Are nevoie Moș Crăciun de reclamă? Mai ales una plătită din bani publici? Se pare că răspunsul este: Da! Mai ales la Târgoviște, în Dâmbovița în general. Iar asta nu pentru că, aici, reticența față de cea mai frumoasă și cunoscută tradiție a lumii occidentale, una cu puternice rădăcini creștine, ar fi mai mare decât în alte părți și, în concluzie, ar fi nevoie de promovare. Nicidecum. Ci doar pentru că, aici, cineva are bani de dat. Evident că nu din buzunarul propriu, să nu înțelegem greșit, ci de la alții, adică din buzunarul comun, al așa numitelor fonduri publice.
Într-o trecere în revistă, pe scurt, lucrurile ar sta cam așa:
Foto: Rezultate finale ale alegerilor prezidențiale (24 noiembrie 2024), din Dâmbovița
Imediat ce au fost cunoscute rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale (în dimineața zilei de luni, 25 noiembrie 2024), unele ce (și) în Dâmbovița au venit ca o lovitură de baros, pentru un anumit segment al clasei politice (n.m. – click aici pentru o mai bună documentare a acestor rezultate), în Dâmbovița se făceau plăți pentru promovarea “orășelului lui Moș Crăciun, de la Târgoviște”.
Foto: “Orășelul lui Moș Crăciun”, Târgoviște 13 decembrie 2024
Asta pentru că, nu-i așa, viața merge întotdeauna înainte, indiferent de ce “cataclisme” se abat asupra noastră.
Nu, nu sunt foarte mulți bani, doar vreo 3000 de euro, dar nu suma este importantă, în acest caz, ci contextul.
Foto(documente): Contracte din SICAP, promovarea în media a evenimentului “Orașul lui Moș Crăciun” de la Târgoviște (contractele au valori cuprinse între 80 și 160 de euro)
În condițiile în care șocul prezidențialelor avea să ducă la o decizie fără precedent în România, respectiv anularea alegerilor, o decizie ce nici în acest moment nu este lămurită pe deplin (n.m. – ba din contră, am putea spune), dar și în condițiile în care clasa politică (cea veche, sintagmă cu care sunt catalogate, la “paușal”, mai multe partide) afirmă că a înțeles mesajul românilor, este important, așa am considerat, a arăta că, cel mai probabil, nu au înțeles nimic. Cel puțin până acum. Așa pare.
Foto: Se montează (n.m. – o structura metalică acoperită cu cetină) bradul din “Orășelul lui Moș Crăciun”, de la Târgoviște (27 noiembrie 2024)
Oficial se vorbește, sentențios, de provocările de ordin economic ce ne stau în față, de acum înainte, dar și de spiritul parcimonios, în ceea ce privește fondurile publice, unul ce ar trebui să devină regulă, măcar de acum înainte, în administrație, fie ea locală, ori centrală. În realitate, doar se vorbește despre așa ceva, pentru că așa cred ei, cei de la “butoane”, că este suficient, când, de fapt, se merge (ei, adică) înainte, tot conform principiilor aplicate și până acum: “Cheltuim tot, nu contează cum, că poate vin alții și atunci nu mai mai avem acces la resurse”.
Foto(documente): Contracte din SICAP, promovarea în media a evenimentului “Orașul lui Moș Crăciun” de la Târgoviște (contractele au valori cuprinse între 80 și 160 de euro)
La Târgoviște, prin intermediul teatrului “Tony Bulandra” (n.m.– instituție aflată în subordinea Primăriei Târgoviște), în data de 25 noiembrie, erau dați aproximativ 3000 de euro, către “presă”, pentru promovarea așa numitului eveniment “orășelul lui Moș Crăciun”.
