Cu riscul de a repeta ceva ce deja am afirmat, aici, în mai multe rânduri chiar, am să revin asupra unui subiect ce pare că nu interesează pe nimeni ( în aparență cel puțin). Subiectul, mai mult decât generos și, în consecință, imposibil de a fi epuizat în doar câteva cuvinte, este cel al chelturii banilor publici. Acei mulți-puțini bani față de care autoritățile, în marea lor majoritate, se manifestă cu generozitatea specifică celui ce a descoperit secretul sacului fără fund. De fapt,
vorbim de „hrănirea” programatică a unui monstru cu mii de guri, mereu flămânde, imposibil de pus în cadrul rațiunii, o bestie ce devorează fără discernământ, fără drept, în dispreț total față de lege și decență, tot ce poate, și i se dă, din ceea ce numim bani publici.
În timp ce energiile nației se consumă în diferende de natură juridică și aflarea identității unei presupuse puteri paralele ce, se spune, a confiscat statul, statul neparalel, cel oficial (vorbim de începutul lui 2018), face ce trebuie să facă: Împarte banii, cei pe care îi are sau nu.
Cei pe care nu îi are, dar pe care îi pune la socoteală ( la împărțit) sunt cei proveniți din fonduri europene. Aici vorbim despre abandonarea efectivă a unei resurse financiare.Stadiul absorției efective, la data de 2 februarie 2018, detalii aici, este de 10,7%. Dacă excludem fondurile ce constituie plăți directe în agricultură ajungem la fabulosul procent de 4,91%. Mai exact 1,1 miliarde de euro din total de 22,5 miliarde de euro, pe alocarea financiară 2014-2020.
Suntem în 2018, în cazul în care am uitat, iar scuzele cu greua moștenire, cu întârzierea publicării normelor, de la Bruxelles, pentru accesare, și altele, din aceiași categorie, sunt puerile, ca să folosim un eufemism.Sunt axe unde absorția efectivă este 0 sau apropiată de 0 ( PO Regional 0,37%, PO Capital Uman 0,00%).
Ne-am lămurit. Nu prea interesează pe nimeni, din cei care formează statul, acești bani. Dar ce bani îi interesează? Păi, să vedem.
PNDL– bani pe care statul îi dă pe criterii politice, cel mai adesea, pentru lucrări ce, în multe cazuri, puteau fi făcute cu bani europeni, dar pentru care, pe același principiu enunțat anterior, nu s-a chinuit nimeni să facă un proiect, în special în exercițiul financiar 2007-2013. Banii din PNDL II, 30 de miliarde de lei, credite angajament (n.r. bani care nu există și care sunt trecuți în contul bugetelor ulterioare ale statului, în anii ce vin) sunt mai ușor de cheltuit. Nu te verifică nimeni ce ai făcut, exigențele de calitate nu sunt aceleași, ca la fondurile europene, și, cel mai important, dacă nu faci ,ce ți-ai luat angajamentul că faci ,nu te pune nimeni să returnezi ce deja ai cheltuit ( se poate citi și “ai prăduit”ca să fim în „ton” cu „exigențele” lingvistice ale momentului)
Nu este tot. Urmează Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții, o struțo-cămilă ce va pune în mâinile a doi oameni, da, ați citit bine, doi oameni, numiți de către Ministerul de Finanțe, un capital de 10 miliarde de euro, constituit din active și conturi ale celor mai profitabile Companii pe care statul le deține la momentul de față. Despre subiect însă cu altă ocazie.
Revenind la împărțeala discreționară a fondurilor publice și, câteodată, făcută în dispreț total față de nevoile comunității, în întregul său, și nu doar a celor ce, figurativ vorbind, constituie monstrul cu mii de guri, de care vorbeam la începutul acestui material. De fapt, trecând mai aproape de personificarea metaforei anterioare, vorbim de clientela (nu neapărat de partid) de interes comun, să îi spunem, ce funcționează după principiul “ajută-mă ca să te ajut”, dar înghițind fondurile publice. Rapoarte Curții de Conturi sunt devastatoare, numai că acestea vin la doi ani distanță de momentul producerii cataclismului și, de obicei, nu le bagă nimeni în seamă.
