Anul 2022 a adus, din nou, Partidul Social Democrat la comanda tuturor butoanelor puterii administrative (și politice) din județul Dâmbovița. Social democrații au obținut și ultimele două funcții ce le lipseau, pentru a putea declara, eventual, că, practic, în Dâmbovița, se poate vorbi de unicul partid. Este vorba despre posturile de prefect și subprefect.
Claudia Gilia 
Cornel Sălișteanu (sursa foto- Facebook/Cornel Salișteanu)
În ședința de Guvern din data de 27 ianuarie, Claudia Gilia (PSD) a fost numită în funcția de prefect al județului Dâmbovița. De asemenea, Ioan-Corneliu Sălișteanu (PSD) a fost numit în funcția de subprefect al județului Dâmbovița.
Județul Dâmbovița nu mai avea prefect din data de 22 decembrie 2021, când fostul prefect, Aurelian Popa (PNL), a fost eliberat din funcție, tot prin hotărâre de guvern. Din acel moment liberalii dâmbovițeni au rămas doar cu un post în Prefectura Dâmbovița, subprefectul Ana Maria Dragotă Zamfir (fostă candidată și pentru postul de președinte al CAS Dâmbovita, fără succes însă).
Cum PSD Dâmbovița avea deja președintele CJ Dâmbovita ( prin Corneliu Ștefan), majoritatea politică în CJ Dâmbovița, primăria si consiliul local la Târgoviște (cel mai mare oraș din Dâmbovița), majorități confortabile în multe dintre localitățile județului (consiliu local și primar), dar și cei mai mulți parlamentari, numirea celor doi reprezentanți ai PSD, la conducerea Prefecturii Dâmbovița, face ca social democrații dâmbovițeni să aibă toate pârghiile puterii din Dâmbovița.
Claudia Gilia (fost deputat PSD, în perioada 2016-2020, când l-a înlocuit pe Leonardo Badea, ajuns la BNR între timp) a fost recompensată de social democrați cu postul de prefect, după ce nu a prins postul de senator de Dâmbovița, din partea PSD, la alegerile din 2020. Anterior, și al treilea candidat pentru Senat, din partea PSD Dâmbovița, la alegerile din 2020 ( de asemenea rămas fără un mandat parlamentar), Ionuț Săvoiu, a fost numit pe postul de secretar de stat în Ministerul Transporturilor. Cu alte cuvinte, toți candidații PSD Dâmbovița, la alegerile parlamentare din 2020, la Senat, au ajuns în funcții plătite din bani publici, până la urmă ( județul Dâmbovita are alocate, conform algoritmului parlamentar, doar 3 posturi de senator).
Titus Corlățean (PSD) 
Dragoș Popescu (USR) 
Virgil Guran ( PNL)
La alegerile parlamentare din 2020, calculul procentual a făcut ca în Parlament, din Dâmbovița, să ajungă câte un senator de la PSD, PNL și USR. Ulerior, alianța de PNL-USR-UDMR, de la guvernare, a făcut ca și în Dâmbovița sa aibă relevanță politică-decizională-administrativă, rezultatul alegerilor parlamentare din 2020 (cu trei partide reprezentate parlamentar, PSD, PNL și USR).
Ieșirea de la guvernare (mazilirea/exmatricularea poate fi numită în orice fel) a celor de la USR, și supărarea lui Orban ce și-a făcut propriu partid (părăsind PNL-ul și luând cu el și un deputat PNL de Dâmbovița, respectiv Gabriel Plăiașu) a lăsat județul Dâmbovița în brațele PSD, în totalitate.
Asta pentru că PNL Dâmbovița părăsește, practic, turnul de putere pe care îl mai avea ( Prefectura Dâmbovița), dar rămâne și cu jumătate de glas parlamentar (prin “dezertarea” lui Gabriel Plăiașu). Cu o singură voce, din ce în ce mai “răgușită”, respectiv președintele partidului, Virgil Guran, ce se multumește să aprobe toate deciziile conducerii centrale, abandonând, practic, organizația locală din Dâmbovița, liberalii dâmbovițeni se îndreaptă spre relevanța din debutul anilor 2000, când erau cea mai slabă (electoral) organizație din țară, a PNL.
USR-ul, pe de altă parte, se mulțumește doar cu vocalize în spațiul virtual, ce vor avea relevanță apropiată de zero, într-un viitor cât mai apropiat. Chiar și în condițiile în care au obținut doi parlamentari (un senator si un deputat, rezultat considerat istoric, pentru USR Dâmbovița) lupta politică dusă doar în spațiul virtual , izolarea parlamentară (nimeni nu îi mai bagă în seamă indiferent cât de bune sau proaste sunt propunerile acestora), nicio voce în local (una ce să aibă si “decibeli” suficienți), în funcțiile de decizie, dar și tactica (probabil falimentară) de a miza doar pe ceea ce se aprobă de la centru și a disemina mai departe aceleași idei, prin vectori de propagandă ce în mod greșit sunt considerați prieteni, va face ca, în Dâmbovița, un județ profund rural ( și fizic, dar mai ales ca și mod de viața) relevanța celor de la USR Dâmbovița să fie zero, în curând.
Fără o “voce” a partidelor parlamentare (cu reprezentare dâmbovițeană) , altele decât PSD, dar și cu partide nenumărate din afara spectrului parlamentar ce se hrănesc doar cu iluzia “osului gras”, ce ar putea să cadă de la masa bogaților, județul Dâmbovița a rămas, cel puțin în momentul de față, unul acaparat de PSD. Indiferent de cât de juste sau binevenite vor fi proiectele și inițiativele ce vor fi puse în practică de către social democrații dâmbovițeni, într-un context politico – administrativ precum cel amintit anterior, riscul autocratic este unul imens. Orice critică, a inițativelor celor aflați la butoanele puterii, va tinde să devină echivalentă unei declarații de război, din perspectiva celor de la PSD ( nu ar fi prima oară, chiar dacă oamenii sunt alții, acum). Este vorba de reflexul necondiționat al puterii depline (cel puțin teoretic) de a anihila, prin orice mijloace, vocile supăratoare din fundal. De altfel, există deja primele semne ale unei astfel de atitudini, una ce cu siguranță va deveni și mai pregnantă în perioada următoare.