În urmă cu mai bine de un an plecam la drum (n.r. noi, Valahia Media) începând cu, așa cum am considerat atunci (dar și acum), cel mai important “pas”, abordând, oarecum, in extenso, subiectul educație, încercând, poate inutil, să tragem mai multe semnale de alarmă pe care, din păcate, am constatat că nu le aude aproape nimeni.
Cum status qou-ul nu s-a modificat foarte mult, am decis să reluăm câteva dintre statisticile (completate doar cu câteva date din 2018), comentariile și concluziile cuprinse într-o serie de două articole (aici și aici) din iulie 2017, acum, în 2018, chiar la debut de an școlar. De ce? Probabil pentru că realitatea este, de cele mai multe ori, chiar mai tristă decât statistica, iar perspectivele însănătoșirii unui sistem, precum cel educațional românesc, sunt…
De la învățați,învățați, învățați la țara te vrea prost (2017)
“Iată care sunt procentele promovabilităţii ultimilor ani, în ceea ce priveşte examenul de Bacalaureat.
- 2011: 45,7%
- 2012: 44,1%
- 2013: 56,4%
- 2014: 60,7%(161.682 înscriși)
- 2015: 67,9% (înscriși 168.945)
- 2016: 67,1% (înscrisi 129.395)
- 2017: 71,4% ( înscriși aprox. 135.000)
- 2018:69,7% (înscriși 136.866)
Impresionant, nu-i asa? Haideţi să mai analizam ceva.Mai jos, puteti vedea o hartă, unde culorile reprezinta rate de promovabilitate din aceaişi marjă procentuală, pentru fiecare culoare. Roşul reprezintă zonele ‘triste’, sudul Munteniei (Giurgiu, Teleorman) o parte din Oltenia si Harghita.Apoi, trecând prin diferite nuanţe de galben şi portocaliu, se ajunge la verde, culoare cu care au fost cadorisite judeţele cele mai performante. In jurul arcului carpatic.
Nu insist, se poate vedea pe hartă.Doar o singură concluzie. Statistic, zonele ramân posesoare ale aceleiaşi culori, de la un an la altul, ceea ce înseamnă că trendul rămâne acelaşi,cu consecinţe,am să explic, ce au acutizat o stare de fapt.Trecând la un alt capitol, unul intrisec legat de subiectul anterior, am să vă mai prezint câteva date. Promovabilitatea la examenul de evaluare naţională (finalul clasei a opta) este aproape constantă, variind între 70 şi 80%, între 2013 şi 2017, de exemplu. 79,3%, cea mai mare, din perioada amintită anterior, fiind în 2015. Dar, haideţi să urmărim şi mai atent. În 2012, primul an în care au fost introduse camere video de supraveghere, la acest examen, procentul promovabilităţii a fost de, atenţie, 66,12%. Ulterior anului 2012, sistemul a fost păstrat, dar doar după multe războaie pro şi contra, în special în lumea politică. A nu se uita că 2012 a fost an electoral. Rezultatele?
- 2013 – 75,89%,
- 2014 – 71,12%
- 2015 – 79,3%
- 2016 – 75,10%
- 2017 – 77%
- 2018- 73,5%
Cu două posibilităţi, fie în 2012 a fost, iertat să-mi fie dacă jignesc orgolii sensibile, vorba de o generaţie populată de idioţi, ce, în faţa jandarmului (camerele de supraveghere), a clacat definitiv, fie, ulterior, chiar şi cu supraveghere video, subiectele, sensibil mai uşoare şi mai puţin relevante, ca evaluare, au făcut ca procentele promovabilităţii să crească spectaculos. Sunt convins că este vorba de a doua variantă. De fapt, acesta este şi motivul pentru care am afirmat iniţial că atât Bacalaureatul, unde s-a întâmplat acelaşi lucru, cât şi examenul de evaluare naţională nu sunt, de fapt, decât instrumente de prostit statistic. Instrumentele de prostit programatic sunt mai multe, de la lipsa de finanţare din Educaţie ( 2,99% din PIB, ultimul loc în Europa Comunitară) , sistematica descurajare a dascălilor de a încerca să-şi urmeze vocaţia şi până la pauperizarea unor segmente importante din societatea românească, din ultimele decenii, ce a dus implicit la abandonul “de facto” al minorilor, ai căror cei 5,6, 7 ani de acasă s-au transformat în ani de educaţie a străzii, în multe cazuri. ”
De la învățați,învățați, învățați la țara te vrea prost (2017)(II)
“Uitaţi încă o hartă, unde sunt redate mediile de 10, tot de la Bacaraureat 2017. Nu comentez mai mult decât atât. Analizaţi aceaiaşi zonă de care vorbeam anterior, Teleorman – Giurgiu. (foto 2-note de 10 Bacalaureat 2017, foto 3– note peste 5, evaluare națională 2018)
Foto 2
Dar, ca să revenim la cifre. INSSE (Institul Naţional de statistică), într-un comunicat de presă, de prin iunie 2016, (AICI) spune mai multe lucruri interesante. În paranteză fie spus, nu sunt un mare fan al statisticilor întocmite de autorităţile statului. De ce? S-au prins de prea multă vreme că o statistică făcută ca la „carte” anulează dubii şi întrebări, şi nu mai strică somnul “bizonilor”.În lipsă de alte date însă, chiar şi cu suspiciunile de rigoare, INSSE-ul are totuşi atu-ul că deţine capacitatea de a pune cap la cap informaţiile, mai bine decât altcineva.
