Dincolo de reproșuri și “credințe”, adevărul e că aproape nimeni nu știe ceva sigur, în toată povestea asta ce a bulversat întregul mapamond (de COVID 19 vorbesc, desigur). Pe de altă parte, a ignora faptul că, momentan cel puțin, cei mai mulți dintre cei ce dețin puterea de decizie au ales varianta tăcerii, în detrimentru unei comunicări, fie ea și deficitară, cu lacune, este ca și cum politica struțului (capul acoperit, de nisip eventual, ce nu mai permite să vezi, să auzi, să interacționezi cu lumea exerioară) a devenit singura “variantă câștigătoare“, în pariul asta cu viața, individual. Singura pe care am avut capacitatea să o găsim.
Evident că, pentru mulți dintre noi (de homo sapiens, la modul general, vorbesc) este cel mai confortabil a ignora și realități, dar și eventuale strigăte de ajutor (câte vor fi fiind). Asta pentru că, indiferent că ne place sau nu, omul, ființă sociala prin definiție și structură (ADN, evoluție ,etc) are tendița aproape irepresivă de a repudia, chiar a combate vehement, chiar și cu non argumente, ceea ce îi perturbă normalitatea cotidiană și stilul de viață. Libertatea existențială, cu alte cuvinte. Din această perspectivă, intruziunea în cotidianul individual și schimbările impuse în modul comportamental al individului (prin directive, legi, ordonanțe), de la nivel statal sau chiar suprastatal sunt de așteptat a fi nu doar ignorate, de segmente sociale destul de mari, ci chiar combătute violent (cel mai adesea prin violențe de limbaj, dar,câteodată, chiar și prin violențe fizice).
Este exact ce se întâmplă în momentul de față. Pandemia de coronavirus este, pe de o parte, negată, pe de altă parte, mulți dintre cei ce nu o neagă (din rațiuni ce țin de oportunitate politică si beneficiu personal, pe termen scurt) aleg doar să se conformeze unor norme (noile legi de conviețuire socială) dar, pe românște, “de ochii soacrei”. De fapt, cel mai elocvent este modul de raportare, în spațiul public, la norme. Dacă scrie că trebuie purtată obligatoriu o mască, spațiu închis, o purtăm doar atunci când știm că am putea intra într-un raport contondent cu legea și cei care o impun, și doar dacă eventual există riscul de a ne vedea cineva. Dacă legea spune că nu sunt permise adunări mai mari de 50 de persoane, ne oprim din “poză” la 49, dar nu mai respectăm niciun fel de distanțare fizică. Adică efecte exact 0. O demonstrație clară despre cât de mult ne interesează binele celui de lângă noi. De fapt, nu îi prea interesează. Din două motive. Fie nu cred în nimic (nu e vorba doar de COVID 19) din ceea ce le afectează modul de viață, considerat acceptabil, fie ignoranța personală, cu care s-au autoînzestrat, este ridicată la rang de virtute, numai bună de împărtășit si altora. Din acestă perspectivă (nu am să ofer exemple foto doar din considerente de decență statististică, pentru a nu omite pe cineva) spațiul public este inundat de “capturi” ale momentelor de aroganță publică, ale celor ce fie dețin puterea de decizie, fie aspiră la ea. Cum , din păcate, nenorocirile nu vin niciodată singure. Se întâmplă, și se va întâmpla și de acum înainte. Mai ales acolo unde vorbim de competiții electorale (state) ignorarea bunului simț și a minimului rațional (măcar o sinapsă conectată) devin literă de lege, iar disprețul profund, față de binele fizic al celui de lângă tine, ia locul oricărei măsuri de precauție. Evident vorbesc despre modul comportamental ar competitorilor electorali.
Exemplu România
Vedem, suntem bombardați vizual, de fapt, cu imagini în care întâlniri cu zeci de persoane, în spații închise, întruniri și evenimente organizate în spații deschise, dar la care participă zeci de persoane, dacă nu chiar sute sau mii, chiar și în locuri considerate potențial periculoase (multe cazuri de îmbolnaviri cu COVID 19), constituie un adevărat laitmotiv al exprimării publice de intenții. Este relativ ușor de identificat, cum, din dorința de a câștiga un vot în plus (teoretic), și de a păstra sau a ajunge la beneficiile personale, asigurate electoral, interacțiunile omului politic cu muritorii de rând, dar purtători de drept de vot, sunt “fără număr”. Se anunță că se merge din casă în casă, se convoacă tot felul de întruniri și concerte, pentru a marca tot felul de evenimente, mai mult sau mai puțin inventate ad-hoc. Se strâng semnături prin interacțiuni directe cu sute, poate mii, de persoane, etc. Asta în vreme ce, măcar statistic, epidemia de coronavirus tinde să scape de sub control. Neîncercând să conving pe nimeni de nimic, iată doar câteva date.
