Într-o lume ce, cel mai adesea, a obosit să asiste la zbaterile clasei politice și, mai degrabă, pare indiferentă la adevărurile politico-administrative, preferând realități virtuale, oricât de distorsionate ar fi ele, adică unele ce pot fi “înghițite” rapid pe post de panaceu, un hap vindecător de toate relele din Univers, pare de-a dreptul inutil și anacronic a mai spune câte ceva despre alegeri și politică, despre confruntări electorale și voturi (n.m.- “că tot le anulează ăștia, orice am vota noi”, se spune, poate chiar îndreptățit), sau despre principii și democrație și…tot așa.
Nu mai avem timp de amănunte.
Cu toate că, câteodată, diferența, cea care contează, stă chiar în amănunte. Mai mereu cele mai insignifiante, aparent, dintre acestea.
Foto: Panou de afișaj electoral, alegeri prezidențiale România, în 2024: Imaginea este din noiembrie 2024, de la Târgoviște
Așa că:
În data de de 4 aprilie 2025 reîncepe (nu știu câtă lume își mai dorea, dar asta-i realitatea) o nouă campanie electorală, una pentru alegerile prezidențiale de data asta. Da, sunt convins că lumea știe, în general, despre ce e vorba. Dar nu despre informare e vorba aici. Ci despre o “poză” de moment.
Foto: Corturi din (pre)campaniile electorale ale anului 2024, la Târgoviște (24 octombrie 2024, centrul municipiului)
Tot după cum mai toată lumea știe, oricât de paradoxal ar fi, campaniile electorale actuale sunt cu totul altfel decât ce se întâmpla odată, în sensul în care mai multe materiale electorale pot fi găsite în spațiul public în perioada preelectorală, decât în cea electorală. (n.m.– aici fiecare înțelege ce vrea, legat de durata așa numitei perioade preelectorale).
Foto: Campanie elctorală din 2024, la Târgoviște (în luna septembrie, afișaj stradal)
Pe parcursul celor 30 de zile de campanie electorală (n.m.- 4 aprilie – 3 mai 2025), teoretic, dar și legal, veți putea vedea materiale electorale doar pe niște panouri (foarte puține), puse la dispoziție de primării. Atât, restul e cam interzis. Nu și acum, în cazul actualei precampanii electorale, pentru prezidențiale, adică până în data de 4 aprilie. O perioadă când corturile, panourile publicitare sau orice alte materiale pot fi folosite.
Foto: Cort vandalizat (cu înscrisuri), la Târgoviște (30.03.2025)
La Târgoviște, spre exemplu, n-am văzut mai nimic, cu vreo doua excepții (n.m.– Nicușor Dan și Elena Lasconi), dar și în cazul excepțiilor nu a fost vorba de cine știe ce campanie de promovare, ci doar ceva mai mult decât nimic. Alții au alte vehicule de promovare alese (nu are sens a insista și a intra în “bucătăria” de campanie electorală a competitorilor, fiecare face cum știe mai bine).
Ei bine, dacă la Târgoviște au fost doar vreo “două” corturi amărâte, de publicitate electorală (n.m.– spațiul este pus la dispoziție, pentru amplasare, de către Primăria Târgoviște, prin solicitare și, ulterior, închiriere) am crezut că lumea nici nu le-a observat. Fals!
Ei bine, mulți, probabil că le-au și ignorat, adică le-au văzut, dar nu prea le-au băgat în seamă. Au fost însă unii ce nu le-au ignorat. Cu doar câteva zile înainte de finalul perioadei în care acestea puteau “ființa” în spațiul public (n.m.- 4 aprilie) cineva s-a gândit să le “redecoreze”. Cu un slogan-două, cu o tăietură, cu ceva (n.m.- vezi foto, mai sus).
Așa că peste imaginea Elenei Lasconi, de pe cortul de precampanie, din centrul orașului, a apărut scris (marker bănuiesc) #Durere Președinte.
Ce a vrut să spună autorul se poate doar intui. Ce este cel mai important este că în centrul urbei, adică o zonă supravegheată video, administrativ, adică una în care autorul unei astfel de “inițiative artistice” poate fi ușor identificat (dacă se vrea), cineva s-a gândit, fără teamă de repercursiuni, că așa arată democrația. Și libertatea de expresie, dar și drepturile garantate constituțional. Că tot se umblă cu Constituția la subraț și cu suveranitatea-n discurs, mai pe peste tot, și de către oricine, zilele astea.
De fapt, nu e vorba nici de libertatea de exprimare, de manifestarea, fie ea și clinică, a unor frustrări îndreptățite. Nu e vorba nici măcar de candidatul maculat și materialul electoral vandalizat, din imaginea de mai sus. E mai mult decât atât.
Vorba unui cântec, ce făcea istorie în urmă cu câteva decenii, în zorii democrației postdecembriste românești: “Doamne, vino Doamne/ Să vezi ce-a mai rămas din oameni”.
Atât.