Foto: Teatrul “Tony Bulandra” din Târgoviște, octombrie 2024
Adică o chestie ce o face (n.m.- organizarea) fiecare administrație locală, mai nou, în România. “Foarte bine!”, se spune. “E bine că le pasă!”, se aude cel mai adesea, în rândul celor ce obișnuiesc să urce pe piedestale nemeritate, ale unei glorii efemere, puterea politică. Indiferent de culoarea politică a Puterii, lăudătorii vor fi acolo, (co)interesați sau nu, gata de aplauze., de multe ori gratuite (în sensul de nemeritate).
Foto: Condiții impuse de Teatrul “Tony Bulandra” din Târgoviște, pentru contractul de promovare a evenimentului “Orășelul lui Moș Crăciun”; Sursa foto: Captură document SICAP
S-ar putea să nu fie chiar așa de bine.
De ce?
Foto(documente): Contracte din SICAP, promovarea în media a evenimentului “Orașul lui Moș Crăciun” de la Târgoviște (contractele au valori cuprinse între 80 și 160 de euro)
Păi, mai întâi pentru că gestul este un obicei generalizat, în care, prin intermediul acțiunilor cu un caracter administrativ (bani publici), sunt plătite (n.m.- nu, nu este trecut în contract așa ceva) și altele. În al doilea rând, pentru că una este când faci o reclamă “targhetat”, având justificări de ordin economic și obiective bine stabilite, pentru gest (calcule de tip cost-beneficiu, spre exemplu), și alta când aloci bani, fără criterii, către 29 de entități, media se spune, unele dintre acestea fiind cu vizibilitate zero în spațiul public (documentat asta), deci fără a putea spera vreodată că sumele cheltuite și-ar atinge, măcar parțial, scopul, cel (și) declarat în documente.
Sunt entități, în cazul amintit anterior, între cele 29, ce nici măcar nu se revendică a face parte din spațiul media, dar, totuși, sunt plătite ca atare, aplicând, probabil, criteriul “și ei sunt ai noștrii” (n.m. – toate cele 29 de contracte amintite pot fi regăsite în acest articol, așa cum apar ele înregistrate în SICAP, sistemul electronic de achiziții publice, cu sume de “mizerie”, ce e drept, de 80 sau 160 de euro, dar, nu mai puțin adevărat, date aproape degeaba).
Ce atâta pagubă?
Se spune că sumele sunt insignifiante (cei 3000 de euro) în tabloul general al fondurilor publice și al cheltuielilor, multe nejustificate, din aceste bugete. Corect! Dar tocmai aici este și problema. Exemplul anterior este doar o “picătură într-un ocean”, cel al cheltuielilor așa denumite administrative, făcute pentru “bunul mers al lucrurilor”.
În plus, modul de alocare, doar pentru unii, în vreme ce se încercă a se acredita ideea că mediatizarea a fost făcută prin toate mijloacele, pentru un eveniment al întregii comunității, apelând, deci, la toate canalele de comunicare, nu stă în picioare. Este mai degrabă un contrargument al ideii acesteia, iar asta pentru motivul simplu că nu s-a întâmplat așa.
Ne mai vorbind de faptul că disiparea unor resurse, din bugetele publice, în condiții de anunțată restriște economică, una ce va să vină, dovedește că unii vorbesc doar ca să spună ce vor ceilalți să audă. Și, de fapt, procedează exact contrar a ceea ce declară.
Să nu uităm, au spus și că au învățat ceva din mesajele primite, în recentele scrutine electorale. Să nu avem dubii, n-au învățat nimic.
Pare că doar se pregătesc să-ți mai spună ceea ce vrei să auzi, în vreme ce ei fac ce știu mai bine. Iar exemplul anterior este grăitor în acest sens. În rest, el în sine, adică gestul cu cei 3000 de euro risipiți, nu are o greutate foarte mare, în economia generală, a comunității. Modul de operare, însă, are. Este chiar capital, iar aceasta este și rațiunea acestei devoalări a unei stări de fapt pe care, să recunoaștem, nu se înghesuie mai nimeni să o arate.