Spre exemplu, în anul 2014, Curtea de Conturi a constatat cheltuirea ilegală a miliarde de lei și, fără a intra în amănunte, a depus, la DNA, 127 de sesizări. Atenție ,vorbim de administrații: locale, centrale sau chiar Guvern.
Răzbunare politică? Nicidecum. Erau tot ai lor, pur și simplu jaful este atât de mare încât și să vrei să îndeși mizeria sub preș ea nu mai încape. E prea multă.
Sunt atât de multe modalități în care bugetul public este văduvit de niște fonduri ce ajung nemeritat, în dispreț total față de logica oportunității, la cine trebuie încât până și simpla lor înșiruire, ar fi obositoare, și prin dimensiune ar fi ineficientă, în sensul de a produce efecte la nivel de percepție publică. Totuși, am să vă ofer un exemplu. Instituțiile teatrale, organizatoare de spectacole, stâns legate de administrațiile locale, în sensul în care sunt finanțate de acestea, sunt un robinet numai bun de deschis pentru sifonarea banilor publici. Curtea de Conturi constata că:
Foto 1: Teatrul “Toma Caragiu” Ploiești
Sursa Foto 1: directbooking.ro
(…) în anul 2016, Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti nu a înregistrat evenimente teatrale în sumă totală de 82.805 lei, reprezentând drepturi de autor pentru regie, texte şitraduceri, achiziţionate prin opt contracte pentru drepturi de autor/regie, curegizori, artişti sau traducători – persoane fizice autorizate.
Au plătit ceva ce nu a existat. Cu toate acestea, nu toate cheltuielile, hai să le spunem inoportune, sfidătoare la adresa bunului simț elementar, sunt identificate ca a fi ilegale, de către Curtea de Conturi. La Târgoviște, spre exemplu. Bugetul local, în ultimii doi ani, arată așa (aici și aici)
Pentru conformitate:
2017 – Buget 218 milioane de lei
2018 – Buget 159 milioane de lei
Nu intrăm în amănunte legat de valori (n.r. o justificare o reprezintă “revoluția fiscală”, unde prin reducerea impozitului pe salarii de la 16% la 10% , bani ce se întorc la administrațiile locale, sumele bugetare devin mai mici față de anul precedent)
Deci, la un buget mai mic ar fi justificat ca toate cheltuielile să fie redimensionate, folosind aceiași unitate de măsură, sau cel puțin să nu crească. Să ne uităm la secțiunea de evenimente a teatrului local, Teatrul Municipal “Tony Bulandra” Târgoviște, instituție finanțată de către Primăria Târgoviște, prin intermediul căreia administrația locală organizează toate evenimentele din oraș.
Foto 2: Teatrul “Tony Bulandra” Târgoviște
Sursa Foto 2: hartaromaniei.eu
În 2017, alocare inițială- 2.225 milioane de lei
În 2018, alocare inițială- 3,200 milioane de lei
Diferența este de aproape 1 milion de lei, sute de mii de euro. Am precizat că aceste alocări sunt făcute la momentul aprobării bugetului (adică exact această perioadă de început de an, de obicei luna februarie) pentru că, ulterior, sumele sunt, de obicei, ajustate pe plus, pentru fiecare eveniment în parte, prin rectificări bugetare, după luna iunie. Este, așa cum am spus, un singur exemplu, despre cum sunt cheltuite fondurile publice.Cum sunt, ulterior, cheltuiți acești bani, este povestea cea mai intresantă.
Proiecte ce au cheltuieli supradimensionate, pe fiecare componentă, evenimente ce pur și simplu nu mai au loc, dar pentru care cineva primește bani, așa cum a descoperit Curtea de Conturi la Ploiești, înregistrări fictive de personal, ce prestează activități în cadrul acestor evenimente, persoane reale ce sunt remunerate, dar pe care nu le verifică nimeni, dacă au prestat activitatea pentru care au fost remunerate și costuri ce, de la an la an, sunt recalculate, de fiecare dată cu un rezultat ce presupune un aport financiar suplimentar chiar și în condițiile în care evenimentele se repetă anual, iar recuzita este în mare parte refolosită.
Cu alte cuvinte, un jaf generalizat din banii publici. De fapt, nu chiar, pentru că banii ajung tot la persoane publice (o bună parte dintre ei cel puțin), dar la cine trebuie.
A bon entendeur, salut!