Cu doar vreo trei săptămâni în urmă, îndrăzneam să amintesc că, în Dâmbovița, se pregătește terenul pentru ca următorul slogan să devină literă de lege:
Noi, suntem șmecheri! Suntem la putere, așa că…ciocu mic, că n-aveți ce să faceți!
În articolul respectiv (detalii aici, Valahia Media) aminteam cum Cinematograful Independența a fost transformat, pentru o prea lungă perioadă de timp, în altceva decât ceea ce este prevăzut în scripte a fi principalul său obiect de activitate. Evident că, vorba strigăturii neaoș românești, “cîinii latră, ursu trece” și, în consecință, obiceiul a continuat. Obiceiul cui? Ar fi poate întrebarea firească,
” — Ei! aş!
— Parol?
— Ce! eşti copil!?“
Vorba lui nenea Iancu. Cum al cui. Iată al cui:
În data de 1 noiembrie 2022, Cinematograful Independența devenea sediu de alegeri, pentru PSD Dâmbovița. Organizația de femei a PSD Dâmbovița, mai precis.
Câteva zile mai târziu, în data de 5 noiembrie, Cinematograful Independența devenea sediu de alegeri politice pentru PNL Dâmbovița, organizația de tineret a PNL Dâmbovița.
Ce atâta tevatură, de parcă nu ar avea voie. Sala Cinematograf Independența este una multifuncțională, ce ar trebui să deservească întreaga comunitate târgovișteană, chiar și dincolo de funcțiunea de cinematograf, a acestui spațiu. În plus, se asigură și fonduri suplimentare la bugetul local, ce ajută la dezvoltarea comunității, prin închirierea acestui spațiu, pentru perioade limitate.
(Re)citiți bine rândurile anterioare, pentru că aceasta va fi argumentația oficială, în cazul unui răspuns, în ceea ce privește acest subiect. Ar fi și corect dacă, unu la mână, principiul fondurilor atrase ar fi și sustenabil (n.m.– mari îndoieli că pentru sală s-a plătit ceva, de către partidele politice din actul guvernamental ce și-au organizat propriile “chermeze” în acest spațiu, reabilitat cu banii Statului, adică ai tuturor practic, nu ai lor, de acasă ). Doi la mână, se îndoiește cineva că spațiul nu este pentru închirierea către oricine (politic vorbind), adică și din afara cercului puterii?
N-ar trebui.
La Doicești, în Dâmbovița, altcineva, din Opoziție de data asta, a încercat să închirieze o sală, la Căminul Cultural din localitate, pentru o prezentare, dezbatere publică , la care putea avea acces gratuit oricine. Unde mai pui că era și în interesul comunității locale, subiectul fiind controversata centrală atomo-electrică(SMR) ce ar urma să fie amplasată aici. Cum organizatorul (senatorul Dragoș Popescu, acum la REPER) are altă culoare politică decât puterea locală (n.m.– de la Doicești și din Dâmbovița, în general), și deși acordul pentru folosirea sălii a existat inițial, până la urmă totul a avut loc afară, pentru că în sală nu a mai fost posibil, fiindcă apăruse alt “eveniment”, “capital” pentru comunitate (vezi foto, mai jos).
Era aceiași zi în care, de la aceiași oră (n.m.– 3 nov., ora 17:00) cu evenimentul de la Doicești, PSD Dâmbovița lua cu asalt cea mai mare sală din Dâmbovița, Sala Sporturilor din Târgoviște.
După multă, foarte multă, vreme în care, în clădire, accesul publicului nu a mai fost posibil, Sala Sporturilor de la Târgoviște și-a deschis porțile pentru public, dar nu la vreo competiție sportivă, ci pentru 3000 de social democrați ce au venit la congresul de alegeri al PSD Dâmbovița (n.m. – vorba vine alegeri, că nu s-a votat decât o singură listă, candidați unici la toate funcțiile, iar asta se putea face și de acasă sau online, fiind oricum unanimitate; dar festivismul faraonic, cu toată conducerea centrală a PSD invitată la eveniment, nu ar fi putut avea loc, în acele condiții).
În fine, bine că au redeschis Sala Polivalentă, vor spune optimiștii. Bine că, de acum înainte, se vor putea organiza și competițiile sportive aici, iar oamenii se vor putea întoarce la spectacolul sportiv, la Târgoviște. Așa să fie?
Nu prea. În data de 5 noiembrie, la Sala Sporturilor din Târgoviște a avut loc meciul de volei feminin dintre CSM Târgoviște și CS Știința Bacău (n.m.- 3-0 pentru gazde), fiind pentru prima dată, după multă vreme, când echipa locală ( din prima divizie de volei feminin) joacă în această sală, după doi ani (n.m.– meciurile s-au disputat, în ultimii ani, în sala “Ioan Valerian”, a CSȘ Târgoviște).
Două ore mai târziu, echipa de baschet feminin a CSM Târgoviște ( n.m.- cea mai titrată echipă, din perspectiva trofeelor cucerite, din sportul dâmbovițean) nu a mai găsit bunăvoința necesară pentru a juca în Sala Sporturilor de la Târgoviște, meciul său din campionat ( n.m.– au pierdut, cu 59-66, în fața celor de la Agronomia București), jucând în sala “Ioan Valerian”, pentru a nu încurca festivitățile, probabil, de la Sala Sporturilor.
De reținut că vorbim de echipe ale aceluiași club, CSM Târgoviște, ce aparține Primăriei Târgoviște, ce sunt tratate diferit, evident de care parte fiind și preferințele, dar si banii ( este evident pentru cei care au cât de cât tangență cu fenomenul sportiv).
Trăgând linie și adunând, chiar dacă, de fapt, nu prea e nimic de adunat, poate doar de scăzut:
Avem o sală, două, “nouă”, la Târgoviște, în Dâmbovița, dar nu pentru toată lumea, iar în curând s-ar putea să auzim cu toții, din ce în ce mai des, finalul fabulei “Câinele şi căţelul” a lui Grigore Alexandrescu, șoptit pe tonuri din ce în ce mai aspre, către fiecare din noi:
(…) O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
– “Dar ziceaţi…” – “Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.” (…)
A bon entendeur, salut!