Aşadar, în anul şcolar 2014-2015, au absolvit învăţământul gimnazial
185.100 de elevi, iar mai departe, conform rezultatelor de la evaluarea naţională, la liceu, au mai ajuns vreo 125.000 de elevi. 60.000 de viitori şomeri ai Romaniei, sau analfabeţi funcţionali ai Europei, s-au mulţumit cu cele 8 clase. De fapt, doar 26.500, restul s-au prezentat la examenul de capacitate, dar l-au ratat cu felicitări. Felicitări pentru încercare, bineînţeles.
Tot în acelaşi comunicat, INSSE-ul ne mai spune că vreo 189.000 de elevi au reuşit, în anul şcolar 2014-2015, să ajungă la limanul celor 12 clase. Foarte frumos. Rezultatul Bacalaureatului, din acelaşi an 2015, ne spune că, din cei aproximativ 169.000 de înscrişi, doar vreo 115.000 au reuşit să promoveze examenul maturităţii.La un calcul simplu (n.m. 189.000 minus 115.000) rezultă aproximativ 74.000 de potenţiali şomeri, asistaţi social sau mici “afacerişti”, europeni ce e drept, dar într-o Europă ce nu va rata nicio ocazie să le arate că nu ii vrea şi că prea puţin îi pasă de ei, chiar dacă nu pregetă să le vândă iluzii.
Nimeni nu vrea analfabeţi funcţionali, dar asta o vor descoperi doar pe propria piele. Pentru a nu fi acuzat radicalim statistic, nu că ar avea vreo importanţă, nu cred că toţi cei 74.000, de care aminteam mai sus, se încadrează în categorie. Unii au avut ghinion, alţii au ales filiere profesionale, iar unii poate vor mai fi încercat, şi eventual reuşit între timp, să treacă de examenul maturităţii. Nu asta era ideea. De fapt, fie şi reducând la jumătate aceste sume, care se repetă anual ( în articol am folosit doar exemplul anului şcolar 2014-2015) sunt zeci de mii anual. Nici asta nu ar fi o problema, dacă în celălat talger al balanţei ar atârna ceva consistent, pentru echilibru măcar. Dar, cu un număr din ce în ce mai mic, de elevi, ulterior absolvenţi de studii liceale şi mai apoi cu studii universitare (n.m o altă poveste unde statistica reprezintă doar un fel de narcoterapie) balanţa socială tinde către dezechilibre demne de preistoria umanităţii.
Idealul unei populaţii educate, sau înalt educate ( în jurul procentului de 50 %, măcar) cum ar fi Japonia, Canada şi mai nou Finlanda ( Rusia e pe primul loc cu un procent de 53%, dar cine mai crede în Rusia şi statisticienii ei) rămâne doar o poveste de adormit copii. Orice analiză, chiar şi elementară, pentru România, ne poate demonstra că, procentual ,
ne îndreptăm către momentul în care educaţia precară,
instinctul ghidat informaţional, de către cei puţini “aleşi”,
oportunismul şi refuzul analizei informaţiei
(cultivat vreme de decenii, iată, prin descurajarea dobândirii unei educaţii elementare)
vor cântări hotărâtor în înclinarea balanţei către, chiar dacă doare foarte tare, DOMNIA PROSTIEI.”
2018
Asta spuneam în urmă cu un an. Acum, la debut de an școlar 2018-2019, am reluat fragmente din articolele publicate în urmă cu un an, doar pentru a sublinia că pașii făcuți înainte (salarizarea dascălilor în special) nu schimbă fundamental situația. Învățământul, educația sunt privite tot ca o “Cenușăreasă” a bugetelor, iar în lista de priorități își găsesc loc la și altele. Asta în vreme ce statisticile (cele reale) ne arată, în continuare, că suntem foarte departe chiar și de nivelul minim al decenței europene.
*Fografia ce ilustrează acest articol reprezintă, parțial, coperta albumului “Țara de te vrea prost” al trupei românești “Sarmalele Reci”