Aceste rânduri sunt așternute chiar înainte de ceea ce se spune că ar fi confruntarea finală, decisivă, din PSD. Cu alte cuvinte, Dragnea versus Tudose. Are importanță pentru că, paradoxal, nu are importanță. Nu are importanță rezultatul,adică ce tabăra va fi câștigat. Fie că Dragnea reușește să îl determine pe Tudose să renunțe la funcția de premier, fie că tabăra Tudose se impune și rămâne pe poziții de forță, la guvernare, fie că, așa cum deja s-a mai întâmplat (în octombrie 2017, mascarada cu protagoniști Sevil Shaideh, Rovana Plumb și mi-am dat demisia – mi-a cerut demisia), vor ieși împreună să spună că de fapt nu a fost nici un conflict, nimic nu se schimbă. Pentru români, bineînțeles, mai bine spus pentru românii care nu dau doi bani pe războiul lor politic. Au și dreptate să reacționeze așa. Totul este doar o strategie, abaterea atenției de la „miezul problemei”, perdeaua de fum în spatele căreia lucrurile, cu adevărat importante, sunt disimulate, pentru a nu fi aduse în prim plan.
Politicul ca politicul, dar cu economia cum rămâne?
Am mai spus-o și o să o repet. Toate ingineriile financiare, modificările legislative, schimbări de cod fiscal sau impozitare a muncii au consecințe. Că, cei ce le propun și le fac, spun că sunt benefice e una, dacă sunt cu adevărat aducătoare de surplus de bunăstare e cu totul altă poveste. Decontul, pentru tot ceea ce este modificat, începând din 2017, dar cu precădere din 2018, va fi chiar de anul acesta iar „factura” finală va fi achitată în 2019-2020. Bunăstarea anunțată, și pentru care se cere răbdare, până la momentul în care va fi resimțită, s-ar putea să rămână doar pe hârtie, și deja sunt destule semne că rezultatul nu se vrea a fi asumat. În consecință, se pregătește terenul pentru justificări ale eșecului, așa încât nu ar trebui să mire pe nimeni dacă, nu neapărat în 2018, dar cu siguranță în 2019, actuala coaliție de guvernare va face pasul înapoi, pentru ca decontul premergător alegerilor, din 2020, să fie „achitat” de alții. S-a mai întâmplat în 2015 ( după „Colectiv”), înainte de alegerile din 2016, cu Guvernul Cioloș. A mers, pentru că demonizarea unui an de guvernare și plasarea eșecului, a unui întreg ciclu electoral (patru ani), în contul altora (țapul ispășitor sau acarul Păun) este mai degrabă acceptat, decât o analiză tehnicizată, a cauzelor și efectelor, în care responsabilul este mai degrabă unul colectiv, deci mai cu nuanțe și mai greu de identificat de către unii. Cei care votează (n.m.o bună parte dintre ei), ei contează cel mai mult, evident. Așadar, războiul fratricid PSD-PSD, Dragnea-Tudose, poate să se numească oricum, X contra Y, x și 0, modificările ce au impact asupra românilor, în plan financiar ( asta „doare” cel mai tare) merg înainte, indiferent de rezultatul gâlcevii, de fațadă sau pentru putere, din PSD. Dacă succesul ar fi garantat, ar fi fost loc, vorba lui JFK („succesul are mai mulți părinți, eșecul e întotdeauna orfan”), de mai multe „mame”, fie ele și din categoria „lepidopterelor”(n.m. omizi). Așa, mai curând, ținând cont de gâlceavă și antecedente ( Grindeanu,Sorin Grideanu vă mai aduceți aminte?) cred că mai curând ar trebui să căutăm, de pe acum, un loc unde să ducem „orfanul”, adică rezultatul după patru ani de guvernare, acela cu „tragem linie ș-adunăm”.