De ani buni, România a intrat, se spune, într-o epocă a stabilității, adică o perioadă în care toată lumea-i mulțumită. Aproape toată lumea, de fapt, dar, până la urmă, niciodată nu poți să-i mulțumești pe toți, așa că, în conformitate cu principiul “câinii latră, ursul trece”, <pă aia puțini și nesemnificativi care mai urlă , ca proștii, prin pustiu, lasă-i în pace, că la un moment dat se plictisesc > a fost cam singura reacție de consemnat, la întâmplătoare și sporadice “fluierături prin biserică”.
Așa că, îmbătați de iluzia prea plinului general, la nivel social, șoptită ca fiind o realitate de necontestat, cu osârdie “șoptită”, în toate urechile virtuale ale Puterii actuale ( n.m.: PSD+PNL+UDMR,măcar parțial aceștia din urmă), de vânătorii de vânt și culegătorii de furtuni închipuite, adică unii pentru care acesta este singurul job posbil, EI, adică deținătorii vremelnici ai puterii, au ajuns să creadă, precum Ceușescu în ultimii ani ai domniei, că totu-i “roz”. Iar dacă cineva spune că nu-i așa, atunci, cu siguranța-i discromat sau daltonist, în tot cazul sigur nu e sănătos.Are el o boală, ceva, măcar la cap. Cu alte cuvinte, au antamat dreptatea și au decretat că doar ei au dreptul să decidă, ce și cum, asta pentru că, vorba aia: “Ciocu mic și joc de glezne, că acum noi suntem la putere! “
Și-uite așa, au trecut vreo 3 ani din ciclul electoral de 4, iar în “liniștea” relativă și “mulțumirea generală” au început să se audă “fluierăturile”. Ceva mai multe ca de obicei. Că unele sunt motivate doar de nevoia patologică de “gălăgie”, iar altele sunt doar curajul cel de pe urmă, al celui ce nu prea mai are ce să piardă, nici nu mai are importanță. Cum, la fel, nu mai are nicio importanță faptul că “fluierații”, cei mai social democrați dintre ei, nu sunt chiar foarte supărați, că unii îi “fluieră” acum. Fiind mai degrabă bucuroși, la gândul că, în furia generalizată, a partidului celui mai prețios metal al neamului, vor fi mai multe victime colaterale (electoral vorbind) de la alții, decât cele directe, de prin propria ogradă de partid. Asta chiar și în condițiile în care, în 10 mai 2023, partidul celui mai valoros metal al neamului, liderul acestuia, de fapt, urla, aparent în pustiul virtual (n.m:– unul de 1,3 milioane de urmăritori potențiali, totuși) că: “Cine dintre voi o mai vota PSD, să i se usuce mâna!”. Același pustiu virtual, de care aminteam anterior, consemnând, scriptic și repetitiv, niște reacții ce nu pot fi reproduse nici măcar într-o antologie a înjurăturilor, una cezurată pentru categoria (+18), eventual. Toate însoțite de cel mai soft îndemn reproductibil aici: “Jos labele de pe copii noștrii!” ( Un îndemn, ce, în treacăt fie spus, nu are legătură decât vag cu realitatea, chiar și una închipuită).
În fine, nu ăsta a fost scopul “circului”, unul ce va continua și va căpăta și proporții. Nu că “circarii” ar fi pe de-a-ntregul inapți, iar cele declarate nu ar conține și frânturi de adevăr. Unele chiar extrem de dureroase. Din păcate, ambalate într-un grobianism feroce și o incultură civico-educațională identificabilă doar la nivelul Evului Mediu (n.m:- de cele mai multe ori).
Dar, 10 mai 2023 nu a fost doar “circul” de la Parlament ci și cel de la Guvern (n.m.: acolo unde au protestat dascălii. Pentru ce au protestat, mai jos, în imagini, amănunte). Vreo 15.000 de cadre didactice au venit să ceară mai mult. Măcar aici am văzut și ceva inventivitate.
De remarcat ar fi că “circul” nu a căpătat dimensiuni hiperbolice și generalizante, în București, dascălii refuzând să se intersecteze cu “protestul de pe garduri”, de la Parlament. Certitudinea este că, de acum înainte, vom tot avea “spectacol”. Că-i precum cel din 10 mai sau precum cel din nenumăratele circuri de provincie, unele anunțate, altele doar la stadiul de proiect, momentan, certitudinea-i una singură: VA FI CIRC!
Cu “pâinea”, cea din întregul <panem et circenses>, al strămoșilor noștrii romanii, este o mică problemă. Cu niște miliarde de lei gaură în buget (vreo 20), cu câteva miliarde, de euro, aproape pierduți, din cadoul PNRR ( n.m: din cauza noastră, ca stat, deci e “bine”, sunt cauze obiective se va spune), așadar, cu toate aceste buzunare ale visteriei mai mult goale, o să fie mai greu cu pâinea, pentru toți. Dar, până la urmă, Circ să fie!, că doar știm că circul înseamnă râs și voie bună. Iar râsul… îngrașă. Deci, nu mai e cazul și de “pâine”.
Așa că ne mai rămâne doar:
Ridendo castigat mores !