A stabili o măsura coerentă, în România, în actualul context epidemiologic universal, dar și politic românesc, este de-a dreptul o utopie. Bântuiți doar de gândul alegerilor și cocoțăți pe o idee cu potențial electoral, politicienii români și-au uitat cu totul și locul, și menirea și, într-o sarabandă de decizii contradictorii (și opțiuni politice), ce se bat cap în cap, au condamnat, încă o dată, pe toată lumea. De doar câteva zile întreg spațiul conversației (vorba vine) politicianiste este confiscat de de dihotomia ” a deschide sau nu, piețele agroalimentare, la interior”.

După ce PNL-ul, printr-o decizie mai degrabă disperată și luată pe picior (fără a lua în calcul mai nimic, în afară de păreri), a decis că piețele agroalimentare se închid și pot funcționa doar în aer liber ( pentru că, la interior, există posibilitatea răspândirii acelerate a noului coronvirus) a urmat, normal probabil, declanșarea unui jihad al declarațiilor. Motivul, evident, pentru cine are măcar câteva conexiuni neuronale, nu îl reprezintă neapărat grija față de binele comun (în cazul de față micii producători agricoli, din România, pe umărul cărora s-au grabit toți să plângă cu lacrimi de crocodil), ci doar campania electorală pentru “parlamentare”.

Pe rând, de la stânga la dreapta spectrului politic, după ce au simțit mirosul de sânge electoral, sau repezit toți în jugulara liberală, sperând să rupă măcar câteva procente din scorul PNL-ului (creditat, totuși, cu cel mai mare scor, în sondajele prelectorale). Spațiul virtual, în special, dar nu numai, a fost inundat de mesaje, de la cele lacrimogene (“gândiți-vă și la soarta truditorilor pământului, ce nu au altă posibilitate să-și câștige existența“), până la cele de tip mafiot (“e ultima decizie pe care ați luat-o, vine sfârșitul!”). Că liberalii, Ludovic Orban în special ( ca șef al Guvernului, de jure, pentru că de facto decizia finală nu îi apartine lui ci… Cotroceniului) nu au anticipat valul de revoltă, al tuturor politrucilor, revărsat prin toate canalele de comunicare, este cât se poate de evident. Cum la fel de evident este că PNL-ul, Guvernul, este vinovat că nu a știut (poate nu a vrut) să comunice motivul real al acestei măsuri.

Pur și simplu s-a ajuns în momentul în care se fac alegeri. Cine supraviețuiește și cine nu. În cazul de față doar economic. O limitare a pagubelor cum ar veni. De ce am ajuns în momentul ăsta?
Păi, să ne amintim.

Când România se confrunta doar cu câteva zeci de cazuri de îmbolnăvire zilnic (primăvara 2020) și s-a decis declanșarea stării de urgență, pentru a limita răspândirii epidemiei (ce era cât se poate de evidentă), mai întâi toate vuvuzelele roșii, PSD-ALDE, au ieșit să conteste existența virusului, iar apoi nu doar măsura ci și amenzile date, pentru nerespectarea măsurilor sanitare excepționale. S-a ajuns la o struțo-cămilă a măsurilor, un compromis ce nu a rezolvat nimic. Nici carantină (lockdown), nici măsuri coercitive (amenzile anulate în instanțe) , nici o funcționare fără restricții a statului (economiei), dar liber la răspândirea virusului, peste tot, cu consecințe ce sunt decontate acum (toamna 2020), mai ales după un rând de alegeri ( localele din 27 septembrie), în care sute de mii de români (fie în precampania door to door, fie în timpul scrutinului <oamenii din secțiile de votare>) au interacționat cu alte mii de români, fiecare posibil purtător al unui virus despre care nu se știe mare lucru. S-a ajuns la momentul în care (octombrie 2020) România a ajuns la 10.000 de cazuri zilnic și cel puțin o jumătate de țară transformată în front de luptă sanitară.

