD, ADI Apă, ADI Salubritate, Spitalul Județean etc). În plus, prin intrarea la guvernare, s-a creat accesul și la resursele (financiare) mult mai mari, ale întregului stat.
Acestor sume adăugându-li-se și multe alte fonduri, din resurse locale (bani ce sunt, în fapt, ai tuturor, dar ce sunt folosiți pentru campanii de imagine politică, una “mascată” în spatele unor campanii de imagine așa zis administrativă, deci neutră politic).Aceste fonduri, ghidate către media, asigurând și embargo-ul pentru alți competitori politici, în același spațiu media, prin faptul că, acești “alți competitori politici“, nu ar avea resursa financiară necesară pentru a concura, la apariții, cu “tătucii” social-democrați, cei ce sunt finanțați (n.m.- legal, ce e drept), atât de generos, din fondurile publice.
Chiar și în aceste condiții, cele amintite anterior, încăpățânarea cu care fondurile sunt direcționate spre segmente media ce asigură expunere doar pentru PSD, făcând invizibilă, practic, orice altă idee, una emisă de, să spunem, altă entitate politică, diferită de PSD, este, în bună măsură, de neexplicat. Decât, poate, prin ignoranța celor ce asigură astfel de campanii de marketing (politic) sau prin faptul că sumele respective au o cu totul altă destinație finală, decât cea pentru care a fost anunțat că sunt folosite.
Pe lângă aceste amănunte, trebuie socotite și “micile învârteli” preelectorale, când tot social democrații sunt cei care umplu comisiile din secțiile de vot, dar și din Birourile Electorale de Circumscripție, fie că pe ecusoanele lor scrie PSD, PRO Romania, UDMR sau Uniunea Elenilor din România, totul pentru a supraveghea “desfășurarea democratică a procesului electoral”. Adică, dacă se poate, și uite că se poate, cei care numără voturile să aibă, în procent de măcar 80-90%, aceiași “afinitate politică”. Vorba unui candidat, acum pentru un post de deputat, în Dâmbovița, din urmă cu mai mulți ani, la finalul unui scrutin prezidențial: “ceilalți au fraudat mai mult”. Acum, probabil că se încearcă, doar, eliminarea, din sintagmă, a pronumelui demonstrativ“ceilalți”. Și nimic mai mult.
Foto: Panou informativ, cu privire la însemnele electorale ale candidaților la alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 (Prefectura Dâmbovița, octombrie 2024)
O concluzie simplă, și aparent logică, arată că ar mai fi loc, poate, doar într-o campanie outdoor, una în care orice idee, măcar vag opusă celor expuse de social-democrați, să aibă șanse a ajunge mai rapid la destinatar. Numai că, “outdoor”, legea limitează drastic expunerea electorală, în perioada campaniei electorale. Asta pentru ca spațiul public să nu mai fie invadat de publicitate electorală și pentru a salva salubritatea spațiului urban (în cazul de față), cum se întâmpla, invadarea adică, în “zorii”democrației românești, din anii `90 ai secolului trecut. Așa se spune / argumentează, cel puțin. La Târgoviște, argumentul acesta a adus următoarea situație
Foto: Document emis de Primăria Târgoviște, în data de 9 octombrie 2024
Doar 5 spații de afișaj electoral vor fi puse la dispoziția doritorilor (n.m.- partidele), pentru perioada campaniei electorale (1-30 noiembrie 2024), pentru alegerile parlamentare.
Foto: Spațiu de afișaj stradal, la Târgoviște, în octombrie 2024, similar celor 5 ce vor găzdui afișajul electoral de la Târgoviște, la final de an
La fel și pentru cele prezidențiale (aceleași spații, de fapt), fiind vorba de niște panouri duble, în fiecare din locațiile amintite în document. Mult, puțin? Mai degrabă extrem de puțin, iar asta doar dacă ar fi să comparăm cu alegerile locale din același an, 2024. Atunci au fost mult mai multe spații alocate, de către Primăria Târgoviște, pentru afișajul electoral (n.m.- 11 locuri pentru alegerile locale și alte 11 pentru alegerile europarlamentare).
Foto: Afișaj electoral din perioada campaniei pentru alegerile locale 2024, de la Târgoviște ( fotografie din luna mai 2024)
Probabil că acum, cu o conducere PSD, integrală, la Primăria Târgoviște, dar și fără o consultare a celorlalți competitori electorali (n.m.- cel puțin două confirmări în acest sens), social-democrații au decis că nu mai e nevoie de nicio campanie electorală, la Târgoviște, iar cele cinci panouri de afișaj (duble) sunt doar gestul minimal ce trebuia făcut, pentru a da aparența echitabiltății de șanse, dar și a democrației, la Târgoviște.
Un fenomen ce nu este nou, la Primăria Târgoviște, acesta manifestându-se și cu câteva luni în urmă (click aici, pe link, pentru detalii), la alegerile locale.
Foto: 10 mai 2024, primii la afișaj electoral, la Târgoviște, au fost-social democrații, prin Primăria Târgoviște, ce, ulterior, a interzis, măcar temporar, posibilitatea altora de a își posta propriile afișe electorale (n.m.- panourile erau închise cu cheia, iar posesorul de cheie nu a fost de găsit, o perioadă de timp).
Poate părea că amănuntele sunt minore și nesemnificative, în context general. Dar, oare, nu cumva tot întregul, până la urmă, este alcătuit doar din astfel de amănunte, unele aparent nesemnificative?
Au schimbat ei culorile din sigla universității (care este galben-albastru) in gri-albastru pentru a se potrivi pe fundalul rosu (specific PSD). Se incalca legislatia si nimeni nu le face nimic. Pentru ce va mai raciti gura?
Niciun partid nu e mai presus, sunt toti o apa si un pământ. Toti isi cauta propriul interes si fiecare are un “pret”.
Nu se va face nimic
Vă voi răspunde doar la întrebare, cea cu “răcitul gurii”: Pentru că, atâta timp cât nimeni nu va zice / face ceva, nu va exista nici măcar o șansă minimală ca ceva să se schimbe, iar întoarcerea la normalitate, măcar parțial, să mai poată fi sperată.
Mulțumiri pentru feed-back!