L-ați auzit pe Dragnea? Face miting. Mare, foarte mare. Uriaș! În capitală. Foarte bine, are dreptul, ca oricare cetățean din țara asta. Numai că s-ar putea să-l facă pe banii voștri.
Foto 1: Liviu Dragnea, președinte PSD, 2018
“Mitingul va avea loc la Bucureşti, va fi un miting mare pentru că suntem pe ultima sută de metri cu adoptarea modificărilor la Constituţie (…) Va fi un miting foarte mare”
Declarație Liviu Dragnea, 16.04.2018
Orice miting organizat politic, ce presupune o deplasare umană majoră, de la zeci, sute de km distanță, de locul desfășurării, costă, și costă mult, atât pentru fiecare în parte cât și în sumă totală. Costurile sunt transferate către liderii politici locali care, la rândul lor, pentru a nu băga mâna în buzunarul propriu, „testează” buzunarul altora: firme de transport, firme de construcții, conectate la robinetul banilor publici, sau diferiți clienți (parteneri politici) și apropiați (sinecuriști sau doritori de sinecuri) ce sunt stimulați să cotizeze pe principiul „ca să fie bine, să nu fie rău”. Pentru ei, evident.
1.000.000 de oameni? O prostie
Chiar dacă Dragnea nu a avansat suma de un milion de participanți, la mitingul din luna mai, anul 2018, un miting pentru susținerea familiei tradiționale (n.r. o idee stupidă prin care se încearcă disimularea adevăratului scop al mitingului), pe la „colțurile” televizate ale partidului se rostește, rotund, apăsat și rar, ca să fie percepută dimensiunea hiperbolică a afirmației, că o să fie mare, cel mai mare și mai tare (de miting vorbesc) din istoria post decembristă a României, poate chiar 1.000.000 de participanți. PSD-ul ( și oricare alt partid din România) nu are atâția membrii. Pentru că tot vorbim de PSD, Dragnea a strâns intern, la alegerea sa, din octombrie 2015, ca șef al PSD, vreo 435.000 de oameni, ce au votat ( nu neapărat cu Dragnea) în localitatea de domiciliu. Și asta pentru că au spus ei (PSD), că atâția au fost. Ca să speri că aduni de cel puțin două ori mai mulți oameni, într-un singur loc, la un miting politic, ai nevoie de ceva mai mult decât de optimism debordant. Există termeni medicali pentru asta. De fapt, asta nu este neapărat o problemă reală.
Costuri
Pentru a deplasa oameni în București este nevoie de transport. Pentru un miting uriaș este nevoie de capacitate de transport uriașă. Chiar dacă, teoretic cel puțin, există capacitatea de transport necesară (am socotit și toate „sicriele” pe roți) tot ajungem la mii, poate chiar zeci de mii de mașini de transport ( 50 locuri X 10.000 masini =500.000 de oameni ). Evident atâtea mașini (autocare de mari dimensiuni) nu există disponibile în România. Să scădem la jumătate, 50 locuri x 5.000 de mașini=250.000 de oameni și 20 locuri x 5.000 de masini =100.000 de oameni. Total 350.000 de oameni. Să presupunem că, printr-o mobilizare fără precedent ( nici mobilizarea de război nu ar avea dimensiunea asta) s-ar reuși acest lucru. Firmele de transport taxează (în medie) cam cu 1 euro/km (minimum 200- 300 km/zi) închirierea acestor mașini. Deci 200-300 de euro pe zi, minim, închiriatul unei mașini, în cazul distanțelor de 150 de km depărtare de capitală.Costurile cresc semnificativ pentru cei ce sunt deplasați, să zicem, de la Iași,Oradea, Baia Mare,Timișoara. Dar, presupunem că nu vine nimeni de acolo și se asigură necesarul ( pentru hrănirea grandomaniei) pentru cel mai mare miting, din bazinul demografic al sudului de țară. 300 euro per mașină x 10.000 de mașini = 3.000.000 de euro (trei milioane de euro) pentru a deplasa la București 350.000 de oameni, nu 1 milion, nu 500.000. Pentru că nu se transportă saci de cartofi , se asigură și o masă “nefericiților” ce, fie că vor, fie că nu, la îndemnul partidului ( e valabil pentru orice partid) se încolonează pentru miting, în autocarele amintite anterior.
