În perioada 12-14 august 2022, într-o zonă din Parcul Natural Bucegi, mai precis în stațiunea Padina-Peștera, are loc festivalul cu același nume ( Padina-Peștera) , un “eveniment prin care se urmărește promovarea potenţialului turistic din Masivul Bucegi, realizarea unor spectacole şi a unor momente culturale inedite, educarea participanţilor în protejarea mediului înconjurător şi practicarea mişcării în aer liber 2, după cum se spune în mesajul de promovare, lansat de organizatori, Consiliul Județean Dâmbovița, prin Centrul Județean de Cultură Dâmbovița.
Mai precis, la o altitudine de aproximativ 1500-1600 de metri, în Bucegii dâmbovițeni, într-o zonă cu care natura a fost extrem de generoasă, din toate punctele de vedere, cineva încearcă, și nu de ieri de azi, să mute sordidul urban, și cam tot ce am inventat mai prost în ultimele decenii, la nivel de cultură de mase (pseudocultură, de fapt), și să aducă zona la un alt “standard de civilizație”, se spune.
Ca și cum nu era de ajuns că spațiul urban ( n.m.– și cel rural, dar parcă mai puțin), peste tot în România, este terorizat, și în bună măsură este ținut captiv unei terori fonice aproape perpetue, un tip de teroare în care, în egală măsură, autorități publice ( prin nesfârșite concerte gratuite organizate) dar și tot felul de șmecheri de oraș ce consideră că au tot dreptul să slobozească în eter mii de decibeli, emiși de boxele din dotare, prin care împărtășesc cu toată suflarea comunității, propriile preferințe muzicale, așadar, ca și cum acest lucru nu era suficient, acum s-a gândit cineva că un spațiu al liniștii, precum cel montan, trebuie atacat în egală măsură. Cu alte cuvinte, nu aveți scăpare nicăieri, nu vă mai autoiluzionați.
Zona Padina-Peștera din Bucegii dâmbovițeni, în numele progresului și al dezvoltării turistice, a fost și este sub asaltul “civilizației”, în ultimele trei decenii.
Festival “Padina Fest” 2016 (festivalul rock/alternativ music, a avut loc în perioada 2010-2016)
O “civilizație” ce a răpit mult din zona de pădure și care a lăsat în loc din ce în ce mai multe betoane, codrii invadați de turiștii de weekend, unii cărora prea puțin le pasă de natură. O simplă plimbare prin zonă este revelatoare pentru oricine, în special pentru cei care cunosc zona și înainte de invazia “civilizației de secol 21”, nefiind nevoie de mai multe amănunte, iar asta pentru că semnele civilizației urbane, mutate la munte, sunt peste tot. Într-o zonă ce, teoretic, face parte dintr-un Parc Natural grija fața de natură este doar un slogan.
Festivalul Padina Peștera este doar cel mai recent exemplu, a ceea ce se petrece în zonă, iar procesul pare ireversibil. O zonă cunoscută pentru liniștea de început de lume și aerul curat de munte, ajunge, pe zi ce trece, doar o anexă a urbanului sordid. Din zeci de boxe, în tot arealul, urlă acum muzica, mirosul de mici și de grătare, precum si atmosfera de talcioc, au invadat acum tot parcul natural. Sute, probabil mii, de persoane vor “răscoli” întreaga zonă, timp de câteva zile, pentru “a se relaxa învățând să protejeze mediul înconjurător”, cu boxele urlând, până în creierii nopții, și cu fumul de grătare agresând toate simțurile vietăților pădurii, ce se mai află prin zonă. Probabil mai lăsând în urmă și câte un semn-două, al trecerii lor, una ce nu trebuie să rămână, nu-i așa, neremarcată de generațiile următoare.
Pentru cei ce se întreabă de ce ar trebui organizat așa ceva, mai ales la 1600 de metri altitudine, adică un festival de talmeș-balmeș muzical, fără nicio personalitate, identic cu orice altă șușă organizată de vreo primărie din România, agresând practic natura și distrungând, fie și doar temporar, echilibre naturale destul de precare (n.m.- erau precare și fără astfel de agresiuni), răspunsul poate fi regăsit ceva mai sus (n.m.– foto tabel alocare bugetară). Cineva trebuia să folosească cei 230.000 de lei alocați pentru organizarea a așa ceva. Banii, ce sunt dați de Consiliul Județean Dâmbovița (cu alte cuvinte banii dâmbovițenilor), sunt cheltuiți de Centru Județean de Cultură Dâmbovița ( organizatorul evenimentului). Aproximativ 45.000 de euro, ca să ne mai batem puțin joc de natura, declarând că, de fapt, noi iubim Dâmbovița, cu tot ce are.