„Considerăm că aceste adevăruri sunt evidente, că toți oamenii sunt creați egali,
că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile,
printre care se numără Viața, Libertatea și căutarea Fericirii “.
În versiunea originală, “We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.” cea din Declarația de independență a SUA (4 iulie 1776), aceasta reprezintă piatra de hotar a ceea ce a însemnat nașterea visului american.
Poți să vii de oriunde, nu contează cine ești, ești liber să fi propriul tău stăpân, iar statul se obligă să te ajute să obții acest lucru, ar fi, pe scurt, chintesența “american dream”. Ideea visului american a fost și este importată peste tot, conceptul propriului patron, al libertății, măcar aparente, indus de posibilitatea de a crea propriul tău bussines, fără a depinde de alții, a aprins imaginația tuturor.
Pentru că termenul “patron” a dobândit deja valențe peiorative, “antreprenor” a căpătat, din punct de vedere lexical-etimologic, toate atributele termenului de “patron”, minus cele mai puțin dezirabile (cum ar fi cel de exploatator al muncii salariale sau sensul inițial al termenului, din cultura latină, patrician roman -un fel de autoritate de stăpân asupra liberților). Așadar, în România, încă la început de mileniu trei, căci despre asta vrem să vă vorbim, patron nu mai există, decât marginal, toată lumea vrea să devină, și se revendică ca atare, antreprenor. Dincolo de incongruența termenilor ( patron- antreprenor), „antreprenor de România” reprezintă un fel de „visul american” .
Stimularea (de către stat) intrării în rândul antreprenorilor se face, cel puțin teoretic, prin mai multe programe, de care probabil că mulți au auzit. În derulare, la momentul actual, sunt două(cel puțin): Start-Up nation și Start-Up Plus.
Sunt benefice, au schimbat ceva aceste programe?
Există potențialul de a schimba ceva?
Cu ce mă pot ajuta pe mine?
Cât de complicat este să “ajung” la aceste fonduri?
Sunt întrebările firești, la care un răspuns categoric, nu veți regăsi în acest material. Totuși, cele câteva rânduri care urmează sunt adresate celor ce doar „visează”, cu ochii deschiși, și care au văzut, poate, în aceste programe, doar un fel de ajutor social binemeritat. Nu este chiar așa.
Mai întâi pentru că nu oricine este croit din stofa de “patron-antreprenor”, iar, mai apoi, pentru că, de obicei, despre jumătatea goală a paharului nu prea vorbește nimeni iar când, inevitabil, aceasta devine vizibilă, este, de cele mai multe ori, mult prea târziu.
Start-Up Nation – 44.000 de euro (200.000 de lei) în buzunar, câștig net. Doar o firmă îți mai trebuie și “te-ai scos” le-ai “luat banii, fraierilor”. Dacă ai gândit așa, probabil că ai merita să nu îți spună nimeni că ai calculat greșit. Totuși, chiar dacă nu așa ai gândit, s-ar putea ca, la calcul, să fi pierdut din vedere câteva aspecte, ce ar duce tot către același deznodământ –falimentul personal.
Un scurt calcul, pentru cei care au gândit că vor aplica principiul muncii mai puțin spre deloc.
44.000 de euro rămân doar 40.000 de euro, după ce se aplică comisioanele firmelor de consultanță (este aproape imposibil să ajungi la finanțare fără ei)
2400 de lei ( ca să vă cunoașteți) + 8.000-12.000 de lei (comisionul de succes), ce include:
Întocmirea cererii de finanțare, Întocmirea planului de afaceri, întocmirea proiecțiilor financiare, Întocmirea proiectului tehnic, Întocmirea bilanțului previzionat,Întocmirea bugetului proiectului .
Apoi, după intrarea la finanțare a proiectului, firma de consultanță ( nu este obligatoriu), prin contract, se obligă să te ajute (contra cost, alți 8.000 de lei) cu: Dosarele de achiziții, Studiul de piață,Dosarele de cerere de plată/rambursare,Note justificative,Răspuns la clarificările solicitate de finanțator, Suport la semnarea contractului de finanțare (dacă e cazul), Suport cu furnizorii (dacă e cazul), Suport la vizita finanțatorului pentru certificarea cheltuielilor (dacă e cazul) Suport la vizitele de monitorizare (dacă e cazul) Raportarea intermediară/finală (după finalizarea achizițiilor)
Sumele de 8.000 de lei, amintite anterior, pot fi decontate din banii acordați în proiect. Suma de 2400 de lei, nu, așa că, fie că primești finanțare (proiect aprobat), fie că nu (proiect sub punctaj minim de finanțare) banii trebuie să îi dai (din propriul buzunar).