Un sistem medical sufocat, atât la propriu cât și la figurat, în care deja (nu e cazul de speranțe, probabil deșarte) se decide cine supraviețuiește și cine nu (pentru cei sceptici -urmăriți situatia pacienților ce au nevoie de ATI și care nu mai au unde să fie transferați).

În aceste condiții, Hotărârea de Guvern, prin care România intră într-o carantină parțială, din 9 noiembrie ( un compromis ce ar trebui asumat de liberali, ce nu au adoptat măsuri mai dure , de prevenire a răspândirii noului coronavirus, doar pentru a putea juca și cartea alegerilor parlamentare), nu este decât încă un glonț în piciorul șchiop, pe care clasa politică românescă îl trage după ea de decenii bune. E doar o metaforă, dar care cred că se potrivește cel mai bine, în cazul de față liberalilor.
În altă ordine de idei, câinii roșii (nicio legătură cu simboluluri similare din fotbalul românesc) ai democrației românești s-au repezit să ne spună/muște că e o prostie ce a făcut Guvernul și că trebuie să fie… ca și până acum.
PSD mută electoral, astfel că, astăzi, 10 noiembrie:

Disputa legată de închiderea piețelor se mută în Parlament. Asta pentru că PSD vrea să întroducă un amendament prin care piețele din spații închise să rămână deschise în starea de alertă. Modificarea aparține lui Marcel Ciolacu, șeful PSD, și lui Daniel Zamfir, senator PSD. “Pe durata stării de alertă, piețele agroalimentare în spații inchise, târgurile, bâlciurile, piețele mixte și volante, talciocurile, iși vor putea continua activitatea, cu respectarea restricțiilor referitoare la distanțarea socială și a măsurilor de protecție sanitară”, este amendamentul depus de liderul PSD Marcel Ciolacu si senatorul PSD Daniel Zamfir.
Sursa Realitatea.net
Update: Legea a fost votată de Parlament (PSD și Pro România) în vreme ce PNL și USR s-au abținut la vot. Legea este trimisă spre promulgare către Klaus Iohannis(10 nov.2020)


În fapt, după ce în mai toate orașele mari ale țării au fost adevărate răscoale ale comercianților (cei mai mulți dintre răsculați nefiind însă producătorii agricoli) , în “marea înțelepciune” a unor politruci, alții decât cei, la fel de “înțelepți”, ce au luat măsura inițială, s-a decis că decât să supraviețuiască doar unii, mai bine să moară toți. E vorba de supraviețuire economică (în care cei care erau închiși, comercianți ce aveau mici șanse de a ieși din iarnă cu veniturile de până acum cel puțin) și de moartea, chiar fizică, nu doar în sens figurat (a celor ce, fără nicio măsură de prevenire a răspândirii epidemiei, au toate șansele să ajungă în spital/Adică acel spital românesc unde NU MAI EXISTĂ LOCURI PENTRU TRATAREA BOLNAVILOR CU COVID 19, cei aflați în stare gravă, ce au nevoie de ATI).

Pentru conformitate- sunt 1076 de cazuri la ATI, în 9 noiembrie. În septembrie România avea 1050 de paturi ATI (dedicate COVID-19), iar promisiunile erau de creștere a capacitații de cazare ( până la 2000 de locuri). Nimeni nu vorbea însă și de medicii și asistentele ce ar trebui să existe fizic , în primul rând, pentru ca noua capacitatea de la ATI să fie și funcțională. Calculele le face fiecare. În față realitații medicale, însă, încă o dată, politicul din România abandoneaza decența și preferă impostura, compromisul și, până la urmă, minciuna frumos ambalată.
Nu e nicio problemă! Ei vă iau și noi vă dăm. Să nu uitați să ne votați !
P.S.
Să nu uitați, însă, să întrebați și ce v-au dat și ce v-au luat. Fiecare în parte. S-ar putea să fie vorba de lucruri diferite. “O să fie bine, pentru toți”/ Ei, aș!

1 Reply to “Țara lui “nimic nu e sigur”. Nicio șansă de supraviețuire. Piețele se redeschid la interior… că așa decid politicienii”