Captivi între promisiunile de mai bine, ce curg din toate părțile, cei de la Chindia Târgoviște reușesc contraperformanță după contraperformanță. Dâmbovițenii s-au instalat “confortabil” pe ultimul loc al clasamentului ( doar 2 puncte după 8 etape, în fapt după doar 7 meciuri disputate, de dâmbovițeni). Că așa-i în sport, adică cineva trebuie să ocupe și ultimul loc al clasamentului. Ultima ispravă a celor de la Chindia (n.m.– meciul din 31 august contra celor de la Petrolul Ploiești, un meci în care, la Ploiești, Chindia a avut calitate de gazdă), adică o partidă când, din nou, echipa a jucat bine, doar de la mijloc în sus, aduce echipa dâmbovițeană în postura deloc de dorit de “lider” autoritar pe ultima poziție ( Mioveniul, după etapa a 8-a, a strâns deja 3 puncte, deci nu mai împarte locul de “lanternă roșie” cu Chindia, ce a rămas cu doar două “grăunțe” în desagă).
Deși poate părea imposibil, există și o veste mai rea, pentru fanii celor de la Chindia. La echipa dâmbovițeană, obișnuința cu eșecul este, deja, atât de mare, în momentul de față, încât nu mai sensiblizează pe nimeni, niciun eșec sau nerealizare, iar o eventuală și foarte posibilă retrogradare (n.m.- poate chiar desființare a echipei. S-au mai văzut cazuri, chiar în Dâmbovița) este privită cu o detașare imposibil de explicat, pentru cei din afara “sistemului”.
Meci de meci oricine vrea să ne dea gol ne dă. Dacă nu greșește unul, greșesc ceilalți doi. Am început extrem de prost, am fost conduși cu 2-0, am avut o reacție în repriza a doua. Problemele personale ne-au costat. Și valoarea individuală, poate nu e întâmplător faptul că mulți dintre băieții de aici sunt refuzați de alte echipe. Încă încercăm să facem transferuri, doar încercăm. Ne afundăm din ce în ce mai mult. Eu sunt de vină că nu reușesc să pricep ABC -ul fotbalului. Pe faza ofensivă suntem ok. Nu știu cum putem să reușim să ieșim din această stare.(…) Meciurile viitoare vom înscrie 3 goluri dar vom lua 4, sunt sigur de asta. Meci de meci le pare rău, eu ce să fac? Au făcut ceva ca să le pară rău. Poate ei nu pot mai mult. De 4 meciuri luăm câte 3 goluri pe meci. Dacă aș putea în momentul de față aș cere 10 transferuri. (…) Nu renunț în ruptul capului. Faptul că sunt mai critic nu înseamnă că renunț. Decizia e a conducătorilor clubului, dar eu nu renunț.
Adrian Mihalcea, după Chindia-Petrolul 2-3
”
Antrenorul echipei, Adrian Mihalcea, explică tuturor că el n-are nicio vină, vinovați sunt jucătorii și mai ales cei care nu i-au adus ce jucători a vrut (n.m.– mă gândesc ca Mesi sau CR7 erau puțin ocupați și nu au putut ajunge la Chindia, nu că nu și-ar fi dorit să ajungă ca să lucreze cu vestitul Mihalcea sau cu marele agent/ director tehnic/ samsar de jucători Paraschiv, parașutat la clubul dâmbovițean tot în acestă vară plină de “realizări” la Chindia). Despre demisie nici nu poate fi vorba, ne spune chiar Mihalcea ( vezi mai sus declarație)
Conducerea clubului târgoviștean, ce a mai rămas din ea, după “implicarea substanțială a patronatului” din această vară (adică CJD și Primăria Târgoviște), nu dă niciun semn că ar fi vreo problemă, iar actuala situație este privită cu detașare (cel puțin aparen). Deocamdată nimeni nu pleacă, de venit însă tot vin oameni în club, chiar și în afară de jucători. Timpul trece, leafa merge și matineul e aproape. Nu-i bai, după retrogradare e numai bine, că avem timp să terminăm stadionul, până la proxima promovare în prima ligă. 20 de ani sunt suficienți, cum s-a întâmplat la precedentul eveniment de acest fel din fotbalul dâmbovițean.
După trei sezoane și jumătate de prima ligă, mulți dintre suporterii fotbalului dâmbovițean au ajuns să se gândească, din ce în ce mai serios, că nu vor ajunge să-și vadă favoriții evoluând într-un meci de primă divizie, la Târgoviște. Pentru cei care se întreabă ce are Ploieștiul și nu are Târgoviștea, sau invers, acesta poate fi un răspuns, dincolo de multe altele, evident. Fanii Petrolului și ai fotbalului ploieștean au și au avut un “acasă”. La Târgoviște, deocamdată, fanii au avut doar promisiuni de “acasă”, iar asta nu se schimbă, indiferent de ce se întâmplă de acum înainte.