Dacă socotim doar câte un sendviș, o apă și eventual o masă minimală asigurată, vorbim de costuri de peste 5 euro/persoană. Deci 5 x 350.000 =1.750.000 de euro ( în condițiile în care vorbim de “tocmirea” mitingiștilor cel mai puțin pretențioși). În cele mai multe cazuri stimulentul trebuie să fie mai substanțial, eventual și de natură financiară, pentru a reuși urnirea „armatei”. Am tot scăzut la jumătate și participanți, și costuri, și stimulente și chiar în condițiile în care vor exista sponsorizări, de la clienții care știu ei pentru ce trebuie să cotizeze, chiar și dacă transportatorii vor oferi gratuit mijloacele de transport ( că, deh, e greu să păstrezi o licență de transport, când normele sunt stricte și le poți îndeplini doar dacă la control sunt trimiși „orbii „sistemului) calculul arată că vor trebui achitate milioane de euro.
-Cine îi dă?
Responsabilitatea „găsirii” fondurilor revine liderilor de organizații ( în cazul de față PSD). Primari, președinți de Consilii Județene, parlamentari.
-Bagă mâna în buzunar ca să dea din propriile fonduri, acești bani?
Evident că nu. Întind mâna, cu poveste cu tot, către prietenii partidului. „Azi, îmi dai tu, mâine, îți dau eu” este principiul. Așa că dacă “mâine” vă întrebați de ce nu se reabilitează mai repede clădiri de utilitate publică, de ce sunt gropi în asfalt, de ce se externalizează servicii locale, ce vor fi asigurate cu costuri mai mari, de ce proiectele nu se finalizează la termen, etc., poate că nu ar trebui să o mai faceți. Totul se plătește, chiar și mitingul. Fiecare dintre noi plătește, chiar și indirect, toate aceste excese, aceste accente de grandomanie inutilă.
-Nu se poate altfel?
Se poate, dar nu atunci când (cum este cazul acum) administrațiile locale depind de fondurile alocate de la nivel central, fie că vorbim de PNDL (Programul Național de Dezvoltare Locală), de proiecte realizate prin CNI (Compania Națională de Investitiții), suplimentări la fondurile ce revin din cotele defalcate de TVA, totul înseamnând fonduri alocate de stat, în lipsa cărora administrațiile locale, cele mai multe incapabile de a susține ceva mai mult (investiții) decât consumul propriu (salariile), rămân doar o întreprindere nesustenabilă, deci neaducătoare de plus valoare, în ceea ce înseamnă dezvoltarea comunitară.
Așadar, un lanț al slăbiciunii ce se închide cu un decont plătit de toată lumea și cu beneficii pentru foarte puțini. Nu e vorba doar de Liviu Dragnea, ce speculează în interes propriu dependența cronică a periferiei de centru, nici de PSD, cum este în cazul de față, unde primarii, șefii de Consiliu Județean, parlamentarii sau baronii locali, nu prea au ce face, la ordinul de partid, e vorba de un sistem ce este perpetuat, indiferent de doctrina de partid, de ani buni, vorba vine, e vorba de oameni.
Așa că, dacă primiți o convocare la următorul miting, măcar gândiți-vă de două ori înainte să mergeți, dar, mai ales, uitați-vă bine cine vă „convinge”. Nu de alta, dar s-ar putea să fie nevoie să vă amintiți bine un nume sau o figură, “mâine” ,când veți avea de ce să înjurați. Așa nu o să greșiți.
Foto articol: Parcare stadion “Național Arena”, 2012, miting USL
Sursa foto: www.stiri.com.ro