Cantonați în aceiași logică păguboasă a politicienilor români ( dar nu numai), ce pun înainte de toate interesele personale și ale grupului, redus numeric, din care fac parte, PNL-iștii ( din toată țara) au transformat vara 2021 într-un joc al răfuielii interne, o “noapte a cuțitelor lungi” ** (n.m.– la final o explicație pentru comparația folosită) scose pe mesele luptei politice, pentru șefia PNL.
După ce Orban, Ludovic Orban, a pierdut alegerile parlamentare (noiembrie 2020), din postura de șef al Guvenului și al Partidului (PNL) aflat la Putere (n.m.- PSD a avut cele mai multe voturi, dar izolat în Parlament era în imposibilitatea de a forma Guvernul), liderul PNL, de la acea vreme, a făcut pasul în spate, mascat însă printr-o permutare la șefia Camerei Deputaților, lăsând pe alții (Florin Cîțu) să-și rupă gâtul de june liberal la șefia Guvernului. Toate bune și frumoase, numai că speranța lui Ludovic Orban de a candida de unul singur pentru șefia PNL ( la alegerile din 2021), s-a dovedit a fi una deșartă, iar “acarul Păun” (gândit asa, cel mai probabil, de Orban), în speță Florin Cîțu, s-a trezit împins în față, pentru o candidatură la șefia PNL, de nemulțumiții din PNL.
Mulți de altfel, și din varii motive ( de la simpli membrii, ce au constat că borcanul cu miere al guvernării se împarte la mai mulți, USR-Plus,UDMR, etc, și nu este suficient de cuprinzător pentru toți cu sânge brătian, doar declarativ, în vene, și până la veneticii liberali ,ce s-au trezit fără “cartelă” de acces la fondurile statului, așa cum le-a fost promis la momentul schimbării siglei de pe carnetul de partid). Din acest moment a intervenit poziționarea României în stand-by. De la reforma legislativă ( din Parlament) și până la măsurile așteptate, de mai toată lumea, a fi luate de Guvern, totul a intrat într-o așteptare prelungită, până după data de 25 septembrie (n.m.– momentul în care vor avea loc alegerile pentru șefia PNL).
Deși, teoretic și declarativ, procesul democratic din interiorul partidului (PNL) arată că formațiunea este una vie, prin lupta dintre doi contracandidați la șefia partidului, “spre deosebire de alte formațiuni politice” cantonate încă în paradigma vetustă a “tătucului conducător”, ce candidează de unul singur pentru șefia organizației, autoritatea sa fiind de netăgăduit decât, eventual, de Justiție, ce din când în când acorda câte o vacanță la loc cu răcoare, așadar, spre deosebire de aceștia, liberalii spun că este absolut normal ceea ce se întâmplă, în războiul lor intern, pentru preluarea șefiei partidului. Cât de normal este ar putea fi comentat, între timp însă, modul de abordare al acestei campanii interne de alegeri prăbușește PNL-ul (n.m.– în jurul a 20% în cele mai noi sondaje de opinie) dar și România, ce, în lipsa unor decizii ce nu suportă amânare, se scufundă și mai mult în nisipurile mereu mișcătoare ale propriei neputințe.
Organizațiile județene ale PNL sunt la un pas de implozie, din perspectiva nesiguranței zilei de mâine. “Gurile mereu flămânde” ale politicienilor de teritoriu, de data aceasta PNL ( dar ideea este comună și pentru alte formațiuni politice) sunt în panică. Pe de o parte sunt cei care au primit “osul gras” de ros, de teamă că vor pierde avantajele obținute ( cum este cazul și la Dâmbovița, unde apropiații de șeful cel mare, Virgil Guran- susținătorul nr. 1 a lui Ludovic Orban, au fost miluiți cu fără număr numiri în structurile bine plătite din bugetul statului, acolo unde au înlocuit alți sinecuriști postați de administrațiile precedente, PSD cel mai adesea). Pe de altă parte, sunt cei din organizațiile ce nu au pe ajuns la borcanul cu miere al Puterii, deși, unii, consideră că ar merita mai mult.
Sunt mulți, cei din ultima categorie, astfel se și explica susținerea de care beneficiază Florin CÎțu, declarativ cel puțin, din partea organizațiilor județene, cu mult mai multe decât cele de îl susțin pe Orban( șeful CD poate număra doar câtva organizații ce îi sunt alături în totalitate).
