“Punem stop dezmățului din bani publici”, “asigurăm stabilitatea financiară a țării“, “România nu mai poate să funcționeze în deficit excesiv”, “echitate socială, echitate socială…dreptate pentru popor“, clamează (uneori cu mulți “decibeli”, chiar și virtuali) ,mai toate “oficialele” și “oficinele” de partid și de stat (n.m.- vorba vine), de aproape 24 de ore.
Desigur că, sloganurile amintite anterior, vizează introducerea, pe înțelesul tuturor, așa numitului proiect de lege “privind unele măsuri fiscal bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare
a României pe termen lung“, un proiect asupra căruia cabinetul Ciolacu urmează să își asume responsabilitatea, în fața Parlamentului ( N.m.– cu alte cuvinte, ori îl votați și devine lege, ori nu-l votați, și vă las de izbeliște, eu, Ciolacu, și PSD-ul). În vreo 82 de pagini, legea prevede impozit pe cifra de afaceri, impozit suplimentar de 1% pentru instituţiile de credit, eliminarea unor facilităţi pentru angajaţii din IT şi construcţii, reducerea numărului total de funcţii de conducere, la stat, condiţionează acordarea voucherelor de vacanţă de nivelul salariului, limitează nivelul sporurilor. De asemenea, majorează acciza la alcool şi tutun şi instituie impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare (în mare). Una peste alta, mediul privat este pus la încercare, încă o dată. Cu niște dări mai mari, unele ce, ca de atâtea alte ori, se vor resimți și în buzunarele consumatorilor finali, de la stat sau particulari.
Foto: Marcel Ciolacu, premierul României, septembrie 2023
Un fel de “dreptate până la capăt”, un alt slogan al coaliției PNL-PSD, din alte vremuri, unul ce a rămas, evident, doar…un slogan și nimic mai mult. Amestecând idei populiste, cu măsuri justificate (precum “reducerea dezmățului din bani publici”, am închis citatul), dar care nu au fost luate anterior, asta pentru că deranjau “activul de partid” și nici nu asigurau vreun câștig electoral de moment, cabinetul Ciolacu, Marcel Ciolacu, pe persoană fizică mai ales, încearcă să acopere o gaură bugetară de vreo 37-40 de miliarde de lei, cu măsuri ce corectează tocmai dezmățul financiar tolerat și amplificat chiar de actuala coaliție de guvernare. “Să punem umărul cu toții!”, cere Ciolacu, dar mai mult privaților (după cum oricine poate înțelege prin parcurgerea integrală a textului proiectului de lege ; click mai jos, download, pentru acesta).
Asta pentru a scoate România din hazna…, pardon, groapa în care se tot afundă, economic vorbind, ne spune premierul social democrat. De parcă nu exclusiv activul de partid, de la PSD și PNL, ar fi fi vinovatul/vinovații principal(i) pentru umflarea notelor de plată (de la bugetul statului). Un stat sufocat financiar de miile, zecile de mii poate, de sinecuri date politic, pentru posturi în care idealul este de a bifa nimicul absolut, la capitolul activitate curentă.
Proiectul de lege amintit anterior, unul ce, cel mai probabil, va deveni lege, vizează schimbări majore și în ceea ce privește activitatea sportivă. Modificări ce, speră guvernul Ciolacu, vor aduce mai mulți bani la Stat, să mai acopere din “gaura”, oficială, de 40 de miliarde de lei, una ce, in extenso, ne poate lăsa și fară niște fonduri europene (multe miliarde de euro). Nefiind capabili de a ne încadra în disciplina financiară impusă la nivelul UE, prin organismul de acordare a fondurilor din PNRR (bani gratis, cu alte cuvinte), cuantumul financiar, negociat a fi acordat, se micșorează pentru România. Adică un fel de : “Ne mințiți, dar să nu credeți că noi suntem proști!”, venit din partea UE.