Pentru un proiect depus la aprobare în cadrul Start-Up nation (2018) poți să primești, în teorie, 44.000 de euro (valoare maximală de finanțare), dacă proiectul este aprobat cu un punctaj apropiat de maxim – 100 de puncte). Sunt premiate industriile creative. Ar fi bine să îți faci calculul plecând de la ideea că vei produce ceva nou, pentru a concura pe o piață ce este saturată, în aproape orice domeniu. Gândește-te că, pentru succesul tău, cineva trebuie să piardă. „Plăcinta” este cam aceiași iar mai mulți la masă însemnă, în cel mai bun caz, “felii” mai mici pentru fiecare, dacă te apuci să faci ceea ce fac și alții (n.r. demografia nu este deloc încurajatoare pentru a spera că „plăcinta” va crește prea curând).
Foto 2: Firmă de chipsuri (finanțare Start Up Nation 2017) scoasă la vânzare pentru 100 lei
Dacă ai ajuns în acest punct ( al aprobării proiectului cu suma totală de 200.000 de lei – 44.000 de euro) după consultanță (nu sunt neapărat firme căpușă dar, în mod cert, reprezintă un etaj superbirocratic, ce nu era neapărat necesar, pentru că ei nu suportă nici un risc, iar banii îi primesc indiferent ce fac, având, eventual,de pierdut doar la capitolul credibilitate) s-ar putea să te gândești că mai bine încercai să întocmești singur hârtiile. Nu e ușor, ba, din contră, iar șansa de succes a dosarului scade, pentru că nu ai expertiza necesară, impusă de normele acordării acestui tip de fonduri. Merită, totuși, să încerci.
Așadar, cu 40.000 de euro (potențiali) urmează pasul următor. Banii ajung în firmă foarte târziu și, de fapt, doar la furnizori. Asta pentru că normele de acordare impun achiziții de echipament (obligatoriu) și angajare ( 2 persoane, șomeri, absolvenți, obligatoriu pentru obținerea punctajului) pentru o perioadă de doi ani (doar 50% din sumă fiind eligibilă pentru asta).
Cum salariații trebuiesc plătiți (pentru doi ani), de la momentul aprobării proiectului, și cum banii de la stat întârzie ( pe Start Up 2017, din peste 8800 de firme intrate la finanțare, abia 3300 au primit banii, până în august 2018, niciuna mai devreme de 2018) va trebui să apelezi la un credit punte ( cu una dintre băncile acreditate în proiect) dacă nu dispui de banii tăi( destul de mulți, până la momentul în care primești banii de la stat).
Pentru creditul punte, din cei 40.000 de euro mai scazi comisionul băncii (cam 2,5%) pentru creditul acordat anticipat.Suma totală cu care mai rămâi este de sub 39.000 de euro și încă nu ai făcut nimic. Cum încă de la planul de afaceri ai prevăzut minim doi angajați, iar suma pentru salarii este de maxim 20.000 de euro ar trebui să faci calcule privind salarizarea.
Pentru minim pe economie în 2018 (1162 de lei net) brutul este de 1900 de lei:
1900 lei X 2 (angajați) X 24 de luni (doi ani obligatoriu de plată) = 91.200(lei) /4,5(paritate euro) = 19.826 euro
Adică, din cei maxim 20.000 de euro, disponibili pentru salarii, nu rămâi cu nimic. De fapt, dacă ai gândit afacerea doar ca pe „un tun” dat la bugetul altuia (statul în cazul de față) este suficient acest calcul pentru descurajare. Asta pentru că, evident, salarizarea la nivel minimal a angajaților este doar un compromis, fără beneficii de nicio parte. Nu vor fi stimulați în nici un fel( angajații) să aducă plus valoare afacerii tale, iar tu (angajatorul) nu vei câștiga nimic, în condițiile în care intri să concurezi pe o piață din care vrei să iei o felie de plăcintă, oferind o alternativă ( mai bună). În cazul unei salarizări stimulante, suma maximă ce va trebui să o plătești, este dublul sumei pe care o poți folosi utilizând banii din proiect. Deci, trebuie să produci pentru a acoperi surplusul financiar.