Pentru ca tot aminteam de Dâmbovița. Nici acolo unde teoretic organizația în susține în totalitate pe Orban, susținerea nu e chiar unanimă. Fostul senator liberal Iancu Caracota s-a pozitionat de partea lui Florin Cîțu, dar asta după ce Caracota a devenit unul dintre cei trași pe linie moartă de actuala conducere a PNL Dâmbovița, una apropiată de Oban si ostilă lui Cîțu.
Un alt caz definitoriu, pentru ceea ce se întâmplă în organizațiile PNL, este tot din Dâmbovița. Dar doar conjunctural. Este vorba de deputatul Ioan Liviu Balint, un sălăjean ce are traseismul politic în sânge. A trecut pe la toate partidele politice: PSD, Pro România, UNPR, PMP; PDL și PNL.
Momentan, impus pe listele de la Dâmbovița de Orban, a obținut un post de deputat de Dâmbovița, județ pe care îl cunoaște doar din poze și cele câteva vizite făcute pe aici în campania electorală. Parlamentarul “dâmbovițean” nu s-a obosit nici macar să își schimbe fotografia de profil de pe pagina de facebook, unde, în continuare, tronează o inscripție ce ne anunța că Liviu Ioan Balint este “parlamentarul tau de Sălaj.” Balint, în schimb, este foarte atent care este tabăra ce are mai mari șanse să acceadă la borcanul cu miere al Puterii, dupăcum remarca si Robert Turcescu, ce l-a identificat într-o fotografie alături de Florin Cîțu,la momentul lansării candidaturii acestuia pentru șefia PNL.
Liviu Ioan Balint al putea deveni ușor un substantiv comun, de genul ” uite încă unul care a făcut un <Liviu Ioan Balint> adică a schimbat barca politică după cum bate vântul puterii. Cazul actual este doar un exemplu, nu singurul, precum Liviu Ioan Balint fiind mulți care vor alege șeful PNL, la congresul de alegeri din 25 septembrie.
Probabil că cea mai înteleaptă abordare vine de la Oradea, acolo unde liderul PNL Oradea, Ilie Bolojan, a anunțat că nu susține pe nimeni în bătălia politica din 25 septembrie, asta în condițiile în care PNL Oradea va avea cel mai mare contingent de votanți (192) dintre organizatiile din țară, ale PNL. Liberalii orădeni vor vota cu cine cred de cuvință, sau nu vor vota deloc, a anunțat Ilie Bolojan. Singurul reproș este că nici de la Oradea, nici din altă parte din țară, nu spune nimeni ca războiul lung din PNL, ce ține deja de câteva luni, a făcut ca România să piarda câteva luni, ce se pot dovedi vitale pentru procesul de revenire la o cât de cât normalitate economica-socială. Energiile consumate, în războiul intern din PNL, nu mai lasă aproape nimic pentru alte preocupări, ale mai marilor și trecătorilor lideri liberali. Asta în condițiile în care aproape totul, orice decizie, depinde de PNL, în România, adică partidul principal din Guvern și care deține și șefia Camerei Deputaților.
**
Noaptea Cuțitelor Lungi ( în germană-Nacht der langen Messer) sau “Operațiunea Kolibri“, a avut loc în Germania, între 30 iunie si 2 iulie 1934, când regimul nazist a executat cel puțin 85 de oameni din motive politice ( se vorbește chiar de 1000 de oameni în total, dar acest număr este nesigur). Cei executați erau membrii, la rândul lor, ai regimului nazist, din gruparea Sturmabteilung ( SA-Batalioanele de Asalt). Cei care au înfăptuit asasinatele erau membrii ai SS și Gestapo, iar operatiunea a fost la ordinul lui Hitler, ce se temea de Sturmabteilung , o grupare la fel de violentă și de nazistă ca și celelelate amintite, dar care avea și o agendă proprie. Expresia Nacht der langen Messer este însă folosită în limba germană chiar și înainte de evenimentul amintit, în general fiind uzitată pentru a descrie un act de răzbunare. Motivul pentru care am folosit comparația cu momentul actual, din PNL este doar pentru a ilustra că și acum este vorba de un război aproape fraticid, ce are consecințe pe termen lung, ce nici nu pot evaluate momentan.