Medical dar nu numai
Penicilina, primul antibiotic descoperit de om, a permis tratarea bolilor provocate de răni sau a sifilisului, boli mortale până la descoperirea tratamentului. Ce a fost utilizat prima dată în 1942. Estimativ, a salvat peste 200 de milioane de vieți. Existența umană, din multe puncte de vedere, la momentul actual, nu ar fi posibilă fără antbiotice.Ce e drept, folosirea irațională a antibioticelor a dus la scăderea eficienței acestora (dar asta este o altă poveste).Anticorpii, acele particule pe care le posedă orice ființă vie, generate de sistemul imunitar,ajută la îndepărtarea substanțelor străine (viruși de exmplu). Depinde însă de viruși. Spre exemplu, la gripă, banala gripă, există tratament și vaccin (diferit în funcție de tulpina virusului,în fiecare an). Tratamentul este bazat pe antibiotice, iar vaccinul pe stimularea producerii de anticorpi, ce pot anihila virusul în momentul în care ajunge în organism. Fără pretenții medicale, pe scurt este doar prezentarea a ceea ce înseamnă un virus, un tratament și antibiotice.
COVID 19 este un coronavirus, un virus până la urmă, dar care nu este tratabil cu vaccinul pentru gripă, iar lipsa unui vaccin, momentan, cât și viralitatea și modul de transmitere (pe cale aeriană) îl fac atât de periculos,în sensul în care, cea mai mare temere este cea legată de colapsul sistemelor sanitare. Număr mare de bolnavi, chiar și cu forme ușoare de boală, și posibilitatea extrem de mare de transmitere, chiar și personalul medical ( ce își ia niște măsuri extreme de protecție) , supus unui contact cu pacienți numeroși, în mod constant, deci în contact și cu o încărcătură virală mare, poate duce la colapsul sistemelor medicale.
Toate, nu doar cele mai puțin înzestrate, cum, dacă vrem să privim adevărul în față, este cel din România (e doar un exemplu, pentru că sunt alții și mai “necăjiți” decât noi). Așa cum spuneam, deși există o rată mare de vindecare, nimeni nu știe exact cum se comportă acest virus. Sunt semnalate deja cazuri de reinfectări și există temerea ca după reinfectare boala să fie mai greu tratabilă. Anticorpii dezvoltați de sistemul imunitar, în lupta cu COVID 19, nu știe nimeni, deocamdată, cât sunt de activi. Este estimat că durează 2-3 luni, dar adevărul este că nu știe nimeni. Iar dacă știe cineva sigur nu a fost făcut public. Suprapunerea unei infecții cu coronavirus, peste cea cu o gripă obișnuită, oricât de ușoară, ar putea fi dramatică pentru corpul uman, ce practic nu ar mai ști ce anticorpi să producă. Sunt teorii și nu vreau să insist și nici să sperii pe nimeni. Revenind însă la cifre. La momentul actual:
Statistică la nivel mondial, 25 iulie: 16 milioane de cazuri(aproximativ),9,7 milioane de pacienți declarati vindecați (rată de mortalitate 6%). Comunitațile aglomerate si în special cele în care regulile de bun simț lipsesc aproape total (distanțare socială minimală și purtarea de mască) sunt cele mai afectate (detaliile aici). Pentru mai multă înțelegere urmăriți statisticile pentru Mexic (rata de mortalitate 15 %, cea mai mare din lume).
Pentru statistici Europa click aici.
În ceea ce privește România, nu ar fi foarte multe de spus. Mai jos, puteți regăsi un grafic al infectărilor (incidența răspândirii bolii, aferentă zilei de 24 iulie). Toate județele, din acestă fotografie, prezintă creșteri. Am subliniat doar județele ce au peste 3 cazuri/1000 de locuitori, rata de infectare considerata periculoasă și peste care se ia în considerare posibilitatea introducerii în carantină a unor localităti. Din păcate acest criteriu, aplicabil doar unei localitați, nu este prezentat în amănunt (în sensul în care UAT urile nu sunt evidențiate, cu număr de cazuri active).Totuși, un județ cu rată generală peste 3/1000 poate genera, cu siguranță, localitați cu multe cazuri. De asemenea tendința, subliniată cu roșu, în dreptul județului Dâmbovița, arată că, de la o zi la alta, și acest județ se apropie de limita periculoasă, deja avansând în clasament, în fiecare zi.
O altă statistică arată că, la nivelul de infectare actual, România ar putea avea peste 7000 de decese, la 1 noiembrie. Mult, puțin? N-are nicio importanță. Singurul criteriu ce funcționează, momentan, este cel al capacitații de cazare și tratare din spitale. Nu doar în România. Cât vor mai fi locuri (deja încep să fie probleme si se mută pacienți dintr-un spital în altul) nu se va agita nimeni.
Spre exemplu, o campanie electorală și organizarea de alegeri chiar și în condiții de risc maxim vor prevala, ca importanță (în rândurile decidenților de care aminteam), față de eventuala sănătate generală a populației (asta indiferent de afirmațiile oficial).
! Nu vorbim doar de o parte a spectrului politic, ci de cvasitotalitatea actorilor electorali. Calculul economic, până la urmă, este în contradicție aproape totală cu cel sanitar. Iar orice strigăt de ajutor va fi auzit doar în funcție de capacitatea de moment . Nu va dura, din păcate, foarte mult. La unii mai devreme decât la alții, nu va mai fi nimeni ce să stea să asculte. Primele semne au apărut deja. Depinde de fiecare să le vadă. Asta dacă nu ne închipuim cumva că HomoPoliticus s-a pregătit cumva ( nu doar declarativ) să acorde ajutor și să salveze pe toată lumea. Bănuiesc că n-am ajuns chiar acolo. Dar…mai știi.