Propagandă, dezinformare, politicianism ieftin, toate grefate pe corpul unei minciuni evidente și, până la urmă, o inutilitate scumpă, ce, în plus, are și toate șansele să nu se materializeze.
Știu, este destul de greu a intui exact despre ce este vorba, doar lecturând descrierea anterioară. Asta pentru că se potrivește, ca o mănușă, multora dintre inițiativele și acțiunile politicului românesc (și nu numai).Totuși, descrierea inițială, poate fi rezumatul cuprinzător și suficient al:
“Inițiativei de modificare a Constituției României, pentru redefinirea noțiunii de familie”.
Faptele
După un fel de “alba-neagra” prin Parlament (adoptare în C.D., prin mai 2017, iar în Senat abia în septembrie 2018) inițiativa de modificare a Constituției, o acțiune civică, a Asociației „Coaliția pentru familie”, a ajuns aproape de a deveni lege. Aproape.
Concret, vorbim de modificarea unui articol din Constituție (art.48. alin 1) ce, în noua variantă, după un eventual Referendum, ar avea următorul conținut:
„Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie,
pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea,
educaţia şi instruirea copiilor”
Spre deosebire de varianta actuală care spune că:
Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi,
pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea,
educaţia şi instruirea copiilor.
Evident toată tevatura are scopul de a opri, constituțional, posibilitatea ca în România să poată fi recunoscute, vreodată, căsătorii între persoane de același sex. Ok, e dreptul lor să ceară să se schimbe. Chiar nu este o problemă. O mică „jenă” ar putea fi, ulterior unei posibile validări prin Referendum , pentru că schimbarea constituțională ar intra în contradicție cu normele și recomandările UE (n.m. încă mai suntem acolo?). Să zicem că trecem și peste acest inconvenient și decidem (prin referendumul asta sau altele) că noi nu putem să acceptăm chiar orice și, dacă “tanti” Europa are ceva de obiectat și ne vede cam retrograzi și incompatibili, cu standardele ei, acceptăm bucuroși să ne/ să-i închidem “ușa“-n nas. Au revoire! Auf wiedersehen!Good bye! Totuși, nu are sens să ne gândim așa departe pentru că nu se va ajunge acolo.
Manipularea politică
Deși inițiativa a fost susținuta de aproape toate forțele politice (cel puțin, înafara USR care îndeamnă la boicotul referendumului, nimeni nu își asumă o negare politică a inițiativei) Referendumul și organizarea lui nu sunt decât o cacialma.
Inițiatorii – ( cine sunt, persoane juridice, găsiți aici și aici) (n.m. de fapt la o consultare fugară a listei este clar că se poate vorbi de o inițiativă religioasă mai curând decât de una laică). Cele 3 milioane de semnături adunate de inițiatori sunt totuși un argument. ( cum le-or fi strâns, numai ei știu. Pare oricum de domeniul incredibilului, dar, oricum, am mers pe ideea ”crede și nu cerceta”, pentru că nu aveau nevoie decât de 500.000 )
Susținătorii– în principal PSD, mizează pe capital electoral suplimentar, câștigat în urma acestui referendum, dar nu își doresc foarte tare ca el să aibă succes. Nici nu cred că o să aibă. De ce? (puțin mai jos și răspunsul)
Consecințele
Referedumul este programat, teoretic, în data de 7 Octombrie 2018, dar este puțin probabil a avea loc atunci, deoarece, în ciuda votului din Senat, din 11 septembrie, este nevoie de o perioadă de 30 de zile de campanie și informare, anterior momentului referendumului, Moment ce va fi stabilit de o hotărâre de Guvern . Să zicem că îl fac, fără să fie foarte scrupuloși cu respectarea legii, în data de 7 octombrie.
Pentru ca referendemul să fie validat și textul articolului 48 din Constituție să fie rescris, la urne trebuie să se prezinte cel puțin 30% din cei peste 18 milioane de români cu drept din vot (n.r. la data de 30 iunie 2018 figurau în Registrul electoral 18.903.900 de alegători români) . Adică, trebuie să răspundă prezent peste 6 milioane de alegători, dintre care 4 milioane și jumătate să pună ștampila pe DA. La ultimele alegeri parlamentare (prezență 39,49%) au votat, în total, 7,2 milioane de români. Ar trebui să se mobilizeze toate forțele politice,cel puțin în aceiași măsură ca la alegerile parlamentare din 2016, pentru a strange 6 milioane de români ce să se prezinte la vot. Cu sinceritate, crede cineva că vor reuși?
De fapt, aceste date sunt bine cunoscute și de către inițiatori cât și de către susținătorii proiectului, cum dealtfel la fel de bine știute sunt și consecințele rezultatului, în cazul unei reușite, dincolo de schimbarea câtorva cuvinte din Constituție.
Costul, aproximativ 100 de milioane de lei (96 de milioane de lei–21 milioane de euro, fără secții de vot în străinătate, a fost suma cheltuită la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu, din iulie 2012) va fi suportat din rezerva bugetara a guvernului ( acum, în 2018, parcă anunțau că e goală, cu pesta porcină și alte “cataclisme” cărora au trebuit să le facă față). Dar, poate, că tot spune onor Guvenul că “are balta pește”, că vor găsi mărunțiș, pe fundul sacului măcar, și,în ciuda tuturor celor spuse anterior, va fi organizat acest referendum.
A mai rămas o singură problemă
Chiar și cu un referendum dus până la capăt (participare suficientă și validare a modificărilor) la un moment dat schimbarea va ajunge să suporte și o părere oficială a Curții Constituționale.
Curte ce, încă de prin 2012, spunea așa, referindu-se la referendumul (consultativ) de modificare a numărului de parlamentari și trecerea la un Parlament Unicameral (referendum valid)
1.7. Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului.
Cu alte cuvinte, nu se poate transforma un referendum într-un sondaj de opinie, chiar dacă nu ne place care este rezultatul. La un moment dat, păstrând argumetele Curții Constituționale, schimbările constituționale, decise prin referendum, de oricare tip ar fi acesta, trebuiesc puse în practică.
Stând strâmb și încercând să judecăm logic: Se gândește cineva, că vreunul dintre parlamentari (acum chiar mai mulți decât la momentul referendumului din 2009) va dori ca, indirect, să fie nevoit, cândva, să pună în aplicare planul de reducere până la 300 a numărului aleșilor, cum probabil se va întâmpla, dacă referendumul cu redefinirea familiei va schimba Constituția?
Argumentul anterior (bazat mai mult pe logica bunului simț democratic minimal) este valabil într-o țară măcar aparent normală și democratică. În sensul în care este de așteptat ca efortul depus, pentru succesul referendumului din 2018, să fie minim, din partea parlamentară, pentru a nu fi puși în situația amintită (ulterior acestui referendum de redefinire a familiei).
Concluzionând, cu atâtea probleme, de ce să te agiți să schimbi două vorbe în Constituție?
Agitația lor ( a susținătorilor de conjunctură, pentru o cauză mai mult decât discutabilă) este doar de fațadă și, până la urmă, vom râmâne (noi, restul, susținători sau adversari din convingere ai ideii) vorba aceea: Și… și cu banii luați.