Planul merge înainte. Agenda este bifată, punct cu punct. În România, instituțiile sunt forțate, legislativ și financiar, să își piardă fie autonomia ( una oricum minimală, în cazul multora), fie puterea de influență și control și să se alinieze politicii unice, oficial cea guvernamentală, exercitată însă prin intermediari (n.r. asta pentru că nu îmi aduc aminte să fi fost menționat pe undeva, înainte de alegeri, că Guvernul va fi condus de Vasilica Viorica Dăncilă, Grindeanu sau Tudose), aducând spațiul capato-danubiano-pontic mai aproape de sistemul „democratic” de tip autocrat, precum cel din Turcia și, mai nou, Ungaria.
Instituția președințială,servicii secrete, DNA, BNR, ANI, chiar Curtea Constituțională sunt sub un asalt perpetuu, deja, de ani de zile (din 2016), iar scopul, nedeclarat dar realizat programatic, este golirea treptată de atribuții a acestor instituții și trecerea lor, acolo unde este posibil, în subordinea unei alte instituții controlate de cei ce vor să dețină controlul absolut ( vezi planul trecerii STS de sub coordonarea CSAT, la Ministerul Comunicațiilor, spre exemplu). De două zile, o nouă instituție este mai aproape de desființare sau de momentul în care activitatea sa, golită de conținut între timp, va deveni inutilă :Curtea de Conturi
Cine-s aștia?
Foto: Sediu Curtea de Conturi a României 2018
Curtea de Conturi a fost înfiinţată prin Legea din 24 ianuarie 1864, sub denumirea de “Înalta Curte de Compturi”, pentru toată România. Legea a fost promulgată de Alecsandru Ioan I (Cuza),
Constituţia din 1923 prevede că: “controlul preventiv şi cel de gestiune al tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului se va exercita de Curtea de Conturi, care supune în fiecare an Adunării Deputaţilor raportul general rezultând conturile de gestiune ale bugetului trecut semnalând, totodată, neregulile săvârşite de miniştri în aplicarea bugetului”. REȚINEȚI UN CUVÂNT:”Preventiv”. Potrivit Legii din 1929, “Curtea de Conturi este o instituţie de sine stătătoare, are acelaşi rang cu Înalta Curte de Casaţie şi se bucură de aceleaşi drepturi”. Prin această nouă reglementare, Curtea de Conturi îşi menţine atât atribuţiile de control cât şi cele judecătoreşti.
Pentru a rezuma istoria, Curtea de Conturi este desființată de comuniști în 1948, reînființată prin Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României. Astfel, Curtea de Conturi a României își reia activitatea la 1 martie 1993.
În 24 aprilie 2018, deputații, în proporție covârșitoare (224 voturi pentru, 27 împotrivă, 13 abțineri) decid să schimbe aproape fundamental legea de funcționare a Curții de Conturi. Deși legea a fost inițiată de un liberal, iar PNL-ul s-a dezis de inițiativă, la votul din Camera Deputaților, matematica ne spune că opoziția, în bună măsură, a votat alături de putere( PSD+ALDE au 141+18= 159 de voturi, în Camera Deputaților, față de cele 224, cu care legea a fost trecută) doar pentru că, în noua variantă, spune inițiatorul legii, liberalul Daniel Zamfir:
Foto 2: senator PNL, Daniel Zamfir
Sursa foto: Senatul României
“E o lege care limitează drastic abuzurile unor auditori ai Curţii de Conturi şi vine în sprijinul tuturor primarilor şi funcţionarilor publici din administraţie!”
De fapt, prin modificările, ce vor deveni oficiale, după votul din Senat,
- Curtea de Conturi nu va putea să mai analizeze achiziții publice și va fi obligată să contabilizeze deciziile ANAP (Agenția Națională pentru Achiziții Publice), o instituție care este subordonată Guvernului.
- Curtea nu va putea să mai evalueze oportunitatea achizițiilor făcute de instituțiile publice, cum ar fi ceea ce ține de componenta IT.
- Plenul conducerii curții de Conturi (format din nouă oameni) își pierde o bună parte din atribuții, în sensul în care puterea de decizie este transferată către președintele instituției (numit politic, nici nu mai spun de cine, în momentul de față, pentru că nu contează decât faptul că este vorba de un om și nu de nouă care decideau, până la modificări). Ce să decidă? De exemplu, cine este controlat și cine nu? De ce nu sunt controlați toți? Pentru că nu are cine. Spuneam că atacul este concentrat, referindu-mă la alte instituții. Nici în ceea ce privește Curtea de Conturi, nu este vorba de altceva. Bugetul instituției a fost redus drastic, spunea fostul președinte Nicolae Văcăroiu ( la o audiere din Senat, din 2017) că “există 340 de posturi neocupate și pentru prima dată, în existența de 153 de ani (n.r. nu chiar exact, dar am tolerat exagerarea) instituția a avut bugetul tăiat riscând să se deființeze. Nu s-a desființat în 2017 așa că a primit un “ajutor” în 2018.
Până la urmă, de ce atâta tevatura pe marginea unui subiect privind existența unei instituții ce a funcționat pe post de măciucă politică, în anii de început ai democrației originale românești, și care, în plus, cheltuie sume imense de bani (bugetul era de 65 de milioane de euro în 2016)?
Am formulat această întrebare ce oricum mă așteptam să fie formulată. Păi, e destul de simplu. Am să vă ofer câteva date dintr-un raport al Curții de Conturi, din 2016. Raportul număra 21.427 de abateri si erori financiar-contabile in valoare totala de 43,22 miliarde de lei (9,5 miliarde de euro).
Curtea de Conturi a efectuat, în 2016 – 1.619 actiuni de audit financiar, 656 de actiuni de audit de conformitate si 35 de teme de audit al performantei din domenii considerate prioritare, efectuate la un numar de 2.402 entitati.
Pentru bugetul de stat- s-au constat erori privind organizarea si ținerea la zi a evidenței patrimoniului (15,68 miliarde lei);
-modul de aplicare a prevederilor legale privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, precum si a reglementarilor privind inventarierea bunurilor (6,804 miliarde lei);
-reflectarea reală și exactă a operațiunilor financiar-contabile, în bilanțurile contabile si conturile anuale de execuție bugetară (3,896 miliarde lei).
Toate acestea reprezentând prejudicii. Conform noilor reglementări, pe viitor, nu se vor mai putea evidenția aceste găuri negre din bugetele locale, făcute cu voie sau fără voie.
În cazul deființării Curții de Conturi, într-un viitor nu foarte îndepărtat,
cine ar mai putea, instituție independentă de Guvern și puterea locală, să evidențieze aceste nereguli?
Răspuns: Doar DNA, și acolo doar parțial. Dar, în ceea ce privește DNA-ul am vaga impresie că desființarea instituției, cel puțin în ceea ce privește posibilitatea de acțiune, deci fondul nu și forma, va precede desființarea Curții de Conturi și atunci răspunsul corect ar fi: Nimeni.
De fapt, doar statul, prin instituții aflate direct în subordinea Guvernului, va mai putea controla, stabili oportunitatea și analiza PREVENTIV- cum stabilea legea de funcționare a Curții de Conturi din 1923– iar ulterior decide, dacă cineva, parte tot a statului, ca putere politică-administrativă, a greșit. O va face?…
România, trezește-te!