Foto 3: firmă textile (Start up nation 2017) la vânzare pentru 700 euro
Cum (în Start Up 2018) plafonul maximal de eligibilitate pentru salarizare este de 4162 lei brut/pers/lună poți să pleci de la această sumă ,dar
4162(lei) x 12 (luni) x 2(persoane angajate)/4.5(valoare euro)= 22.197 euro (pentru un an de salarizare)
Deci, rămâne încă un an (nu dispui decât de 20.000 de euro pentru salarii din fondurile proiectului) în care trebuie să asiguri salarizare (pentru două persoane, la același nivel) din ceea ce produci.Dacă produci. În cazul sistării plăților de salarii, proiectul este pierdut și incumbă obligativitatea returnării tuturor sumelor (maximal 44.000 de euro) .
Pe de altă parte, condiționalitățile, de a a avea venituri de minim 30% din valoarea finanțării, după primul an de la implementarea proiectului, s-ar putea să oprească fluxul financiar chiar înainte de jumătatea accesării. Nu este o viziune defetistă. Programul anterior( cel din 2017) are deja eșecurile sale. O scurtă privire aruncată pe site-urile specializate în vânzări vă va edifica.
Foto 5: firmă patiserie (finanțare Start Up nation 2017) compensare auto
Firme din programul Start Up Nation scoase la vânzare, cât cuprinde. Chiar și cu 100 de lei (foto.2). De ce? Toți spun că nu mai au timp să se ocupe de activitate, fiind ocupați cu gestionarea unor afaceri similare, dar, nicio problemă, firma (din programul Start Up Nation) merge foarte bine. Dacă îi credeți ( pe toți) poate că ar fi cazul să nu vă mai gândiți la antreprenoriat și afaceri.
Să mai încerc să aplic pentru program? Cu siguranță. Nu te baza însă pe Stat și, mai ales, nu socoti „literă de lege” tot ce spune Statul. Ajutorul acordat, este, finalmente, o afacere pe care Statul o face. Bună parte din bani sunt recuperați din fondurile europene, nerambursabile. Întârzierea la plată ajută statul să păstreze deficitul în marja de 3%, deci la fel se va întâmpla și de acum înainte. Zecile de mii de angajări (10.000 de firme x minim 2 angajați) multe dintre ele fictive, ajută statul la întocmirea de statistici (șomaj, angajați, procent de ocupare) deci de aici doar de câștigat.
Neplata șomajului sau ajutoarelor sociale, prin încadrarea în câmpul muncii a acestor zeci de mii de români (șomeri sau absolvenți, în general, pentru că angajarea lor aduce punctajul proiectului la nivelul necesar pentru a intra la finanțare) reprezintă compensarea pentru „pierderile” de la buget, prin alocarea de fonduri către antreprenori, ce, doi ani, sunt responsabili pentru asigurarea existenței acestor oameni,pe de altă parte . Totuși, programul poate fi o șansă pentru mulți. Numai dacă gândiți bine înaite proiectul. Cheltuielile vor fi cu mult mai mari (pentru oricine), pentru că România nu are predictibilitate, la capitolul legislație fiscală, iar regulile jocului se pot schimba peste noapte ( cum s-a și întâmplat) și nu în favoarea firmelor.
P.S.
Am amintit la debut de articol și de proiectul Start Up plus. Nu am abordat, în acest articol, și acest program, pentru că ar fi lungit, dincolo de limita rezonabilă, un text ce îl dorim a fi parcurs pe îndelete. Într-o postare ulterioră, vom reveni și cu acest program similar,dar totuși diferit de Start up Nation. Povestea, în acest caz (Start Up Plus) este chiar mai interesantă, pentru că intervin etaje intermediare de control și alocare a fondurilor (exclusiv europene) prin deținătorii de granturi (ONG-uri, Universități, etc) și, implicit, o complicare (poate benefică, poate nu) a modului de accesare a finanțării.Despre asta într-un articol viitor.