Noua lege prevede ca, începând din anul următor, adică 2024, salariul maxim pe care îl poate plăti un club sportiv, finanțat majoritar din bani publici, să nu poată depăși suma de 30.000 de lei net (6.000 de euro, net/ lună). Mai exact, în proiectul de lege este stipulat (vezi mai sus, subliniat) că remunerația alocată din fonduri publice nu poate depăși două indemnizații ale președintelui CJ (n.m.- 15.000 de lei, actualmente, deci 30.000 de lei în total, lunar).
În Dâmbovița, spre exemplu, există doar două entități sportive (cazuri de notorietate) ce au atins, chiar și depășit, aceste valori. Este vorba de echipa de fotbal Chindia Târgoviște și CSM Târgoviște, entitate sportivă finanțată de Primăria Târgoviște,aceasta din urmă, mai ales prin echipa de volei, dar probabil și la cea de baschet fete, cu ceva ani în urmă. La echipa de volei fete, de la CSM Târgoviște, contractele de activitate sportivă (n.m.– așa sunt plătiți sportivii, pentru a se evita taxele mari plătibile către stat, cele de la contractele individuale de muncă, doar 10% mergând către stat, în acest caz, față de 45% la contractele de muncă) au fost și la valori de 8000 de euro/lună (detalii aici- Valahia Media). Lucru ce nu se va mai putea întâmpla de acum înainte, conform noii legi. O lege ce se aplică cluburilor sportive finanțate majoritar din fonduri publice.
Spre exemplu, și la Chindia Târgoviște, în absența drepturilor TV (cele din Liga I), finanțarea este asigurată majoritar din fonduri publice (CJ Dâmbovița și Primăria Târgoviște), iar în aceste condiții salarizarea ( jucători, eventual antrenori) nu va putea depăși valoarea de 6000 euro / lunar, așa cum s-a întâmplat chiar în trecutul recent, la clubul târgoviștean de fotbal.
Și la cluburile private (sau finanțate majoritar din mediul privat) regulile se înăspresc, pentru că aceleași contracte de activitate sportivă vor fi taxate cu 30% , bani ce vor merge către stat, de acum înainte (din 2024), față de o cotă de doar 10-11%, cât este cota de impozit, pe acest tip de contracte, prevăzută în prezent. O cheltuială suplimentară, pentru cluburi, cu alte cuvinte.
Deși, aparent, noile prevederi legislative, instituie o disciplină financiară de dorit, unele dintre limitările impuse prin noua lege vor avea consecințe, în special dintre cele mai puțin anticipate și dorite Asta pentru că, la unele entități sportive, “importul”, pe bani foarte mulți, unor sportivi extrem de valoroși, nu va mai fi posibil, iar plafonul financiar va limita opțiunile clubului, fără a limita, însă, și cheltuială financiară totală a acestora. Prin taxarea suplimentară (30%) a contractelor de activitate sportivă, statul anulează o bună parte dintre atuurile de până acum ale României, la acest capitol, al atragerii valorilor către competițiile interne. Pe termen lung, măsura s-ar putea dovedi benefică, în sensul în care este de dorit ca elementul local, autohton, să înceapă să aibă o pondere mai mare în rândul acestor echipe. Pe de altă parte, este posibil ca, fără spectacolul asigurat de vedetele plătite bine, interesul autorității, pentru finanțarea unei echipe sau alta, să se prăbușească ( n.m.- dacă nu mai este audiență și, eventual, interesul publicului, deci câștig electoral, nu vor mai fi nici bugete), iar atunci întreaga construcție ar urma să fie condamnată la o dispariție prematură. S-a mai întâmplat!
Bunele intenții rămase la stadiul declarativ, în plus și prost aplicate, nu au ca rezultat decât falimentul generalizat al “afacerii”. Mai mereu. Noua lege, de “asigurare a sustenabilitații financiare a României, pe termen lung”, este doar un titlu și o înșiruire de restricții și modificări legislative, ce, din păcate, întrunește toate premisele pentru a adeveni doar antecamera falimentului. Generalizat!